Istro-Romanian Vlåšca ši žei̯ånsca limba | |
Țară |
Croația Țara emigrării |
---|---|
Regiune | Istria |
Număr de vorbitori | mai puțin de 1000 |
Clasificare pe familie | |
|
|
Coduri de limbă | |
ISO 639-3 | ruo |
IETF | ruo |
Istroromân este o limbă romanică vorbită de istroromani , populația de câteva sute de vorbitori , în 2001 , în opt sate din peninsula din Istria din Croația . Este o limbă romanică orientală , uneori numită istriană , care nu trebuie confundată cu Istriot , o limbă italoromantă .
Potrivit unor lingviști , este o limbă cu drepturi depline la egalitate cu româna , aromana și megleno-româna . Alți lingviști consideră toate limbile romane orientale ca formând una singură pe care o numesc „română”, ale cărei patru variante ar fi dialecte pe care le numesc daco-română, istro-română, aromână și megleno-română. Radu Flora adoptă o viziune diferită, afirmând că aromana și megleno-româna sunt cele două grupuri dialectale ale aceleiași limbi romanice sud-estice, în timp ce istro-româna și daco-româna sunt cele două grupuri dialectale din sud. din nord.
Oricum, în zilele noastre, Istrianul este vorbit doar în opt sate din Istria : Žejane , în nord-estul lanțului muntos Učka , Šušnjevica și alte șase sate și cătune din sudul acestui masiv. Există, de asemenea, vorbitori răspândiți în orașe din Croația (în special în Pula și Rijeka ) și alți emigranți, în special în Europa de Vest , Statele Unite , Canada și Australia .
Termenul „ istrian ” ( istriano , istarski jezik ) este un exonim local în timp ce „istro-român” ( limba istro-română ) este o creație academică a lingviștilor români. Difuzoarele sale nu îl numesc într-un mod unitar:
Istro-românii au trecut deja de la înființarea lor în Istria un proces de asimilare, iar limba lor nefiind folosită în formă scrisă de vorbitorii săi, este puternic influențată de croată . Prin urmare, UNESCO o consideră în mare pericol. Acum există anumite acțiuni menite să-l protejeze, desfășurate de asociații culturale, cu un anumit sprijin din partea autorităților.
Vorbitorii de istro-română au fost rareori arătați ca atare în statistici , motiv pentru care numărul lor a fost întotdeauna destul de estimat. Înainte de XIX - lea secol ar fi fost de 10 000. În prezent, se estimează că în sate există încă 150 de interpreți în vorbitori de istro-români care au învățat cu părinții lor. Ar putea fi de două sau de trei ori mai mulți împrăștiați în orașe și câteva sute încă în afara Croației: Europa, Statele Unite. Toți acești oameni sunt de vârstă mijlocie sau bătrâni. Transmiterea limbii de la părinți la copii a încetat practic în generațiile născute în anii 1950 - 1960 . Tinerii vorbitori (în jur de 30 de ani), puțini la număr, au învățat-o împreună cu bunicii ca a doua sau a treia limbă străină .
Istro-românii și limba lor nu sunt prezente ca atare în datele recensământului, dar ar putea fi găsite printre cele referitoare la minoritatea națională română. Astfel, în 2011 , 955 de persoane din limba maternă română au fost înregistrate pentru întreaga Croație, dar nu este posibil să știm câte dintre aceste persoane sunt Boyash , a căror limbă maternă este daco-română. În județul Istria , 70 de persoane se declară vorbitori nativi de română și 6 vorbitori de limba vlahă. În județul Primorje-Gorski Kotar , unde se află Žejane, există 40 de persoane de limba maternă română.
Faptul că au existat mai mulți vorbitori de istro-română este dovedit de toponime . O întreagă regiune din nordul Istriei, în cea mai mare parte pe teritoriul Croației și parțial în Slovenia , este încă numită Ćićarija , în italiană Cicceria, din Ćići , unul dintre etnonimele date către istro-români de către croați . Printre satele locuite în prezent de istro-români, unele au două nume, unul croat, celălalt istro-român, precum Jesenovik -Sukodru (cf. sub codru românesc „sub pădure”); alții au un singur nume, dar în două variante, cum ar fi Kostârčån, în croată Kostrčani . Există multe altele cu astfel de nume, dar în care istro-româna nu se mai vorbește: Floričići (cf. floricică română „fleurette”), Jerbulišće (roum. Iarbă „iarbă”), Katun, Kature (română. Cătun "hamlet" ), Fečori (roum. feciori "tineri") sau Kerbune (roum. carbune "cărbune"). Există și alte nume istroromân de pe insula de Krk , în cazul în care vorbitori au fost asimilate în prima jumătate a XIX - lea secolului Fintira ( a se vedea Fântâna „chiuveta“), Sekara ( a se vedea SECARA „secară“).
În general, se acceptă faptul că istro-româna este ultima limbă care s-a separat de protoromână, dar locul și timpul când s-a întâmplat acest lucru nu sunt documentate și, prin urmare, fac obiectul unor ipoteze.
Există două teorii principale. Potrivit lui Ovid Densusianu , istro-românii provin din sud-vestul Transilvaniei și Banatului , unde ar fi plecat în secolul al X- lea . El își bazează teoria pe trăsături ale limbajului, de exemplu, rotacismul [n] intervocalic simplu ([n]> [r]), în cuvinte de origine latină , ca în discursul Moților . Această ipoteză este susținută și de alți cercetători.
