Numărul este în gramatica și lingvistică , o caracteristică gramaticală a cantității și caracterizează unele leme , cum ar fi numele și adjective , The pronumele și verbul .
În sistemul nominal și pronominal, numărul reprezintă, mai mult sau mai puțin precis, cantitatea de unități ale lemei (o unitate: pisică , mai multe unități: pisici ). În sistemul verbal, este adesea doar reprezentarea numărului unui substantiv sau a unui pronume legat de acest verb (cel mai adesea jucând rolul de subiect). Se spune în acest caz că verbul este dat în număr cu acel alt cuvânt, care nu este neapărat prezent în enunț, dar poate fi înțeles (în latină : amat "(el) iubește" ~ amant "(ei) ca"): pronumele subiect nu este exprimat, dar verbul implică, respectiv, "un singur subiect la persoana a 3 -a " ~ "mai mulți subiecți la persoana a 3 -a ").
Numărul trebuie să se facă distincție între utilizarea cifrelor care, la rândul său, indică o cantitate matematică precisă. Într-adevăr, în majoritatea limbilor, numărul indică doar o cantitate vagă. Dacă în majoritatea limbilor indo-europene moderne, numărul este limitat la o opoziție binară vagă ( singular : o unitate, plural : mai multe unități), există alte cazuri care implică o împărțire mai precisă:
Se înțelege că nicio limbă nu folosește toate aceste numere. Cu toate acestea, fiecare folosește un sistem de opoziții:
Bretonul este renumit pentru că are „unul dintre cele mai complicate sisteme de numere care există” și pentru numerele sale compuse, același cuvânt purtând apoi mai multe numere.
Limbile rare, inclusiv Pirahã , nu cunosc un număr gramatical.
Alte cazuri, cum ar fi augmentativul (care exprimă dimensiunea mare sau intensitatea puternică a lemei) sau intensivul (care exprimă intensificarea lemei) sunt redate de un plural în unele limbi (în ebraică de exemplu).
In mod traditional vom face o diferență între denumirile contabile sau numărabile (care poate cu ușurință preceda o cifră, la unele , etc.) ca creion, pisică, gest, timp , și substantive în masă , sau în masă , de masă , non-responsabil , nenumărat , că pare dificil să se pluralizeze din motive semantice mai degrabă decât din motive morfologice: vin, lut, curaj, dezordine . Acestea din urmă sunt de fapt folosite doar la plural cu prețul unei schimbări de sens ( metonimie ): vinurile semnifică tipuri de vinuri , tulburările pot însemna apariții ale tulburării (termenul masiv nu implică neapărat că acestea sunt lucruri concrete).
Diferența dintre numele masive și cele responsabile nu este tratată la fel în diferite limbi. Astfel, pentru cartofi , rusul spune despre cartof (картошка), care este considerat într-un fel mai degrabă ca o chestiune decât ca o acumulare de obiecte discrete de aceeași natură. La fel, în timp ce în italiană și franceză, spaghetti (s) este plural, în engleză spaghetti este un nume de masă.
În substantive în masă nu trebuie confundat cu substantive colective , ca o echipă, un pachet, o hoardă, o mulțime, un plop . Un substantiv colectiv înseamnă „ o colecție de entități altfel izolabile, concepute ca o entitate specifică ”. El însuși constituie un nume contabil ( două echipe , câteva pachete etc.)
Unele limbi au mai mult de un plural. De exemplu, krou (limba vorbită în Liberia și Côte d'Ivoire ) are un singular și două plural:
Alte limbi marchează o distincție între singular și non-singular, non-singularul putând avea o valoare asociativă:
Prima persoană non-singular indică deseori exclusivul noi (vorbitorul și grupul său, interlocutor exclus). Acest număr asociativ este, în general, rezervat pentru nume proprii, în termeni de rudenie, titluri și ocupații, dar unele limbi eurasiatice folosesc cuvinte ecou , cu mutație inițială, pentru a evoca un lucru și „tot ce merge cu el”: raksi -saksi în Nepaliera = o băutură alcoolică + aperitive etc. ; în turcă, çocuk-mocuk = copii și tot ce le merge, jucării etc. Aceste formațiuni ecologice se extind chiar și la alte părți ale vorbirii (de exemplu, în hindi : nahā-vahā = a se scălda + a se usca, a se îmbrăca etc.) În acest caz, semnificația poate fi mai mult decât cea a nespecificității numai a asociere.
