fundație |
21 mai 1854 Font-Ségugne |
---|
Tip | Societate învățată , mișcare literară |
---|---|
Statut juridic | Legea asocierii din 1901 (din1905) |
Domeniu de activitate | Cultura occitană |
Scaun | Aix en Provence |
Țară | Franţa |
Limbi | Provențială , occitană ( standard mistralian ), franceză |
Fondatori | Frédéric Mistral , Joseph Roumanille , Théodore Aubanel , Jean Brunet , Paul Giéra , Anselme Mathieu , Alphonse Tavan |
---|---|
Capoulie | Jacques Mouttet ( d ) (din2006) |
Afiliere | Lucrări istorice și științifice |
Site-ul web | www.felibrige.org |
SIRET | 42101074500014 |
---|
Felibrige (în occitană : lou Felibrige conform Mistralian standard , sau lo Felibritge în conformitate cu standardul clasic ) este o asociație care funcționează cu scopul de a proteja și promovarea limbii, culturii și tot ceea ce constituie identitatea pays de langue d“ oc . Sediul central este situat în Arles , la Museon Arlaten , sediul său administrativ este în Aix-en-Provence .
Félibrige a fost fondat la castelul Font-Ségugne ( Châteauneuf-de-Gadagne , Vaucluse ), la 11 mai 1854 , de ziua Saint-Estelle , de șapte tineri poeți provensali: Frédéric Mistral , Joseph Roumanille , Théodore Aubanel , Jean Brunet , Paul Giéra , Anselme Mathieu și Alphonse Tavan . Împreună, au intenționat să restabilească limba provensală și să-i codifice ortografia.
Una dintre primele realizări ale Félibrige a fost publicarea în 1855 a unui almanah scris în întregime în provensal, Armana Prouvençau (încă publicat astăzi), precedând publicarea de Frédéric Mistral din Mirèio (1859) și a Tresor dóu Felibrige , primul dicționar provensal-francez. îmbrățișând diferitele dialecte ale langue d'oc.
Acțiunea sa este aplicată pe provensală inițial și sa răspândit rapid în toate dialectele oc , de la sfârșitul XIX - lea secol . Fondatorii săi și-au exprimat dorința ca, în fiecare regiune a ceea ce constituise odinioară provinciile langue d'oc, să fie create Escoles care să adune laolaltă iubitorii acestei limbi. Escole GASTOU Febus a fost fondată în 1896, Béarn , sub conducerea lui Michel Camelat și Simin palay . Primul președinte a fost Adrien Planté , unul dintre părinții fondatori alături de Jean Eyt, Jean-Victor Lalanne și alți câțiva.
Prezența Félibrige pe teritoriul unde se vorbește limba d'oc a fost asigurată, printre altele, de scriitori precum:
Acțiunea sa a fost dezvoltată în special în Provence, unde majoritatea scriitorilor de expresie provensală s-au recunoscut în Félibrige. Printre aceștia, putem cita pe Félix Gras , Xavier de Fourvière , Valère Bernard , Auguste Marin , Pierre Devoluy , Folco de Baroncelli , Joseph d'Arbaud , Bruno Durand , Marie Mauron , Francis Gag , André Chamson , Henriette Dibon , Marcelle Drutel , Marius și René Jouveau, Charles Galtier , Marcel Bonnet , André Compan , Paul Marquion, André Degioanni ...
Dacă Félibrige este o organizație pentru apărarea și promovarea limbii și culturii oc, acțiunea sa se află astăzi la nivelul recunoașterii diversității lingvistice și culturale în Franța și în lume. Este una dintre cele două organizații prezente în cele 32 de departamente de langue d'oc împreună cu Institutul de Studii Occitan (IEO) fondat în 1945.
Primele statutele Félibrige, în 1862 , stabileau un număr limitat de membri împărțiți în șapte secțiuni. Din 1876 , Félibrige a avut un număr nelimitat de întreținători de felibre și cincizeci de felibri majori.
Membrii asociației sunt numiți „felibre întreținători” ( felibre întreținători ). Acestea sunt împărțite în secțiuni numite întrețineri ( mantenènço ). Félibrige are în prezent șase întrețineri: Aquitaine, Auvergne, Gascogne-Haut-Languedoc, Languedoc-Catalogne, Limousin, Provence. Fiecare întreținere este administrată de un birou format dintr-un mandatar ( sendi ), vice-administratori ( souto-sendi ), un secretar ( secretàri ) și un trezorier ( clavaire ).