Sextil Pușcariu este de altă părere. El afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor și localizează locul de separare în Serbia actuală, recunoscând în același timp că au fost în contact cu românii din partea de vest a teritoriului nord-dunărean. Potrivit acestuia, ei ar fi separați de alți români din secolul al XIII- lea . Cu diferențe în ceea ce privește locația exactă, teoria lui Pușcariu este adoptată și de mai mulți cercetători.
Pe lângă aceste două teorii, există una intermediară, cea a Elenei Scărlătoiu, potrivit căreia istro-românii provin din mai multe „nuclee” ale centrului, vestului și nord-vestului Transilvaniei, precum și din sud. Dunărea, în special valea Timok și regiunea Prizren .
Istro-româna a fost întotdeauna o limbă predominant orală. Mărturiile sale au apărut mai întâi pentru a fi transcrise de către cărturari care s-au interesat de istro-români, apoi de lingviști care au înregistrat rugăciuni , texte de cântece , povești și alte texte narative , ziceri și proverbe .
Prima atestare de istro-română a apărut în 1698 , într-o istorie a Triestei scrisă de un călugăr din acel oraș, Ireneo della Croce. Aceasta menționează endonimul Rumeri folosit la vremea respectivă de către istro-români și oferă o listă de 13 nume numai, 8 nume cu determinanți și două propoziții simple în limba lor, cu traducerea lor în latină.
În 1819 , Ivan Feretić, un preot catolic din insula de Krk , transcris două rugăciuni în „Krk e românesc“. Acestea sunt primele texte considerate a atesta istro-româna.
Următoarele atestări sunt o anecdotă și o variantă a fabulei Lăcustă și furnică , înregistrată de savantul istrian Antonio Covaz și publicată în 1846 cu traducerea lor în latină și italiană .
Trei rugăciuni în istro-română au fost publicate în 1856 , inclusiv Tatăl nostru , într-o recenzie în Slovenia.
Sunt cercetători care transcriu și publică cele mai multe texte orale, pe care lingviștii lucrează pentru a descrie limba.
Prima operă literară cultivată a apărut în 1905 , rămânând singura până la câteva alte care au apărut în anii 1990 și după 2000 .
Nefiind scris, Iistroroman nu putea fi o limbă de predare . Anii 1921 - 1925 au fost singura perioadă în care a fost folosit în acest scop alături de româna standard , la o școală fondată de Andrei Glavina, un istro-român care studiase în România .
Istro-româna este pe cale de dispariție, ceea ce se reflectă în prezența sa în Cartea roșie a limbilor pe cale de dispariție , în secțiunea Limbi pe cale de dispariție și în Atlasul UNESCO al limbilor pe cale de dispariție din lume .
Din anii 1990 au fost întreprinse unele acțiuni pentru a proteja acest limbaj. Fiind semnatară în 1997 a Cartei europene pentru limbile regionale sau minoritare , Croația este invitată de Consiliul Europei să ia măsuri pentru protejarea istroromânii. În cadrul relațiilor bilaterale cu guvernul croat , guvernul român lucrează, de asemenea, într-o anumită măsură în această direcție.
Într-adevăr, în Croația luăm anumite măsuri. La nivel central, istro-românul este înscris pe Lista bunurilor culturale necorporale protejate din Croația, care face parte din Registrul bunurilor culturale, conform Legii privind protecția și conservarea bunurilor culturale. La nivel local, în Statutul județului Istria, adoptat în 2009 , se afirmă că județul lucrează pentru protejarea dialectelor locale, printre care istria-română. Ca măsură privind educația, Consiliul Județean Istria încredințează școlii primare și gimnaziale Ivan-Goran-Kovačić din Čepić sarcina de a promova Istrian-româna, motiv pentru care beneficiază de un regim special, care îi permite să nu aplice regula privind numărul minim de elevi înregistrați. În virtutea acestei decizii, programul său școlar pentru anul 2016-2017 prevede 70 de ore pe an, două pe lună, de istrorumunjski jezik „ limba istro-română” și alte activități legate de tradițiile istro-române, cu doi profesori .
Ministerul Croației pentru Cultură, consiliile din cele două județe în care se vorbește istro-română și două primării susțin un proiect, Očuvęj vlåška ši žejånska limba (Protecția limbii valahă și Žejane), inițiat în 2005 de lingvistul Zvjezdana Vrzić din Universitatea din New York cu un grup de emigranți istro-români care locuiesc în Statele Unite și s-a extins în Croația în 2007 prin includerea Muzeului Etnografic din Istria, apoi, din 2011 , a trei asociații culturale de istro-români.
Alte două asociații din Italia lucrează în aceeași direcție: Asociația de prietenie italo-română Decebalus din Trieste, prezidată de Ervino Curtis, înființată în 1987 , și Asociația Culturală Andrei-Glavina din Roma , înființată în 1994 de Petru Emil Rațiu.
Alte acțiuni sunt întreprinse prin intermediul site - ului Istro-Romanian Community Worldwide (Istro-Romanian Community in the world) Marisa Ciceran, care publică numeroase materiale de toate tipurile pe istro-română și limba.
