catalan

Catalan
Català
Țară Spania , Franța , Andorra , Italia
Regiune Catalonia , Țara Valenciană , Insulele Baleare , Pirineii Orientali , Franja de Ponent , El Carxe , l'Alguer .
Număr de vorbitori L1  : 4.079.420

L2  : 5.150.000
Tipologie SVO , flexional , acuzativ , silabic ( controversat ), accentuat cu intensitate
Scris Alfabet latin și alfabet catalan ( d )
Clasificare după familie
Statutul oficial
Limba oficiala Andorra Catalonia Insulele Baleare Comunitate Valenciană Alghero (limbă minoritară) Pirinei Orientali (limbă minoritară)




Guvernat de Institut d'Estudis Catalans
Acadèmia Valenciana de la Llengua
Coduri de limbă
ISO 639-1 acea
ISO 639-2 pisică
ISO 639-3 pisică
IETF acea
Linguasphere 51-AAA-e
WALS ctl
Glottolog stan1289
Probă
Articolul 1 din Declarația universală a drepturilor omului (a se vedea textul în franceză )

articolul 1

Tots els éssers humans neixen lliures i iguals en dignitat i en rights. Són dotats de raó i de conscience i han de behavior fraternally els un amb els altres.
Hartă
Catalană în Europa.
Catalană în Europa.

Catalană (catalană: Català ) este o limbă romanică vorbită de aproximativ 10 de milioane de oameni în partea de est a Spaniei (The Catalonia , The Comunitatea Valenciană - numit local „  Valencia  “  -, în Insulele Baleare , precum și Fringe din Aragon ), Andora și, într-o măsură mai mică, în Franța (majoritatea Pirineilor Orientali ) și Italia (orașul Alghero din Sardinia ). Ea vine din latina vulgara a introdus II - lea  lea  î.Hr.. Î.Hr. de coloniști romani la nord-estul Peninsulei Iberice și la sud de Galia Narbonne . Face parte din limbile occitano-romane, dar împărtășește caracteristici, în special morfologice și sintactice , cu limbile ibero-romane , în timp ce trăsăturile sale fonetice și o parte din lexiconul său îl apropie de grupul galo-romanic . Este deosebit de apropiat de occitan , în special de forma sa Languedoc cu care împărtășește aceeași origine și o tradiție literară veche.

Din 1993, a fost singura limbă oficială a Principatului Andorra . De la tranziția democratică spaniolă și de la înființarea statului autonomiilor (autonomii regionale) , catalană a fost recunoscută ca limbă oficială la fel ca spaniola în principalele zone ale Spaniei unde este vorbită.

Catalanul este alcătuit din diferite dialecte (au fost identificate până la 21), care rămân totuși foarte apropiate și în mare parte intercomprensibile. În mod tradițional, există două blocuri dialectale mari: blocul estic, pe de o parte, care include catalană centrală , vorbită în Barcelona și Girona, insule catalane , vorbită în Insulele Baleare (Mallorquin, Menorquin, Eivissenc) și Roussillon , vorbită în Pirinei Orientales  ; iar pe de altă parte blocul vestic , regrupând catalanul nord-vestic , vorbit în regiunile vestice ale Cataloniei, precum și în Andorra și valencianul .

Limba catalană are două standarde principale: standardul general controlat de Institutul d'Estudis Catalans , bazat pe ortografia și standardele stabilite de gramaticul Pompeu Fabra (1868-1948) și cel guvernat de Academia Valenciană a limbii , limitat Comunității Valenciene și care se bazează pe standardele Castelló , înființate în 1932, preluând standardele Fabra, dar adaptate la principalele trăsături distinctive ale modalităților valenciene.

Clasificare

Catalanul aparține ramurii romane occidentale  (en) a limbilor indo-europene . Cu toate acestea, clasificarea sa mai precisă în limbile romanice variază în funcție de sursele consultate și nu este scutită de dezbateri sau chiar controverse. Astfel, este extrem de apropiat de occitană (din grupul galo-romanț , conform clasificării tradiționale) și împărtășește, de asemenea, trăsături importante cu castilianul ( limba ibero-romanică ).