„Majoraux felibres” ( felibre majourau ) sunt aleși pe viață prin cooptare și deținătorii unei cicade de aur, care este transmisă la moarte ca un scaun de academie. Fiecare cicală poartă un nume simbolic care se referă la o regiune, un oraș, un râu sau o valoare felibreană. Acest nume i-a fost dat de primul său titular.
Felibre majoraux alcătuiesc consistoriul care este gardianul filozofiei asociației.
Félibrige este prezidat de Capoulié, care este neapărat unul dintre cei cincizeci de majoraux Félibres.
Capoulié este portarul a paharului, simbolul Felibrige. Capoulié este ajutat în sarcina sa de un secretar general ( baile ), un trezorier ( clavaire ) și evaluatori ( assessour ).
Evaluatorii sunt reprezentanții Capoulié în întreținere.
Félibrige este, de asemenea, reprezentat în străinătate de membri asociați ( sòci ), majoritatea academicieni sau traducători.
Congresul Félibrige ( Santo-Estello ) are loc în fiecare an într-un oraș diferit din țările de langue d'oc, la momentul sărbătorii Sfântului Estelle (sau la o dată de închidere). Acesta dă naștere la întâlniri statutare, precum și la festivități majore care ilustrează diferitele expresii ale culturii țărilor de limba d'oc (teatru, muzică, cântec, literatură etc.).
La fiecare șapte ani, Félibrige organizează concursuri literare cunoscute sub numele de Grand Jo flourau setenàri . Câștigătorul marelui premiu este numit maestru în Gai-Savoir ( Mèstre în Gai-Sabé ) și alege regina Félibrige pentru următorii șapte ani.
Acțiunea Félibrige privește toate expresiile (literatură, teatru, cinema, cântec, muzică etc.) și toate mass-media (conferințe, seminarii, publicații, congrese și festivaluri etc.) atâta timp cât acestea merg în direcția menținerii, ilustrării și promovarea limbii și culturii pays d'oc, de preferință în norma mistraliană. Predarea limbii de la grădiniță până la universitate rămâne o prioritate pentru Félibrige. Această acțiune este transmisă la nivel local de școlile Félibréennes și la nivel regional de întrețineri. Félibrige poate acționa singur sau împreună cu alte mișcări pentru apărarea și promovarea langue d'oc atunci când vine vorba de apărarea intereselor comune, cum ar fi recunoașterea de către Franța a Cartei europene a limbilor regionale sau a comunităților minoritare sau includerea limbilor regionale în textele și programele educaționale naționale.
„Félibrige” este un nume propriu care desemnează o anumită organizație. Ar trebui să fie scris cu F majuscule, nu cu minuscule f .
Termenul „Félibrige” este derivat din termenul „Félibre” ( felibre ), un termen pe care fondatorii l-au împrumutat de la un recitativ pentru a-i desemna pe cei dedicați apărării limbii provensale. O femeie numită félibresse ( felibresso sau felibressa ). O întâlnire de felicitări poate fi denumită felibrejado .
Ca definiție a termenului „felibre”, Paul Ruat ne-a lăsat acest pasaj: „Și atunci, dacă într-o zi ți se va întreba ce este un felibru, poți răspunde la acest lucru: un felibru este un patriot regional care își iubește țara. Și cine caută să-l facă să iubească; un felibru este un lucrător al stiloului și al cuvântului care se bucură să vorbească limba copilăriei pe care o vorbeau strămoșii săi; un felibru este cel care promovează și cunoaște vedetele noastre locale, artiștii mistrii, ferăstrăul și pensula, astfel încât o rază a acestor glorii ale pământului să se revarsă asupra Franței, astfel încât marea patrie să fie întotdeauna mai frumoasă, mai puternic, mai unit ”.
Uneori am reușit să comentăm termenul felibre comparându-l cu cuvântul „ liber ”, care înseamnă atât „carte”, cât și „liber” în provensal, care poate fi interpretat chiar de spiritul Félibrige: dobândește libertatea prin cultură și în special literatura. Nu este asa.