Fiecare sat istro-român are propria sa limbă , cu mici diferențe între cele din sudul masivului Učka și relativ mari între acestea și cea din Žejane, ceea ce se datorează faptului că cele două zone au fost izolate mult timp de fiecare altele.de cealaltă lângă munte. Există diferențe fonetice , morfologice (de exemplu conservarea vestigiilor declinației în Žejane și dispariția acesteia în sud) și diferențe lexicale . Există în jur de 300 de unități lexicale care nu sunt comune pentru sud și Žejane (vezi detalii despre diferențele dialectale în următoarele secțiuni).
Aproape fiecare cercetător a transcris istro-românul în felul său. Acum, când folosim cel mai mult, este ortografia kovacec, adoptată și de lingviștii români și Richard Sarbu Vasile Frățilă, inspirată în mare măsură de cea a lui Sextil Pușcariu, cu elemente din croata scrisă. Vrzić propune o ortografie mai apropiată de cea a croatei, cu doar trei litere care nu sunt acolo. Acest script este destinat vorbitorilor de istro-română, care au fost sau sunt educați în croată, și celor care doresc să învețe limba. Iată grafemele diferite de cele ale românei standard cel puțin într-una dintre aceste ortografii:
API | Istro-română | |
---|---|---|
Kovačec 1998 | Vrzić 2009 | |
[ɒ] / [wɒ] | la | la |
[ǝ] / [ɨ] | la | la |
[k] în fața unui , å , Â , o și u | vs. | k |
[k] înainte de e , ę și i | k | k |
[t͡ʃ] | vs. | vs. |
[d͡z] | d̦ | dz |
[ε] / [e̯a] | ę | ę |
[ɣ] | ɣ | g |
[d͡ʒ] | ǧ | đ |
[j] | i̯ | j |
[ʒ] | ž | ž |
[ʎ] | ľ | lj |
[ɲ] | nu | nj |
[nu] | nu | nu |
[ʃ] | ș | š |
[vs] | t ″ | vs. |
[t͡s] | ț | vs. |
[w] | u̯ | tu |
Istro-româna are anumite particularități de pronunție în comparație cu cea a românei standard (cu transcrierea Kovačec):
Unele sunete au evoluat diferit în română și în istro-română:
latin | Română | Istro-română | Traducere |
---|---|---|---|
[a] final neaccentuat: LINGU A > | închidere mai importantă: limb ă | închidere mai puțin importantă: membrul ę | limba |
[e] accentuat: F E RRUM > | diftongiere: f ie r | f e r | fier |
[i] accentuat: L I GAT > | diftongiation: l ea gă | Non diftongizarea: ę GE | el / ea / ea leagă |
[o] accentuat: N O CTEM > | diftongiere: n oa pte | non-diftongiere: n o pte | noapte |
[kl]: CL AMARE > | căderea lui [l]: ch ema | palatalizarea lui [l]: cl ' emå | apel |
[gl]: * GL EMUS > | căderea lui [l]: gh em | palatalizarea lui [l]: gl ' em | minge |
[n] intervocalic simplu: BE N E > | neschimbat: bi n e | rotacism : bi r e | bun |
[mn]: SCA MN UM > | sca a | scå nd | scaun, masă |
[nv]: * I NV ITIARE > | î nv ăța | â nm ețå | învăța |
[l] + consoană: A L BUM > | neschimbat: a l b | căderea lui [l]: åb | alb |
[ll] + terminare la singular: VITE LL US > | [l] simplu: vițe l | fall of [ll]: vițe | vițel |
[gw] + [e] sau [i]: SAN GUE M > | africation of [g]: sân ge | fricativizarea lui [g]: sân že | sânge |
[g] + [e] sau [i]: GE NUC (U) LUM > | africation of [g]: ge nunchi | fricativizarea lui [g]: že ruŋclʼu | genunchi |
Alte particularități comune dialectelor istro-românești sunt:
Unele particularități sunt specifice unui anumit dialect:
Structura gramaticală a istro-românului este parțial diferită de cea a românului, în principal datorită influenței croate.
În morfologie observăm nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre dialectele din sud pe de o parte și cea din Žejane pe de altă parte.
NumeleÎn ceea ce privește genul de substantive , trebuie remarcat faptul că neutrul așa cum există în limba română, adică neutrul substantiv fiind masculin la singular si feminin în plural , sa păstrat numai în partea de sud: un ZID " un perete "- faceți ziduri " doi pereți "(genul este vizibil sub forma determinantului ). În Žejane neutrele au devenit masculine, dar pot păstra o finalizare plurală specifică neutrului: doi̯ zidure „doi pereți” ( doi̯ fiind masculinul do ). În plus, neutrul există și în acest dialect, dar este cel specific limbilor slave , acest dialect împrumutând de la neutrele croate fără a le adapta la sistemul de gen adecvat (exemplu: zlåto "sau").
Formarea de plural prezintă câteva particularități:
Cele de expresie Cazurile genitiv și dativ este mai analitic în limba română, aceste cazuri sunt de obicei exprimate cu particula citit antéposée, numele poate fi cu sau fără articol hotărât: fil'u țesåru citit „fiul împăratului“, spure lu frății „el / she said to the brothers ”, cuvintę i̯e lu mul'ere “ he / she said to / his wife ”. În sud, lectura este folosit ca de sex feminin, în timp ce în Jeiăn angajarea feminin ( mul'åre „a / soția sa“). Mai mult, în acest dialect, este prezentă și forma sintetică, deoarece acolo se păstrează vestigii ale declinării : „à la / sa femme” se mai spune mulʼerlʼei̭ . La genitiv folosim un devant lu / le , sistematic în Žejane ( filʼu citește crålʼu „fiul regelui”), uneori în sud. A este folosit singur la genitivul substantivelor neutre de origine croată: a zlåto „de aur”.