Catalan a apărut în familia polyphylétique galo-romană (sens geografic) și literar catalan XII - lea  lea a fost profund influențată de limba trubadurilor , un fel de koine occitană apoi cunoscut sub numele de „  provensal  “ sau „  Limousine  “. Cu toate acestea, primește din secolul  al XV- lea o puternică influență ibero-romanică crescută din motive politice (unirea Coroanei Castilei și a Coroanei Aragonului ). În Gramàtica del català contemporani (2002), catalana este clasificată în limbile romanice occidentale, ca intermediar între grupurile galo-romane și ibero-romane. Alte studii recente clasifică catalană în diasistemul occitan , adică ca limbă prin elaborare inclusă în occitană, care ar fi astfel o limbă prin distanță .

Unele poziții, în special în cadrul școlii lingvistice occitane, tind să includă catalană ca dialect al occitanului, pe baza unei asemănări generale și a unei tradiții literare comune. Anumiți părinți ai romanismului , precum Wilhelm Meyer-Lübke sau Friedrich Christian Diez , au inclus astfel limba catalană ca element al ansamblului occitan; în plus, trebuie remarcat faptul că vechiul catalan a folosit termenul OC ( de multe ori scris - hoc ) pentru a marca afirmarea, și nu castiliană SI care a integrat doar limba catalană târziu, înlocuind treptat utilizarea de oc . Catalanul este, așadar, inițial, stricto sensu , o limbă occitană (a langue d’oc ).

Pe partea catalană, separarea dintre occitană și catalană a fost acceptată la primul congres internațional al limbii catalane din 1906 și apoi aprobată oficial de la proclamarea solemnă din 1934 în manifestul Desviații în conceptele de limba i de pàtria . Catalana, percepută anterior ca una dintre ramurile limbii d'oc de către poeții Renaixença care au aderat pe deplin la Félibrige , este, prin urmare, reprezentată în principal ca o limbă distinctă. Palestra, în lucrarea sa Centenari de la Renaixença catalana, consideră țările catalane ca pays d’oc în 1933.

Cu toate acestea, există încă în țările catalane o mișcare extrem de minoritară militantă pentru inscripția catalanii într-o mare limbă occitano-romanică și care apără o concepție naționalistă panoccitană. În plus, teoriile „panoccitanist“ sunt uneori puse la o bună utilizare de către Blaverist sectoare ( valenciene anti-Catalanists ), care se bazează argumentația lor cu privire la pretinsa contradicție a lingviștilor catalane, care refuză să Valenciană ceea ce ei înșiși au aplicat anterior la Catalană în comparație cu occitanul și referă valencianul și catalanul la un subset al unei limbi mai mari, pretinzând că le pune pe picior de egalitate. Alți blaveriști au dezvoltat, de asemenea, argumentul potrivit căruia catalană (în sens restrâns al limbii Cataluniei) este un dialect al occitanului, dar nu al valencianului.

Caracteristici

Limba catalană prezintă trăsături (comune sau diferențiale) care o caracterizează în limbile romanice. Caracteristicile prezentate mai jos sunt câteva dintre evoluțiile istorice importante ale latinei în consolidarea catalanii.

Vocalism

Trăsătură comună cu grupul galo-roman:

Trăsătură comună la occitană:

Trăsătură comună cu grupul ibero-roman:

Trăsături care se opun parțial Occitanului:

Caracteristica caracteristică a sudului ansamblului romanic occidental ( grupul sudic Languedocian și ibero-romanic):

Trăsătură comună cu portugheza:

Consonantismul

Caracteristică comună majorității limbilor romane moderne:

Trăsătură comună cu domeniul romanic occidental:

Trăsături comune cu galo-romane:

Trăsături comune cu occitanul  :

Trăsături specifice:

Numeroase palatalizări (care se găsesc cu ușurință în celelalte limbi romanice):

Alte caracteristici care se regăsesc rar în domeniul romanic sunt:

Morfologie

La nivel morfologic putem remarca:

Morfologia verbală

Există trei grupuri de verbe în catalană: -ar , -er / -re și -ir , ultimele două prezentând nereguli majore. Cele două grupuri productive principale sunt primul grup ( -ar ) și așa-numitele verbe inchoative ale celui de-al treilea grup (persoana a treia se termină în -eix [ˈeʃ] / [ˈejʃ]). Al doilea grup adună mai puțin de 100 de verbe.

Cu excepția foarte local, singurul auxiliar angajat în prezent este haver . În catalană medievală, găsim totuși esser în construcții pronominale și cu anumite verbe intransitive, ca în franceză și occitană.