Cuvântul ar putea proveni dintr-o greșeală populară. Mistral în „Amintirile și poveștile” sale evocă un recitativ Rugăciunea către Sfântul Anselme , Cele șapte dureri ale Fecioarei Maria . Una dintre aceste dureri a fost că și-a pierdut fiul care se afla în templu, „ emé li tiroun de la lei, emé li set felibre de la lei ”, „cu cărturarii Legii, cu cei șapte felibri ai Legii”. „ Emé li sét felibre ” ar fi de fapt „ Emé li Sefer, liber ”, „cu cărțile de lege ale legilor sefere (suluri, în ebraică)”. Întrucât cântecul a fost transmis oral și nimeni, ca să spunem așa, nu știa cuvântul „ sefer ”, oamenii ar fi împărțit cuvintele ca „ emé li sèt felibre de la lei ”, „cu cei șapte felibri ai legii”. Cuvântul felibre , născut dintr-o presupusă neînțelegere , a fost, în orice caz, împodobit cu prestigiu. Căci ce ar putea fi aceste șapte felibre, dacă nu mari înțelepți?
Pentru Le Robert historique de Alain Rey , care califică ipoteza „ sefer, liber ” ca „fantezistă”, Mistral a legat cuvântul felibre de latinul low fellibris , „sugar” (derivat din latinul fellare , „a suge”), deci a imaginii antice care face din poeți pruncii muzelor .
Mistral însuși, în Tresor dóu Felibrige scrie:
„Acest cuvânt misterios, popularizat rapid de operele celor care îl adoptaseră, a apărut de atunci în dicționarele franceze ( Bouillet , Larousse , Littré etc.). Originea sa a exercitat sagacitatea filologilor și au fost propuse multe etimologii
În ceea ce privește etimologia care explică felibrul de „producător de cărți”, aceasta nu susține examinarea, deoarece nu se află în geniul limbii, deoarece în acest caz s-ar spune fa-free sau fai-free . "
Pentru Paul Ruat , un felibru este „un lucrător al creionului și al cuvântului care se bucură să vorbească limba copilăriei pe care o vorbeau strămoșii săi”. Félibres, în sens larg, sunt autorii care creează în limba d'oc .
Cele două standarde grafice utilizate în principal pentru limbajul modern al Oc sunt așa-numita ortografie mistraliană sau modernă și așa-numita ortografie alibertină sau occitană sau chiar clasică. În ceea ce privește Félibrige, a adoptat de la înființare în 1854, standardul Mistralian , proiectat de Joseph Roumanille și dezvoltat de Frédéric Mistral , de unde și numele său. Astăzi, Félibres de la Maintenance de Provence du Félibrige și o parte din Maintenance du Languedoc continuă în cea mai mare parte să utilizeze standardul Mistralian (ceea ce înseamnă că în Provence, cei care folosesc standardul clasic se regăsesc în alte organizații culturale decât Félibrige), deși chiar și în alte întrețineri, este utilizat în principal standardul alibertin (numit după Louis Alibert ).
Chiar dacă Félibrige acceptă aceste două standarde lingvistice în interiorul său, este depozitar moral al standardului mistralian în ceea ce privește gestionarea și dezvoltarea acestuia. Actele Félibrige sunt scrise în limba Mistral (ortografia mistraliană).
Lou Tresor dóu Felibrige (literalmente Le Trésor du Félibrige ; Lo Tresaur dau Felibritge , conform standardului clasic ) este marele dicționar al limbii occitane (centrat pe provensal ), compus de scriitorul de langue d'oc și Premiul Nobel pentru literatură Frédéric Mistral , cu subtitlul: „Dicționar de Provence-franceză care îmbrățișează diferitele dialecte ale limbii moderne a oc”.
La Santo-Estello, congresul Félibrige, a avut loc în următoarele orașe:
Orașul Sceaux a fost declarat „oraș Félibréenne” în 1950, având în vedere tradiția Félibréenne încă foarte prezentă în acest oraș de la primul tribut adus de Félibres parizian fabulistului sudic Florian care este îngropat acolo. O grădină de Félibres, care astăzi are unsprezece busturi, a făcut din această tradiție o realitate, la fel ca și organizarea unui Félibrée în fiecare an.
Placă comemorativă.