Numărul în limbile flexive este indicat de morfologie . În funcție de faptul dacă lema este un substantiv, un pronume sau un verb, expresia numărului va lua forme foarte variabile (o astfel de limbă variază doar pronumele, alte substantive, pronume și verbe etc.). De exemplu, fiind limitat la sistemul nominal, numărul poate fi exprimat prin:
În exemplele următoare, se subliniază morfema care indică numărul. În unele limbi, singularul este la fel de bine marcat ca și alte numere.
Rețineți că în unele limbi, schimbarea numărului nu este indicată printr-un singur proces: Buch ~ B ü ch er din limba germană folosește atât metafonia (simulfix), cât și sufixarea desinențială.
Chiar și în limbile flexive, numărul nu este întotdeauna marcat (în special la singular, care este adesea lema dicționarului), în special atunci când ar fi redundant cu contextul: în turcă, de exemplu, „pisici” vor spune kediler, dar „două pisici” iki kedi , numele nu mai trebuie marcat, numărul suficient.
În cele din urmă, pentru cuvintele compuse, nici una sau mai multe dintre părțile sale nu pot duce la inflexiunea numărului. Depinde în esență de cele ale fiecărei componente, de exemplu prefixele rezultate din verbe și prepoziții nu poartă în general niciunul, spre deosebire de cele rezultate din naturi substantive și adjective.
În limbile izolate , numărul nu este indicat morfologic. Doar contextul sau sintaxa ne permit să știm dacă avem de-a face cu un singular sau un plural (de exemplu). Utilizarea cuantificatorilor permite, de asemenea, opoziții de număr. În mandarină , în propoziția我 買書|我 买书 wǒ mǎi shū , cuvânt cu cuvânt „je | a cumpăra | livre (s) ”,書se referă la lema„ livre ”fără a specifica numărul. Am putea traduce prin „cumpăr o carte” sau „cumpăr cărți”.
De fapt, este mai corect să specificați cantitatea:我 買一本 書|我 买一本 书 wǒ mǎi yì běn shū cuvânt cu cuvânt «I | cumpăra | a | specificul cărților | carte ”, fie„ cumpăr o carte ”, fie 兩 本書 | 两 本书 liǎng běn shū „două cărți”, sau 些 書 | 些 书xiē shū „mai multe cărți” etc. 我 買書 | 我 买书wǒ mǎi shū ar fi, de fapt, înțeles mai mult ca „cumpăr cărți” decât „cumpăr o carte”, deoarece singularitatea trebuie să fie marcată mai mult decât pluralitatea.
Pandunia este o limbă auxiliară internațională de izolare: ren înseamnă atât „o persoană“ și „persoane“. Cu toate acestea, este posibil să se specifice un plural prin repetarea substantivului: xing xing , „stele”.
Pronumele personale marchează încă opoziția numărului în majoritatea limbilor. De exemplu, în mandarină , în timp ce noțiunea de număr este absentă din sistemul morfologic, care nu este dezvoltat deoarece limba este izolantă, pronumele au însă această trăsătură gramaticală. Adăugăm sufixul - 們 | - 们-bărbați cu pronumele 我wǒ „eu”, 你nǐ „tu” și 他tā „el” pentru a obține 我們 | 我们wǒmen „noi”, 你們 | 你们nǐmen „tu” și 他們 | 他们tāmen „ei”. Într-adevăr, pentru a distinge exact eu și noi , el și ei , de exemplu, este necesar pentru comunicarea fundamentală.
Găsim din nou un sistem similar în pandunia : eu „eu” dă mome „noi” tu (tu / tu) îți dă tote (tu), iar acesta (el / ea) dă Iole (ei).
În limbile flexive, pe lângă substantive, pronume și verbe, alte clase lexicale sunt preocupate de număr: acestea sunt în esență determinanți și adjectivi . În general, sunt de acord în număr cu termenii pe care îi actualizează. În plus, verbul poate fi de acord în număr cu subiectul său, care poate fi și un substantiv sau un pronume.
Cu toate acestea, în funcție de limbă, aceste acorduri sunt mai mult sau mai puțin importante, deoarece numărul termenilor care pot varia ca număr diferă de la o limbă la alta.