ArticoleleArticolul nedefinit are, în cazurile nominative și acuzative , forme diferite de cele ale numeralului cardinal corespunzător „unu, unu”:
Formele articolului definit :
Denumirile neutre în -o sunt folosite fără un articol definit.
Denumirea opoziției la articolul definit vs. numele la articol nedefinit s-a slăbit, articolul definit fiind folosit acolo și acolo unde în limba română se folosește articolul nedefinit. Astfel, furåt-a åc u poate însemna atât „el / ea a furat acul”, cât și „el / ea a furat un ac”. În dialectul Žejane, femininul singular fără un articol care se termină în -a , articolul definit și fără forme de articol fuzionează: fęta poate însemna „fata”, precum și „fată”: čåsta fęta če s-av asęra facut „That fata care s-a nascut aseara "vs. ali fęta ali fečor „fie fată, fie băiat”.
AdjectivulSub influența croat, unele adjective , de asemenea , să aibă o formă neutră, marcată de terminatia -o ( bur , Bure , Buro „bun, bun“), altele nu: trage , trage „tânăr“. Exemplu cu adjectiv în neutru: i̭åle Buro cuhęi̭t-o si muŋcåt-o „ care le - au pregătit și mâncat ceva bun“.
Una dintre particularitățile istro-românești este aplicarea desinenței - (i) le (care conține articolul definit -le ) ca semn masculin singular pentru adjective: do talii̯anskile rat "until" in war with Italy ”, totile ånu " pe tot parcursul anului ".
Comparativul superiorității se formează cu adverbul mai̯ neaccentuat, iar pentru a obține superlativul relativ al superiorității, accentuăm doar mai̯ : mai̯ mare „mai mare”, mái̯ mare „the / the greatest (e)”. Comparația este construită cu conjuncția a sau croat de corespondentul său Nego : mAi MUSAT de / Nego mocirlă „mai frumos decât mine“.
NumeralulIstro-română numeralul este puternic influențată de croat. Există forme moștenite din latină doar numerele cardinale corespunzătoare numerelor 1 la 8, 10 și 1000.
Numere cardinale:
1 ur (masc.), Urę (femeie în sud), ura (femeie în Žejane), uro (neutru). Aceste forme sunt diferite de cele ale articolului nedefinit, dar în Žejane există aceleași forme genitiv-dative ca și cele din articol: urvę "d '/ à un" și urlę "d' / à une". 2 doi̯ (masc.), Do (fem.) 3 treisprezece 4 patru 5 činč , ținț (în Šušnjevica) 6 șåse 7 șåpte 8 opt (în Žejane), osân (în Šušnjevica), osâm (în celelalte sate din sud) 9 devet 10 zęče (în sud), deset (comun) 11 i̯edânai̯st 12 dvanai̯st 13 trinai̯st 20 dvadeset 21 dvadeset și ur 30 trideset 100 sto 200 dvisto 1000 miľe , mil'år (din dialectul venețian ), tisut ″ (din croată, în Žejane), tå (v) žânt (din germană , în Žejane)Numere ordinale:
1 st Parvi (masc.), Pârvę ( de sex feminin , în partea de sud), Pârva ( de sex feminin , în Jeiăn), PARVO (neutru) 2 e Doile (masc.) Dova (fem.), Dovo (neutru) 3 e trei̯le (masc.) Treia (fem.), Treio (neutru) Pronumele Pronumele personalForme ale pronumelor personale :
Nimeni | Nominativ | Dativ | Acuzativ | |||
---|---|---|---|---|---|---|
forme disjuncte | forme articulare | forme disjuncte | forme articulare | |||
1 re sg. | i̯o „Eu, eu” | mii̯e „pentru mine” | âmń-, mń- (în sud), âm, âmi̯-, mi̯- (în Žejane), mi m-, -m (municipalități) „eu, m '” | vizează „eu” | eu, m-, -m "eu, m '" | |
Al 2 - lea sg. | tu "tu, tu" | ții̯e "to you" | âți̯-, ți̯- (în Žejane), âț, ți, ț-, -ț (municipalități) "te, t '" | țire "tu" | te, t- "te, t '" | |
A 3 -a sg. | masc. | eu sunt „el, el” | (a) el̯ „pentru el” | âľ, ľ-, -ľ, ľi „el” | eu sunt „el” | âl, l-, -l "the, the" |
fem. | eu "ea" | (a) ľei̯ „pentru ea” | âľ, ľ-, -ľ „el” | eu "ea" | o, vo "la, the" | |
1 st pl. | noi̯ "noi" | (a) nu „pentru noi” | ne, na, n- și nici „noi” | noi̯ "noi" | ne, na, n- „noi” | |
A 2 -a pl. | te vedem "tu" | (a) vo "către tine" | ve, va, v-, vi "tu" | te vedem "tu" | ve, go, v- "tu" | |
A 3 -a pl. | masc. | i̯eľ „ei, ei” | (a) lor „pentru ei” | (în sud), (în Jeiăn), l- (municipiu) „lor“ | i̯eľ „ei” | ľ- "cel" |
fem. | i̯åle „ei” | (a) lor „pentru ei” | (în sud), (în Jeiăn), l- (municipiu) „lor“ | i̯åle „ei” | (în sud), (în Jeiăn), l- (municipiu) , "the" |
Note:
Alte exemple în propoziții: i̭elʼ le ganescu „they talk to them”, ziče „he / she said them”, lʼ-a vezut „he / she saw them”.