Construcția ascendenței medievale „  anar + infinitiv”, specifică catalanei, a înlocuit practic formele simple-trecute rezultate din latina perfectă. Trecutul simplu este totuși menținut în baleare și parțial în valencian, în special în centru.

În prezent, există diferențe dialectale semnificative în morfologia verbală a limbii, iar acest lucru nu este lipsit de probleme de compatibilitate, în special în cazul valencianului.

Să cităm ca exemplu sfârșitul primei persoane singular la prezentul indicativ:

În valenciană, formele de subjunctiv imperfect din -ra au predominat, fără îndoială, sub influența castilianului, împotriva formelor -és , pare mai etimologic.

Sintaxă

Catalanul se caracterizează, la fel ca și castilianul, deși într-un mod mai puțin pronunțat, prin marea libertate a ordinii sintactice și practică cu ușurință inversarea subiectului . Utilizarea prepoziției a în fața complementelor personale, ca și în limba castiliană, nu este normativă, ci este prezentă local și în documentele antice.

Adjectivul calificativ este, în general, plasat după substantiv, dar totuși poate veni în fața acestuia cu o valoare stilistică.

Lexicon

O caracteristică importantă a catalanii la nivel lexical, care o diferențiază clar de grupul ibero-roman, este un vechi fond lexical gallo-roman, care practic îl apropie de occitan. Pentru mulți termeni din viața de zi cu zi, catalană păstrează formele latine moderne, în timp ce castilianul și portughezul folosesc forme mai arhaice.

Observăm că, atunci când catalanul împărtășește un etimon cu limbile iberice, în general găsim același lucru în occitană.

Lexiconul catalan include multe arabisme, rezultate din contactele laice dintre Catalunia și Al Andalus , în special în dialectele occidentale și în special în valenciană . Multe arabisme și mozarabisme au fost transmise prin aragoneză .

Mulți termeni adaptați din latină sau greaca veche au fost introduși în literatura catalană de Raymond Lulle (1232-1315).

Cele două blocuri dialectale ale catalanii, bazate pe tratamentul diferențiat al vocalelor lente, au, de asemenea, un lexic specific. Există multe cazuri în care un termen generalizat în valencian diferit de cel estic se găsește și în zonele sudice și occidentale ale blocului vestic (în special în marginea Aragonului ).

Insula catalană prezintă multe arhaisme.

Valencianul, în special varianta sa centrală , dar și limba din marginea Aragonului sunt marcate de o rată ridicată a împrumuturilor din limba castiliană ( hasta în loc de aripioare , abuelo pentru avi etc.). Variantele catalane nu sunt totuși private, dar politica foarte proactivă de standardizare lingvistică a Generalității a făcut posibilă retragerea unor hispanisme foarte vechi, în special în zonele urbane mari. Adesea, varianta autohtonă și împrumutul persistă în utilizări ca sinonime.

Ortografie

Unul dintre criteriile fundamentale (dar nu absolute) ale ortografiei catalane moderne, propus de Institut d'Estudis Catalans , în esență la recomandările lui Pompeu Fabra , este respectul pentru etimologie (a se vedea Fabra 1917 și Segarra 1985), cu condiția să fie de acord cu pronunția majoritară. Aceasta explică existența ortografiei duble ‹g / j› pentru sunetul [ʒ] urmat de un ‹e›: general , jerarquia  ; sau menținerea grupurilor consonantice mpt și mpc  : redemptor , redempció  ; sau din nou distincția dintre q și c pentru sunetul [k]: patru , evacuare  ; -d de acid , òxid , solitud  ; -G de pròleg , antropòfag  ; -B de corb ( „curba“, „corb“), al clubului  ; etc.

Poveste

Cronologie

Alfabet

Catalanul folosește digrafele îmbogățite cu alfabet latin al semnelor diacritice ( accent acut , accent grav , punct de mijloc în digraful LL (numit: ela geminada ) cedilla sub c , umlaut ) și litere diacritice ( u după g și q , i înainte de x și g ) . Există multe diftongi, reprezentați de perechi de vocale.

Alfabetul este după cum urmează:

a (à), b, c (ç), d, e (é, è), f, g (gu, ig), h, i (í, ï), j, k, l (ll, l·l ), m, n (ny), o (ó, ò), p, q (qu), r (rr), s (ss), t (tg, tj, tx), u (ú, ü), v , w, x (ix), z

Literele din paranteză sunt variantele posibile (cu diacritice, în digrame ...), care nu se consideră litere independente. Noi clasifica vocalele cu accent ascuțit după cele simple și înaintea celor cu accent grav, apoi umlaut.