De exemplu, castilianul este foarte redundant, deoarece dacă pornim de la un subiect plural, cum ar fi gato s „pisici” pe care îl actualizăm prin articol și un adjectiv calificativ, obținem de exemplu lo s pequeño s gato s „les petits cats”. Această frază devenind subiect, verbul urmează numărul dorit: lo s pequeño s gato s bail an "the little cats dance". Fiecare dintre termeni poartă o indicație a numărului de gatos . Aceeași frază la singular va fi pur și simplu el pequeño gato baila .
Franceza este mai puțin redundantă, deoarece marca pluralului este adesea pur grafică și nu poate fi auzită: în les petits chats dansent , doar articolul indică fonetic pluralul. Într - adevăr, pisica mica dansurile și micile pisici dansând se opun doar în acest loc: [l ə pəti ʃa dɑs] ~ [l e pəti ʃa dɑs]. Link - ul poate dezvălui alte indicii ascunse în mod normal: copiii [lez‿ɑfɑ].
În cele din urmă, în engleză, doar substantivul, într-o astfel de frază, ia semnele numărului. Opoziția singular-plural este marcat de verbul numai în a treia persoana din timpul prezent: mic dans pisica e ~ mica pisica e dans . Pentru alte persoane și alteori, finalul este același, indiferent de număr: dansez „je danse”, dansăm „nous dansons”, pisica (pisicile) mici dansează „le (s) petit (s) chat ( s) a / have dansé ”... Anumite verbe au totuși mai multe forme:„ a fi ”se spune am / este la prima și a treia persoană, dar sunt la plural și la a doua personal singular. Deoarece acest verb servește ca un auxiliar , numărul opoziției poate apărea mai clar în compuse Timpurile : pisica mica este de dans ~ mici pisici s sunt dans . Alți factori determinanți, cu toate acestea, sunt variabile în număr, cum ar fi demonstrativele: acest ~ aceste „ce ...“ / „CI ces ... CI“, ca ~ cei „ce ... -la“ / "acestea ... Acolo ".
Alte fapte sunt notabile:
Un alt exemplu pe care îl găsim în majoritatea limbilor este prezența mai multor substantive și / sau adjective singulare care pun un verb și / sau un adjectiv la plural. Găsim aici un fel de factorizare . De exemplu , vom scrie fie „doar e prima și scrisoarea a zecea sunt majuscule s “, sau „doar e în primele s și a zecea scrisoare s sunt majuscule s “, pentru a spune „prima literă este o majusculă, a zecea litera este majusculă, alte litere nu sunt majuscule ”. Acest sistem de notare este pur și simplu echivalent cu ceea ce este dezvoltarea în matematică (aici dezvoltarea operației se referă la substantivele și verbul care urmează).
Colectivul nu este neapărat listat printre numerele unei limbi. De fapt, poate apărea numai în cazuri restrânse și poate fi imposibil pentru anumite cuvinte variabile ale limbii respective. Singularul funcționează în mod similar.
De exemplu, există un colectiv în greaca veche . Există doar un gen neutru, al cărui plural, oricare ar fi modelul de declinare , este caracterizat printr-o terminație -ᾰ ( -o scurtă). Pluralii neutri fac apel la un verb la singular : τὰ ζῷα τρέχει / tà zỗia trékhei și nu * τὰ ζῷα τρυουσιν / tà zỗia trékhousin (cel puțin aceasta este ceea ce învață gramatica școlară; de fapt, pluralul se găsește chiar și la autorii clasici: cf . Sintaxa greacă de M. Bizos). Într-adevăr, această propoziție s-ar traduce mai corect prin „întregul animal aleargă”, „orice animal aleargă”, „animalitatea aleargă” decât „animalele aleargă” .
In englezaÎn schimb, engleza are anumiți termeni care sunt intrinsec colectivi, dar apar ca singulari și necesită, în limba susținută, un verb plural: acesta este cazul poliției , guvernului sau chiar echipei . Așa că vom spune că sosesc Poliția („ sosesc persoanele aparținând poliției”) în loc să ajungă fontul la „sosesc poliția” sau că orchestra cântă (litt. 'Orchestra cântă nt "). Un plural ca guvernele nu va mai însemna „toți membrii unui guvern” ci „guvernele (din mai multe țări, de mai multe tipuri)”, valoarea colectivă dispărând.