Pronumele reflectivFormele pronumelui reflexiv :
Dativ | Acuzativ | ||
---|---|---|---|
formă disjunctă | forme articulare | formă disjunctă | forme articulare |
sii̯e "to yourself " | âș (i̯), -ș "se, s '" | sire „sine” | se, s- "se, s '" |
Exemple de propoziții: i̭elʼ vút-a åsiri cu sire “they had donkin with them ”, omiri åv âș ńivele zapustit “people left their fields”.
Pronumele posesiv-adjectivFormele pronumelor - adjectivele posesive sunt destul de diferite în dialectele sudice, pe de o parte, și în Žejane, pe de altă parte.
In sud :
Proprietar (i) | Obiect (e) posedat (e) | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
Masculin singular | Neutru | Feminin singular | Plural masculin | Plural feminin | ||
Nimeni | 1 re singular | eu "al meu, al meu" | mevo "al meu, al meu" | chiar „al meu, al meu” | melʼ „al meu, al meu” | chiar „al meu, al meu” |
2 e singular | tu "ta, ta" | tevo "ta, ta" | cap "ta, ta" | asa 'ta, ta' | cap "ta, ta" | |
3 e singular | a fi „al lui, al lui” | fii „al lui, al ei” | selʼ „lui, lui” | numai "al lui, al lui" | ||
1 re plural | nostru "our, ours" | nostro "al nostru, al nostru" | nostrę "al nostru, al nostru" | noștri / nostri "our, ours" | noastre „ a noastră noastre“ | |
2 e plural | Vostru „ a ta, a ta“ | vostro "a ta, a ta" | Tu esti "ta, ta" | voștri / vostri "yours, yours" | fii „al tău, al tău” | |
3 e plural | fii „al lor, al lor” | fii „al lor, al lor” | selʼ „al lor, al lor” | doar „a lor, a lor” |
În Žejane:
Proprietar (i) | Obiect (e) posedat (e) | |||||
---|---|---|---|---|---|---|
Masculin singular | Neutru | Feminin singular | Plural masculin | Plural feminin | ||
Nimeni | 1 re singular | un mev | a mevo | a mę / a må | a melʼ | mie |
2 e singular | la tev | la tevo | a tę / a tå | at suchʼ | la tåle | |
1 re plural | to nostru | a nostro | a nostra | a noșt ″ i | la noi | |
2 e plural | te văd | la vostro | pentru tine | te văd | a ta | |
3 e singular și plural | la șapte | te văd | ca | a selʼ | de vanzare |
Note:
Aceleași forme sunt folosite ca pronume demonstrative și ca adjective demonstrative . Cei care exprimă proximitatea sunt:
Pentru distanță:
Genitivul-dativ este de obicei exprimat analitic (de exemplu, citiți ța „de la / la asta”), dar în Žejane există și forme sintetice: čestvę „de la / până la aceasta”, čeșt ″ ę „de la / până la aceasta”, čestorę „din / acestora ".
Pronumele interogativ-relativČire ( țire la Šušnjevica) „cine” este un interogativ - pronume relativ care se referă la persoane. Forma sa genitiv-dativă este cui̭ ( a cui̭ în Žejane): čire-i̭ ånča? " Cine e aici? », A cui̭ ai̭ ačå dåt? - Cui i-ai dat asta? », Lu cui̭ i̭ești tu, fęta? "Cine este tatăl / mama ta, fiica mea?" "(Lit." De cine ești, fată? ", Țire su åt i̭åma såpę ke vo scopę su sire " cine sapă o groapă pentru ceilalți cade în ea "(lit." Cine sapă mormântul sub altul, lasă-l să o sape) sub tine ”).
Če ( țe în Šušnjevica) „ce, asta” se referă la neînsuflețit. În dialectele sudice, este folosit și fără accent, ca particulă interogativă, care corespunde aproximativ „este” și, prin urmare, își pierde sensul original: če nú știi nú? (accentul se mută pe cuvântul de negare ) „nu știi? "
Cårle / cåre / care (masc. Sg.), Cåra / cårę (fem. Sg.), Cåro (neutru), cårlʼi / carlʼi / cåri / cari (plural) corespunde mai multor pronume relative franceze. În Žejane are și forme genitiv-dative: carvę (masc. Sg.), Carlʼę (fem. Sg.), Carorę (plural). Exemple în fraze : Cârstii̭ånu cåre vire "the man (lit." the Christian ") who comes", žensca cåra virit-a "the woman who came", våčile cåri dåvu bur låpte "vacile care dau lapte bun".
Pronumele și adjectivul nedefinitNumeralul UR , Ure / URA , uro este , de asemenea , un pronume nehotărât : ur lu la „unul de altul“.
Alte cuvinte nedefinite sunt:
Cu particula nușt ″ u , provenind din nu știvu „nu știu”, precedând pronumele interogative, formăm expresii pronominale nedeterminate precum nușt ″ u čire „cineva”, nușt ″ u če „ceva” etc.