Pronunție

Fiecare cuvânt conține o vocală tonică. O silabă care conține o vocală accentuată grafic este tonică. Dacă cuvântul nu conține un accent grafic, silaba tonică este cea care conține ultima vocală în cazul cuvintelor care se termină cu o consoană, cu excepția s , și cea care conține penultima vocală în alte cazuri (cuvinte care se termină cu o vocală sau s ) .

Iată pronunția generală a catalanii centrată pe principalele diferențe în comparație cu franceza (există totuși multe variante de dialect pentru pronunția vocalelor plictisitoare):

Pronunția rămâne orientativă, există multe variații în tratamentul vocalelor lente.

Dialectologie

Dialectologia limbii catalane este studiul proprietăților dialectale ale catalanii.

Datorită existenței unui continuum lingvistic și a unor zone de tranziție mari , cu excepția situațiilor insulare, împărțirea limbii în dialecte în funcție de granițe precise este dificilă. Niciun dialect identificat nu este complet uniform și fiecare poate fi împărțit în diferite sub-dialecte. La fel, în zonele dialectale constitutive se găsesc dialecte de tranziție către limbile învecinate, cum ar fi Benasquais , spre aragoneză sau Capcinois  (ca) , spre occitană .

Conform propunerilor făcute de Manuel Milà i Fontanals 1861, domeniul lingvistic al catalanii este articulat în mod tradițional în două mari blocuri verticale, blocul estic și cel occidental , o diviziune bazată pe un tratament diferențiat al vocalismului lent .

Anumite dialecte au dispărut, cum ar fi Menorcanul din Bordj El Kiffan (în Algeria ), sau Catalanul burgheziei și al claselor superioare din principalele orașe din Sardinia , Sicilia sau Napoli , ale căror urme rămân în dialectele lor respective, Sardiniană , siciliană și napoletană . În același mod, se găsește influențe ale valencianului din Murcia  (ca) , de asemenea dispărute, în actualul vorbitor murcian .

Un caz remarcabil al dialectului catalan este salatul catalan , rezultatul interferenței dintre dialecte non-frontieră datorită emigrației, în timpurile moderne, a mallorcilor în sudul domeniului valencian .

Există variații dialectale semnificative în fonemele relevante în catalană. O caracteristică generală este, la fel ca în majoritatea limbilor romanice și spre deosebire de castiliană, distincția [o] / [ɔ] și [e] / [ɛ] în poziție tonică.

O caracteristică dialectală importantă a limbii catalane este instabilitatea vocalismului lent. În blocul estic, în special în centrul catalan și roussillon , acest fenomen se manifestă într-un mod extrem prin reducerea [a] / [e] și [o] / [u] în [ə] / [u]. În altă parte, observăm multe fenomene de simplificare a armonizării vocale  :

La nivel vocalic, limba catalană se caracterizează, la fel ca portugheza și spre deosebire de franceză și mai ales de castiliană, prin absența diftongilor e și o tonice latine scurte.

/ V / labiodental este menținut în Valencia ( cu excepția apitxat ), în Baleare , și , ocazional , în jurul valorii de Conca de Barbera și Ribera d'Ebre . În altă parte, betacismul , comun castilianului, a predominat.

Rezultatul latinului i și ē tonic este, de asemenea, interesant:

Statutul și diseminarea

Interzis în public sub Franco (discursuri, documente, cărți, teatru ...), a suferit o cenzură severă în difuzarea scrierilor sale, în special în prima fază a regimului Franco (aproximativ până în 1960). De la noua constituție spaniolă din 1978 , această limbă a redevenit oficială în Catalunia , Insulele Baleare și Comunitatea Valenciană (sub denumirea de valenciană ) pe picior de egalitate cu cea castiliană (și araneză , o varietate de gasconi , în Val d ' Aran ). Există o abundență de literatură în Catalonia, scrisă în catalană, de la autori sau traduceri de limbă catalană. La fel, indicatoarele rutiere sunt în catalană, doar pe dublă în castiliană pe autostrăzi.

În universitățile catalane, marea majoritate a cursurilor sunt date în limba catalană. Majoritatea tezelor sunt susținute și în catalană. Altele sunt susținute în limba castiliană și o parte semnificativă în limba engleză, întotdeauna în conformitate cu baza voluntară a candidatului.

