Catalan de nord - vest este varietatea de limba catalană vorbită în partea de nord - vest a câmpului lingvistic catalană , în comarques vestul din Catalonia ( Alta Ribagorça , pallars jussà , pallars sobirà , Alt Urgell , Solsones , Segarra , Noguera , Segrià , Urgell , Pla d'Urgell , Garrigues , Ribera d'Ebre și El Priorat , la care am putea adăuga Terra Alta , Baix Ebre și Montsià ca zonă de tranziție spre valenciană ), precum și județele de la marginea Aragonului , catalană vorbitoare de limbă aragoneză Ribagorce , Llitera , Baix Cinca , Matarranya și Andorra .
Catalanul nord-vestic este numit de unii lleidatà după orașul Lleida, în timp ce alții își rezervă acest nume grupului de dialecte ale viitoarei veghii din Lleida , care reprezintă doar o parte din el.
Conform clasificării dialectului tradițional, catalanele nord-vestice și valencianele constituie blocul vestic al catalanii ; blocul occidental și blocul estic reunesc toate dialectele limbii.
La nord, granița nord-vestului catalan cu estul catalan urmează granița politică a Andorrei cu Franța și înconjoară Val d'Aran , care aparține domeniului occitan .
La vest, granița intră în Aragon și este marcată de interferențe lingvistice cu aragoneza . De Ésera și Isabena râurilor formează limitele naturale pentru partea de nord; de la Tamarite de Litera în direcția sud, delimitarea celor două limbi este clară și trece prin Zaidín , Fraga , Maella , Valjunquera și Aiguaviva . Strict vorbind, nord-vestul include Sègre (până la Cerdagne și Urgellet ), Ebro și bazinele lor afluenți.
În zona de sud, izoglosele se intersectează, marcând trecerea spre valenciană, și se extind spre sud, formând o zonă de tranziție mare (începând de pe Terres de l'Ebre , intrând pe teritoriul valencian de la Matarranya și Porturi , inclusiv toate Maestrat și o mare parte din Alcalatén până în zonele nordice ale Planei Alta) în care caracteristicile sudice și nord-estice se întâlnesc până la regiunea La Plana , în jurul Castellón .
De-a lungul acestei zone de tranziție găsim o serie de caracteristici care arată trecerea de la un dialect la altul: fonetic (non palatalizare a grupului -tl-, tendința de a menține / -ɾ / final), morphosyntaxic (menținerea trei grade de demonstrativele : est , eix , aquell , variații ale morfologiei verbale) sau lexicale ( faena / feina , endívia / escarola ...)
Multe dintre cele mai vechi documente scrise identificate ca aparținând catalanilor provin din teritoriile nord-vestice, cum ar fi Omiliile din Organyà din secolul al XI- lea .
Lent nord-vest vocalismului , ca întregul grup occidental, este mai distincte și diverse decât est, cu o distincție între / a / și / e / ( „passar“> [Pașa], „besar“ [Beza]) și între / o / și / u / ("posar"> [poˈza], "curar"> [kuˈɾa]).
Cu toate acestea, există excepții și variații regionale:
Principalele caracteristici sunt:
Alte caracteristici, găsite doar în zone mai mici, arată o conservare a vechilor caractere din latină; sunt frecvent considerați ca arhaisme:
Găsim un anumit număr de elemente lexicale distincte sau de semnificații diferite în comparație cu orientalul, pe care îl găsim adesea în valenciană și care prezintă paralele frecvente cu lexiconul castellano -aragonez: espill pentru mirall („ oglindă ”), xic pentru noi ( copil ), șir pentru xai ( miel ) etc. Dialectul nord-vestic constituie în mod natural o zonă de tranziție între catalană centrală și valenciană. Se observă frecvent că caracteristicile valenciene sunt menținute în sud și în vest, în timp ce caracteristicile centrale se găsesc în special în zonele de est.
Observăm prezența împrumuturilor din occitană, în special araneză .
În general, acest dialect a primit puțină atenție în timpul normalizării limbii catalane. Știm că a fost discreditat de Pompeu Fabra , care, din motive istorice, a acordat mai multă valoare valencianului și mallorcanului. Unele dintre propriile sale variante morfologice sunt considerate arhaisme și se găsesc doar foarte marginal în scris.
Sub efectul politicii lingvistice conduse de Generalitat catalană , observăm o evoluție a variantelor nord-catalane vorbite în Catalonia unde observăm, spre deosebire de cele din marginea Aragonului , o tendință de substituție în rândul tinerilor. Generații de variante morfologice autohtone. de către omologii lor din catalană centrală , care sunt privilegiați în limba standard. În aceste zone, dialectul nord-vestic, prin urmare, tinde să nu fie mai mult decât o „variantă accentuală”, care se diferențiază doar la nivel fonologic și fonetic.