Corespondentul francez pentru „altul, altul, alții” este åt / åtu / åtile (masc. Sg.), Åtę / åta (fem. Sg.), Åto (neutru), ålʼț (masc. Pl.), Åte ( femeie) pl.): åtile ɣlås „altă voce”. Notă asupra acestui pronume-adjectiv:
Ničur, ničo „none, none” este pronume și adjectiv. Forma sa masculină are și sensul „persoană”, care are forma genitiv-dativă citită ničur în sud și ničurvę Žejane „de la / la persoană”.
Niș ( nis în Šušnjevica) este pronumele negativ care se referă la neînsuflețit: tu n-åri frikę nis „nu te teme de nimic”, niș tamno „nimic rău”.
Verbul DiatezeÎn istro-română, ca și în română, verbul poate fi în diateză activă, pasivă sau reflexivă. În dialectele sudice, lângă pasivul cu verbul auxiliar fi „a fi” există o construcție modelată pe italiană, cu verbul veri / viri „a veni”: våca virit-a uțisę „vaca a fost ucisă”.
AspecteIstro-română împrumutat de la croată modul în care acesta din urmă exprimă neîndeplinite și iterative aspectele pe de o parte, și realizate și incoativ aspectele pe de altă parte. În ceea ce privește formele temporale ale trecut, imperfect a indicativului , care exprimă implicit și nerealizat iterativ, a dispărut aproape complet în istro-română. Timpul trecut , care a exprimat implicit realizatul și echoativul, există în istro-română, dar verbul în această formă poate fi realizat / inchoativ sau incomplet / iterativ. Expresia acestor aspecte s-a răspândit și la alte forme verbale. Exemplu la timpul trecut:
my tunče bușnit "he / she kissed me then" (iterative) vs. i̯el 'sa pozdravit și sa pobușnit they greeted and kissed (accomplished)Aspectele sunt exprimate în principal prin absența sau prezența unui prefix . Unele prefixe sunt moștenite din latină ( a- , ân- / âm- , dis- ), dar majoritatea sunt slave : do- , iz- , na- / ne- , o (b) - , po- , pre- , pri - , ras- / res- , s- , za- / ze- . Perechi de verbe cu diferite aspecte:
Opoziția de aspect poate fi exprimată și prin perechi de sinonime , verbul neîmplinit / iterativ fiind de origine latină, completul / inchoativ - slav:
Aspectul iterativ poate fi exprimat și prin sufixele slave -ęi̭ și -vęi̭ . Le putem adăuga
Cele personale moduri utilizate în Istro-română sunt orientative, condițional și imperativ .
La indicativ există practic trei timpuri: prezentul , timpul trecut și viitorul , care se formează într-un mod similar cu cele ale românești. Simplu și trecut mai puțin perfectă a dispărut complet, iar imperfect aproape complet, având urme în dialectele sud. Se formează diferit de românul imperfect, începând de la infinitiv , finalurile fiind precedate de semi-vocala de legătură -i̭- : lucråi̭am „I was working”, fațęi̭ai „you were doing”, avzii̭a „he / she was hear ".
Condiționalul are timpul prezent, timpul trecut și, spre deosebire de română, timpurile viitoare. Timpul prezent se formează cu auxiliarul (v) rę „a vrea” la prezentul indicativ + infinitivul verbului lexical complet. Timpul trecut se poate forma cu (v) rę la prezentul indicativ + fi „a fi” la infinitiv + participiul sau cu (v) rę la prezentul indicativ + fost (participiul lui fi ) + infinitivul verbului a sens lexical: ręș fi cntåt sau ręș fost cantå "aș fi cântat". Viitorul condițional are o formă sintetică, provenind din latinescul futurum exactum și având uneori aceeași valoare ca aceasta, cea a viitorului anterior . Se folosește precedat de conjuncțiile se "if", coud "when", par la ke (nu ...) "until": cnd tot fure gotova, i̭e va veri "when everything is done, he will come", neca nu rasclʼidu par la ke nu i̭å verire “that they do not open until it has come”.
Subjonctiv ca o forma sintetica a fost păstrat doar verbul Fi ( fivu, FIII, fii̭e, FIM, Utilat, fivu ), celelalte verbe se exprima ca în limba croată, analitic, cu verbul l „indicativ precedat de conjuncția se "que" sau sinonimul croat al acestuia, neca . Nu există alte forme temporale ale subjunctivului decât timpul prezent.
Cerința este similară cu cea din România, cu excepția are , de asemenea , o formă de 1 st persoană plural. O excepție care termină -o este prezentă în cazul verbului veri / viri „a veni” și a verbului aduče „a aduce”: viro! „vino! », Adolescent! "Aduce! "
Modurile impersonale ale istro-românești sunt infinitivul, gerunțul și participiul. Spre deosebire de limba română, infinitivul este folosit fără a și forma sa lungă, folosită în limba română ca denumire a acțiunii (de ex. A veni "come"> venire "come"), a dispărut. Infinitivul istro-român are multe valori verbale, de exemplu cea a participiului prezent francez: åflu fętę durmi "I find the sleeping girl". Gerunziul are sufixul -nda și este rar folosit. Decubit dorsal a dispărut , atât în forma sa latină și sa forma românească , fiind înlocuit cu infinitiv: ATO n-aV Avut de fi „el / ea nu mai avea nimic de băut“.