Cu toate acestea, în ciuda statutului său oficial, limba catalană este rar utilizată în sistemul de justiție local, doar 8% din hotărârile pronunțate în Catalonia fiind scrise în această limbă.

Deși a fost recunoscută ca limbă regională de Consiliul General al Pirineilor Orientale din 2007, catalană nu este recunoscută oficial în Franța, unde singura limbă oficială este franceza, conform articolului 2 din Constituție. Franceza modificată prin legea constituțională de25 iunie 1992, care proclamă: Limba Republicii este franceza .

La televiziune ( CCRTV ) difuzează în catalană TV3 din 1981 , precum și alte canale publice: în analogic de pe Canal33  (AC) , lanțul culturale și sportive, și K3 / 300 lanț pentru sugari și în serie, ci pe TDT ( DTT ), K3  (ca) și 300  (ca) sunt separate și se adaugă un canal de știri continuu 3/24 , un canal pentru copii și adolescenți Canal Super3  (ca) , un canal interactiv, precum și un canal de sport Esport 3 . În Valencia există și Canal 9 , Punt 2 , iar în Andorra, Andorra TV . Există, de asemenea, canale private precum Flaix TV  (ca) , Pirineus TV , Barcelona TV  (ca) , 8tv  (ca) , Urbe TV , Canal Català  (ca) , 25 tv  (ca) sau chiar Localia  (ca) . Multe posturi de radio sunt difuzate în limba catalană: publică catalană ( Catalunya Radio , Catalunya Música , Catalunya Informació , iCat FM ) sau spaniolă ( RÁDIO 4 ) sau privat ( RAC 1 , RAC 105  (CA) ), Flaix FM, Flaixbac ,  etc. . ). Toate aceste programe sunt disponibile în Roussillon și Cerdagne, unde există și un canal de radio Ràdio Arrels din Perpignan care difuzează din 1981 (cel mai vechi post de radio francez care a fost transmis exclusiv într-o altă limbă decât franceza). Presa catalană: La Vanguardia , El Periódico de Catalunya , Avui , El Punt , Ara și Diari de Girona .

Nivelul de cunoaștere a limbii catalane

(% din populația de 15 ani și peste).
Teritoriu A vorbi A intelege Citit A scrie
Catalonia 84,7 97,4 90,5 62.3
Comunitatea Valenciană 57,5 78.1 54,9 32,5
Insulele Baleare 74.6 93.1 79.6 46.9
Pirineii Orientali 37.1 65.3 31.4 10.6
Andorra 78,9 96,0 89,7 61.1
Franja de Ponant 88,8 98,5 72,9 30.3
Alguer 67.6 89,9 50,9 28.4

Utilizare socială

(% din populația de 15 ani și peste).
Teritoriu Acasa In strada
Catalonia 45 51
Comunitatea Valenciană 37 32
Insulele Baleare 44 41
Pirineii Orientali 1 1
Andorra 38 51
Franja de Ponant 70 61
Alguer 8 4

Limbă maternă

Teritoriu oameni Procent
Catalonia 2.813.000 38,5%
Comunitatea Valenciană 1.047.000 21,1%
Insulele Baleare 392.000 36,1%
Andorra 26.000 33,8%
Franja de Ponant 33.000 70,2%
Pirineii Orientali 35.000 8,5%
Alguer 8.000 20%
TOTAL 4.353.000 31,2%

Utilizarea internațională a limbii

O cerere de recunoaștere a catalane ca limbă oficială a fost făcută de guvernul spaniol în 2004 către Comisia Europeană .

De cand Decembrie 1990, Catalana este una dintre limbile în care sunt difuzate textele de bază ale Uniunii Europene , iar dreptul de a o utiliza în anumite administrații ale Uniunii este recunoscut din 2006.