Totuși, nenumăratele sunt morfologic singulare și necesită un verb singular, spre deosebire de termenii anteriori, și, prin urmare, nu pot lua articolul nedefinit: bagaje „bagaje” sau „ știri ” știri. De exemplu: bagajul meu este foarte greu și nu * ... sunt foarte grele , „bagajul meu este foarte greu”. Găsim aici o structură apropiată de cea a limbii grecești, deoarece este necesar să înțelegem „întregul bagaj”, de unde și verbul la singular.
Pentru a desemna doar o parte din aceste colective, este necesar să se utilizeze o structură similară cu un singular, un singular rezultat dintr-un plural: o știre „o știre” dar nu * o știre (și chiar mai puțin * o nouă ). Știrile sau bagajele rămân corecte, deoarece sunt utilizate pentru ambele numere.
În germană și olandezăÎn germană și olandeză, prefixul ge- formează substantive cu semnificație colectivă:
Unii termeni francezi sunt întotdeauna la singular, dar au un sens colectiv. Acesta este cazul (personalului) , (materialului) , (ierbii) etc. Pentru a desemna o unitate a acestor colective, se folosește o structură unică: ca „un membru al personalului”, „un element al materialului”, „un fir de iarbă”; parafraze care pot fi pluralizate: „mai mulți membri ai personalului au plecat”.
Cu toate acestea, observăm în limbajul administrativ utilizarea personalului plural insistând asupra diferitelor categorii care constituie membrii personalului. Această utilizare este susținută de site-urile guvernului francez („Personalul de supraveghere își exercită funcția în instituțiile de învățământ publice, la administrația centrală a educației naționale”). În sfârșit, într-un context militar, există un corespondent contabil pentru substantivul personal în sensul de „individ”. Vezi și condițiile de utilizare a materialelor , ierburilor .
Există în franceză o ezitare cu privire la acordul verbului atunci când subiectul este un substantiv colectiv. Conform lucrărilor normative (deci în afara figurilor de stiluri precum syllepsis ):
Singularul se găsește în alte limbi: poate fi definit ca o formă marcată de singular, în timp ce pluralul (sau dual etc.) nu este. În general, se referă la seturi, obiecte pe care le întâlnim mai des colectiv decât individual.
Cazul bretonBreton (dar , de asemenea , alte limbi celtice ) este renumit pentru caracteristica originala. Singularul breton este format din sufixul -enn . Se referă la animale, plante, materiale etc.
Forma nemarcată pentru „copac” este gwez , colectiv-plural, dar singularul este gwez enn („un copac”). Acesta din urmă cunoaște, de asemenea, un plural regulat (în -unde ) gwez ennoù care desemnează mai mulți copaci individuali.
Singularul se referă la substantive colective ( stered „stele“ da steredenn „stea“) , ci și substantive în masă ( dour „apă“ dă dourenn apă , prin urmare , „lichid“) sau adjective (adjectivul Glaz „verde“ , prin urmare , glazenn un lucru verde , prin urmare , „gazon”). În mod excepțional, găsim singularuri pe baze de plural: bran un corbeau , brini des crbeaux dă brinienn (sensul variază, conform dicționarului Favereau desemnează corvide, dar în unele locuri înlocuiește singularul clasic).
Există și clasificatori în bretonă (în general penn sau pezh ), de exemplu din kaol „chou” formăm un kaolenn singular clasic dar și penn-kaol (literal „un cap de varză” „un picior de varză”).
Obiectele care merg în perechi sunt cazuri speciale. Unele limbi au un gen dublu pentru a le trata; în caz contrar și în funcție de limba în cauză, aceeași pereche va fi tratată uneori ca un singur set în două părți, alteori ca două obiecte. Exemple:
O limbă dată nu va trata în mod necesar toate perechile la fel. De asemenea, pot exista variații de utilizare în timp sau în funcție de registrul limbii . Astfel, în franceză, expresia „ pantalonii mei ” pentru a desemna o singură piesă vestimentară este datată sau marcată geografic, chiar dacă este încă uneori întâlnită. De asemenea, putem auzi, într-un limbaj copilăresc sau relaxat, expresia „o foarfecă” pentru a desemna „o foarfecă”. Cu toate acestea, conform utilizării recomandate, „o dalta” desemnează un instrument diferit constând dintr-o singură parte, la fel cum „un telescop”, un instrument utilizat cu un singur ochi, se distinge de „o pereche de ochelari”.