ConjugareÎn istro-română există patru clase de conjugare moștenite, analoage cu cele ale românești, și de la una la trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații pe terenul propriu al istro-românesc:
Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu un diacritic mai sus):
Infinitiv:
scapå "a scăpa" |
țirę́ "a ține" |
fåče "a face" |
avzí „a auzi” |
cuhę́i̭ "a găti" |
Indicativ prezent:
scåpu | țíru | fåc | åvdu | cuhescu |
scåpi | țíri | fåči | åvzi | cuhéști |
scåpę | desenat | față | åvde | cuhę́ |
scapån | țirén | fačén | avzín | cuhę́i̭n |
scapåț | cratimă | faţetă | avzíț | cuhę́i̭ț |
scåpu | țíru | fåcu | åvdu | cuhescu |
La Jeiăn 1 st persoana I plural are terminatia -m ( vedem „vom vedea“) și verbele de tipul cuhęi̭ , forma 1 st singular și 3 e la plural este cuhés , dintre 2 - lea singular fiind cuhéș .
Codul trecut:
scapåt țirút facút avzít cuhę́i̭t |
-am -ai̭ -a (în sud), -av (în Žejane) -an (în sud), -am (în Žejane) -aț -a (în sud), -av (în Žejane) |
åm / i̭ó am / i̭o-m åi̭ / tú ai̭ / tu-i̭ å / åv / i̭é a / i̭é av ån / åm / nói̭ an / nói̭ am åț / vói̭ aț å / åv / i̭él 'a / i̭él' av |
scapåt țirút facút avzít cuhę́i̭t |
În majoritatea cazurilor, auxiliarul este amânat. În dialog, 1 st persoană, auxiliar poate fi utilizată singură pentru repetarea a evita participiului: - Ai sterilitate? - Åm. "- Ai tras? (arma) - Am tras. "
Cod viitor:
voi̭ ver va / vå ren (in the south), rem (in Žejane) veț vor |
scapå țirę́ fåče avzí cuhę́i̭ |
După anumite cuvinte, se folosesc forme scurte ale auxiliarului, legate de cuvântul care îl precedă: ț-oi̭ fåče „I will do you”, i̭o-i̭ spure „I will say”, če-r âŋ codru fåče? - Ce vei face în pădure? », Tu n-er nicat fi påmetân « nu vei fi niciodată inteligent ».
scapå țirę́ fåče avzí cuhę́i̭ |
-voi̭ -ver -va -ren, -rem -veț -vor |
Condiţional
ręș ręi̭ rę ręn (în sud), ręm (în Žejane) ręț rę |
scapå țirę́ fåče avzí cuhę́i̭ |
Condițional trecut:
rę rę rę ręn / ręm rę rę |
fi |
scapåt țirút facút avzít cuhę́i̭t |
rę rę rę ręn / ręm rę rę |
fost |
scapå țirę́ fåče avzí cuhę́i̭ |
Condițional viitor:
scapår | țirúr | facúr | avzír | cuhę́i̭r |
scapåri | țirúri | facúri | avzíri | cuhę́i̭ri |
scapåre | țirúre | facúre | avzíre | cuhę́i̭re |
scapårno | țirúrno | facúrne | avzírno | cuhę́i̭rno |
scapåreț | țirúreț | facúreț | avzíreț | cuhę́i̭reț |
scapåru | țirúru | facúru | avzíru | cuhę́i̭ru |
Imperativ:
scåpę! | desenat! | vacanţă! | - | cúhę! |
scapån! | țirén! | fačén! | avzín! | cuhę́i̭n! |
scapåț! | cratimă! | faţetă! | avzíț! | cuhę́i̭ț! |
nu scapå! | gol! | gol fåče! | - | nu cuhęi̭! |
nu scapån! | nu țirén! | nu fačén! | nu avzín! | nu cuhę́i̭n! |
nu scapåț! | gol țiréț! | nud fačéț! | gol avzíț! | nu cuhę́i̭ț! |
Pe negativ, forma 1 st singular vine de la infinitiv, ceilalți fiind cei prezenți indicativ.
PrepozițiaO serie de prepoziții sunt de origine latină: ân "în, în", (â) ntru "în, în", din "de, despre", din / diŋ "din" (exprimând proveniența), "pentru a atârna / căuta „( virít-o din carne « el / ea a venit să caute (pentru) carne»)“, „a“, pre „pe“. Altele sunt împrumutate din croată, de obicei folosite cu nume împrumutate și declinate ca în croată: poi̭di na salåtu „a mânca ceva într-o salată”. Unele prepoziții croate formează fraze prepozitive cu prepoziții de origine latină: namesto de „în loc de”, i̭elʼ fost-a ocoli de foc „they were around the fire”.
ConjuncțiaPrintre conjuncții există și unele care sunt romantice, unele moștenite din latină ( și "și", ke "que") și altele împrumutate din italiană ( ma "mais", perke "pentru că", se "Dacă"), alte conjuncții încă fiind de origine croată: ali "sau", neca "que, pour que", nego "que" comparative.
Sintaxa istro-românească prezintă și influențe din croată.