Carta în favoarea catalanii

Câteva cuvinte franceze de origine catalană

Comparații lexicale

Comparații lexicale de 24 de cuvinte și verbe. Cuvintele în aldine sunt cuvinte cu origine comună
limba franceza catalan Occitană Sardă Italiană Spaniolă Portugheză Română
văr cosí cosin fradili cugino primul primul văr
frate germà a praji fradi fratello hermano irmão frate
nepot nebot nebot nebodi nipote sobrino sobrinho nepot
vară estiu estiu beranu imobiliar verano , estío Verao , estio vară
seară vecernie ser , vesprous seru va fi tarde-noche tarde , serão seară
dimineaţă dimineaţă dimineaţă mangianu mattina mañana manhã , matina dimineață
cuptor paella padena paella padela sartén frigideira, fritadeira tigaie
pat citește lièch , leit letu lasat sa cama , ( lecho) cama , leito pat
pasăre ocell , pardal aucèl pilloni uccello ave, pajaro ave, pássaro pasăre
câine gos , ca gos , canh pot sa baston perro , ( poate) cão , cachorro drăgălaș
prună pruna pruna pruna prugna ciruela ameixa prună
unt mantega burre burru, butiru burro mantequilla, manteca manteiga unt
bucată, bucată Trei tròç , petaç arogant pezzo pedazo , trozo pedaço , bocado bucată
Gri Gri Gri canu grigio gri , pardo cinza , gri gri
Fierbinte stand caud callenti caldo caliente quente cald
prea mult massa prea mult tropu troppo prea dar prea mult prea
vreau să fura fura bolli (ri) fura ceartă ceartă te văd
a lua a lua pren (r) e , take pigai lua lua apanhar, levar a prinde , a lua
roaga-te pregar pregar pregai a pregati rezar / rogar orar, rezar, pregar a urlat
a întreba cerere / cerere cere Duminică, întrebare domandare pedir , preguntar pedir, perguntar in cere, in întreba
caută cercar, buscar cercar circai cercare căutați procurar , buscar a cerceta , a căuta
a ajunge a ajunge a ajunge arribai ajunge ajunge ajunge are ajunge
a vorbi vorbi vorbi chistionnai, fueddai parlare vorbar vorbi a vorbi
mânca menjar manjar pappai mangiare venit ( manyar în lunfardo ; papear în argou) comer ( papar in argou), manjar a mânca
Verbe în catalană și spaniolă cu semnificații diferite
latin catalan Spaniolă
accostare "Abordare" acostar "Pentru a aduce laolaltă" acostar "pus în pat"
levare "Lift" conduce " a decola;
a se trezi "		 conduce " a lua "
trăda „Trage, antrenează” traure " a decola " comerciant " a furniza "
circare „Mergi în jur” cercar " a cerceta " cercar „a închide”
coleg de cameră „ordonat” colgar "Îngropa" colgar "Atârna"
mulier " femei " muller "Femeie, soție" femeie „Femeie (femeie om + soție )”

Numere

Note și referințe

Note

  1. Estimările numărului de vorbitori variază între 9,1 și 13,5 milioane, cifră dată de Generalitat din Catalonia .
  2. Aragon păstrează , de asemenea , aceste grupuri inițiale: Plegar, clau , flama .
  3. Există totuși servici varianta, în special în Valencia.
  4. unii au dorit să vadă în această caracteristică comună marca unui substrat iberic antic .
  5. Menținerea sau realizarea lor rămâne totuși variabilă în diferitele dialecte.
  6. De exemplu, hispanic después ( „după“), în loc de etimologice Despres , este larg găsit în termenii catalană vorbite în Spania.
  7. Un argument frecvent utilizat în favoarea acestei recunoașteri este numărul de vorbitori: aproximativ 10 milioane de oameni pentru catalană în Europa , care este mult mai mult decât daneză , malteză sau estonă și la fel de mulți, de exemplu, ca suedeză .