Tratamentul lingvistic al perechilor se referă în special la părțile corpului:
În diferite limbi, există forme speciale de cifre pentru a exprima un set de n unități . Dacă în franceză cunoaștem o duzină , o duzină , un scor etc., este mai dificil să traducem anumiți termeni ruși, de exemplu, care nu au echivalent direct:
Într-adevăr, termenii francezi mai mult sau mai puțin asemănători ( duo , pair , trio , quadriga , quarté, quatrain etc.) sunt de obicei rezervate pentru utilizări particulare (muzică, poezie, jocuri etc.). Spunem de exemplu fluent în rusă, нас было трое, sau literalmente de la noi el a fost unul (trio / grup de trei) , în loc de noi eram trei .
În limba rusă, acești termeni pot introduce doar substantive masculine, ceea ce nu este cazul echivalenților lor în alte limbi, cum ar fi Koriak .
Esperanto adaugă sufixul -op la numele numărului pentru a semnifica un grup compus din acest număr de persoane:
În indo-europeană, ordinalii ar putea denota apartenența la un set fără indicarea rangului: * dekm-o- „aparținând unui grup de zece”, „unul din zece”.
În armeana clasică , numerele sunt de acord în număr cu substantivul, dar dacă unul nu este la singular și doi, trei, patru, cinci la plural, dincolo, vorbitorul are de ales între singular și plural. Poate spune de exemplu șase - cal SG sau șase - cai PL .
Kiowa și familia limba Kiowa-Tanoan au trei numere (singular, plural, dual) și au peste un anumit sistem de marcare număr, numit inversă numărul (limba engleză: numărul opus , numărul basculând ). În această diagramă, fiecare nume contabil are ceea ce poate fi numit un număr inerent sau obișnuit și nu este marcat dacă este utilizat la acel număr. Când un nume apare la un număr invers (atipic), acesta este marcat de o inflexiune.
Kiowa sufix -gɔ = număr invers| clasa de nume |
singular | duel | plural |
|---|---|---|---|
| Eu | - | - | -gɔ |
| II | -gɔ | - | - |
| III | -gɔ | - | -gɔ |
| I. | tsę̂į (singular sau dual) | + | -gɔ | → | tsę̂įgɔ (plural) | 'cal' |
|---|---|---|---|---|---|---|
| t! ą́y (singular sau dual) | + | -gɔ | → | t! ą́ym (plural) | 'ou' | |
| II. | thǫ́ų́se (dual sau plural) | + | -gɔ | → | thǫ́ų́segɔ (singular) | 'os' |
| tháá (dual sau plural) | + | -gɔ | → | thê (singular) | 'soție' | |
| III. | k! ɔ́n (duel) | + | -gɔ | → | k! ɔ̨́ɔ̨́dɔ (singular sau plural) | 'roșie' |
| éí (duel) | + | -gɔ | → | éíbɔ́ (singular sau plural) | „pâine, cereale” |
| clasa de nume |
singular | duel | plural |
|---|---|---|---|
| Eu | - | -SH | -SH |
| II | -SH | -SH | - |
| III | - | -SH | - |
Unele limbi au adverbe care indică numărul aparițiilor acțiunii. Deci, în engleză: o dată (o dată), de două ori (de două ori), de trei ori (literar sau vechi: de trei ori). În germană, vom găsi einmal, zweimal, dreimal (și vielmals / manchmal , „de multe ori”); etc.
În unele cazuri, verbul se poate exprima de mai multe ori ca în franceză: encore , trisser .
- Nu, am spus de două ori. Trebuie să mă tuns atunci? "
- Edmond Rostand , Cyrano de Bergerac , primul act, scena IV.
În multe limbi, forma verbală poate marca o distincție de tip aspect , adesea în plus față de acordul singular / non-singular. Astfel, Cecenia distinge semiactivul (acțiune simplă) de iterativ (acțiune multiplă). Exemple:
| Număr | Semelfactiv | Iterativă |
|---|---|---|
| Obiect unic |
loallu (o persoană conduce un lucru o dată) |
loellu (o persoană conduce un lucru de mai multe ori) |
| Obiect plural |
loaxku (o persoană conduce mai multe lucruri o dată) |
loexku (o persoană conduce mai multe lucruri de mai multe ori) |