Grupul nominalSub influența croată, în grupul nominal ordinea cuvintelor este în general determinantă sau / și epitet + substantiv ( a mev nono „bunicul meu”, čâsta fečor „acest băiat”, o musåtę fętę „o fată frumoasă”), dar există și exemple contrare: betâr om nu pote sau omu betâr nu pote „the old man can't”. Dacă numele este determinat de mai multe cuvinte, toate pot fi antepuse acestuia, de exemplu în propoziție
čâsta lui̭ zelen mižol i̭e pre scånd "acest pahar verde al său este pe masă", dar există încă două variații ale ordinii cuvintelor grupului substantiv: čâsta lui̭ mižol zelen and čâsta zelen mižol lui̭ . Propoziția simplăInterogativă teză se caracterizează în general prin intonația , dar există și particule specifice care marchează, Če în dialecte sud și â à Jeiăn: Če tu Ganesti vlåșki? - Vorbești valah? », Â tu cuvinți žei̭ånski? - Vorbești limba lui Žejane? ".
Pentru negare folosim două cuvinte. Nu este folosit pentru a nega verbul ( nu me abåte! „ Ne me bats pas!”) Și nu este folosit fără un verb, ca propoziție de cuvânt sau pentru a opune un termen la altul: Gianni dåt-a listu lu Mario, ne libru „Este scrisoarea pe care Gianni i-a dat-o lui Mario, nu cartea”.
Comparativ cu franceza și româna, ordinea cuvintelor din propoziția simplă este foarte liberă.
Elementele timpurilor verbale compuse nu sunt întotdeauna plasate unul după altul. De exemplu, între verbul auxiliar și cel lexical putem plasa:
Într-o propoziție cu trei componente, dintre care una este un complement de obiect direct, ordinea poate fi subiect + verb + CD sau CD + verb + subiect. Dacă subiectul și CD-ul sunt nume animate și ambele cu același număr, deoarece nu sunt marcate morfologic și CD-ul nu este anticipat sau preluat de un pronume personal corespunzător (în limba română CD-ul este marcat în aceste două moduri), sensul unei astfel de fraze depinde de accentul unuia sau altuia dintre acești constituenți prin stres și intonație. Când sunt citite singure, următoarele propoziții pot însemna:
Bovu ântręba åsiru „ Bui întreabă măgarul” sau „Măgarul întreabă bouul”; Maria pi̭ažę Gianni „ Gianni îi place Maria” sau „Maria îi place Gianni”.Exemplu de propoziție simplă cu mai mult de trei constituenți: De Cârbur lemnu i̭e bur sakile "Pentru a face cărbune orice lemn este bun" (lit. "Pentru cărbune orice lemn este bun").
Spre deosebire de română, sub influența croatei, când două acțiuni au același subiect și una este subordonată celeilalte, istro-românul preferă construcția cu complement exprimată printr-un infinitiv față de propoziția complexă. Cu propoziție subordonată : vreț âl ântrebå? vs. vreți să-l întrebați? „Vrei să-l întrebi? ", Mere lucrå vs. merge să lucreze „he / she is going to work” („merge” în sens lexical deplin).
Potrivit lui Naroumov 2001 , 65% din lexiconul istro-românesc de bază constă din cuvinte moștenite din latină, iar lista de 110 cuvinte din Swadesh reprezintă 87% din această origine. Unele sunt specifice istro-românești, inexistente în română (de exemplu cåi̭bę „colivie de păsări”) sau au o semnificație specifică suplimentară: scånd „scaun” dar și „masă”, mai întâi „a cere” dar și „a căuta„ ” .
Formarea cuvintelor prin derivare este redusă. Prefixele verbale au mai mult un caracter gramatical, formând verbe realizate / inchoative (vezi secțiunea Aspecte de mai sus ).
Există, de asemenea, unele sufixe lexicale, unele de origine latină, altele slave, care formează:
Dintre toate limbile romanice orientale, este istro-română cea mai permeabilă la influențele străine, în special în zona lexicului.
Majoritatea împrumuturilor provin din croată, în special din dialectul său chakavian, dar și din limba standard. Unele cuvinte împrumutate au format perechi de sinonime cu cuvinte moștenite, iar apoi aceste cuvinte și-au schimbat sensul. Astfel, am împrumutat verbul poșni „a începe”, iar sensul verbului moștenit corespunzător ânčepå a fost redus la „a începe” (exemplu: ânčepå para „a începe pâinea”); adjectivul vęrde a luat sensul „nu este copt”, în timp ce pentru sensul „verde” folosim împrumutul „zelen”. Unele nume au fost împrumutate cu o prepoziție și cu forma întâmplătoare solicitată de această prepoziție: po svitu „de lume”, na șetńu „la promenadă”, za večeru „la cină”.
Împrumuturile din dialectul venețian sau din italiana standard sunt introduse direct sau prin croată: alora „atunci”, i̭ardin „grădină”, i̭ardiner „grădinar”, oštarii̭a „bistro”, urdinęi̭ „comandă”.
Cuvintele germane au fost împrumutate, de asemenea, direct sau prin croată: fråi̭er / fråi̭ar „tânăr, iubit, mire”, fruștikęi̭ „micul dejun”, țucâr „zahăr”.
Nu toate împrumuturile sunt prezente atât în dialectele sudice, cât și în cel al lui Žejane (împrumuturile sunt cu caractere aldine). Exemple:
Dialecte sudice | Dialectul lui Žejane | Traducere |
---|---|---|
čer | nebo | cer |
grad | vară | oraș |
medvid | urs | urs |
pe | hrușva | pere, par |
ponedili̭âc | lur | luni |
petâc | foc | vineri |