Referințe

  1. (în) „  Limba catalană  ” pe ethnologue.com (accesat la 16 aprilie 2018 ) .
  2. (în) „  Limba catalană  ” pe Encyclopædia Britannica (accesat la 26 august 2011 ) .
  3. Ferrando Francés și Amorós 2011 , p.  43
  4. Sanchis Guarner 2009 , p.  254
  5. (ca) Intrarea „  catalan  ” a Gran Enciclopèdia Catalana
  6. Ferrando Francés și Amorós 2011 , p.  61-63
  7. Gramàtica del català contemporani , Joan Solà , Maria-Rosa Lloret, Joan Mascaró, Manuel Pérez de Saldanya (ed.), Editorial Empúries, 2002.
  8. (ca) Xavier Lamuela , Estandardització i establiment de les llengües , Barcelona, Edicions 62 , 1994.
  9. Pierre Bec (1995) Limba occitană , col. Ce știu eu?, Paris, Presses Universitaires de France [ 1 st ed. 1963]
  10. (în) Normalizare și codificare a occitanului, Multext-Cataloc, pe site-ul Universității din Provence .
  11. (ca) Lluís Fornés, L'occitanòfila valenciana - Euphemia Llorente .
  12. [1]
  13. [2]
  14. http://rene.merle.charles.antonin.over-blog.com/article-catalan-occitan-la-il-lusio-occitana-83216485.html
  15. Manifest, maig del 1934
  16. (ca) Palestra , Centenari de la Renaixença Catalana , 1833-1933 , Barcelona,1933( ASIN  B005I7OWB8 )
  17. Lluís Fornés, La Valéncia (sic) occitana , Valence, Ajuntament de València, 1995.
  18. Flor 2010 , p.  89, 489
  19. (ca) http://www.idiomavalencia.com/docs/var/catalaoccita.htm (site-ul militant Blavériste, scris în ortografie nestandardizată)
  20. http://www.oc-valencia.org/1.html (scris cu ortografie non-standard)
  21. Flor 2010 , p.  531
  22. Flor 2010 , p.  527, 598
  23. Veny 2008 , p.  35
  24. Bec 1973 , p.  28
  25. Aragoneză excepție în romanul occidental menținerea consoane latine fără glas
  26. Bec 1973 , p.  44.
  27. (ca) Joan Solà , Lingüística i normativa , Barcelona, ​​Editorial Empúries,1990, 141  p. ( ISBN  84-7596-244-0 ) , p.  127-138
  28. Veny 2002 , p.  90-95
  29. (ca) Francesc Llopis i Rodrigo , El lèxic del valencià central: Un estudi de dispunere lèxica , Valencia, Universitat de València ,2008, 740  p. ( ISBN  978-84-370-7225-8 )
  30. Veny 2002 , p.  36.
  31. (es) Evoluția ansamblului
  32. (ca) Manifest, maig del 1934 [PDF] .
  33. Veny 2008 , p.  40
  34. Veny 2002 , p.  17-19.
  35. Sanchis Guarner 2009 , p.  163
  36. Veny 2008 , p.  51
  37. Sanchis Guarner 2009 , p.  63
  38. Veny 2008 , p.  21-22
  39. (ca) Lluís-Anton Baulenas, Manual de llengua catalana , Barcelona, ​​GEA Edicions,1986, p. 59
  40. (ca) Toni Soler , Història de Catalunya , ed. Columna,1998, 246  p. ( ISBN  84-8300-642-1 ) , p.  232, discurs Franco 1939: „  Tened por segurro, Catalan, care voestro lenguaje, en el uso privado y familiar, no será perseguido.  "
  41. Raphaëlle Rérolle (Barcelona, ​​corespondent special) , „  În Catalonia, școlile neglijează predarea limbii castellane  ”, Le Monde.fr ,24 octombrie 2017( ISSN  1950-6244 , citit online , consultat 24 octombrie 2017 )
  42. „Carta în favoarea catalanii”, Consiliul general al Pirineilor Orientali
  43. Red Cruscat del Instituto de Estudios Catalanes
  44. „  Tv3 - Telediario: La salud del catalán - YouTube  ” , pe youtube.com
  45. "  Institut d'Estadística de Catalunya  " , pe idescat.cat
  46. „  www.noticies.cat  ” , pe noticies.cat
  47. Ferrando Francés și Amorós 2011 , p.  480
  48. http://www.cg66.fr/culture/patrimoine_catalanite/catalanite/charte.html
  49. Jud 1925 .
  50. Colón 1993 , p.  33–35.
  51. portughezii și spaniolele au estiagem și respectiv estiaje pentru „secetă”, „anotimp uscat” sau „niveluri scăzute ale apei”.
  52. Portughezii și spaniolii trebuie ca Vespera și respectiv Víspera să „doarmă”.
  53. Spaniola are, de asemenea, cuvântul trozo și, de fapt , este o împrumut de la catalană tros . Colón 1993, p. 39. Portugheză a troço , dar în afară de a fi și un împrumut, are un sens foarte diferit: „lucru”, „lucru”, „gadget”.
  54. Spaniola modernă are, de asemenea , gri , dar este o împrumut modern de la occitană. Cuvântul original era pardo , care înseamnă „roșcat”, „portocaliu” sau „ocru” (es) Rosa Gallego și Juan Carlos Sanz , Diccionario Akal del color , Akal,2001, 1042  p. ( ISBN  978-84-460-1083-8 , citit online )
  55. Moll 1958 , p.  47.

Vezi și tu

Bibliografie

Articole similare

linkuri externe

Resurse lingvistice Dicționare