Saint-Lo | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Stema |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Administrare | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Țară | Franţa | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Regiune | Normandia | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Departament |
Manche ( prefectură ) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Târg |
Saint-Lô ( capitală ) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Intercomunalitate |
Saint-Lô Agglo ( sediul central ) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Mandatul primarului |
Emmanuelle Lejeune 2020 -2026 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cod postal | 50.000 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cod comun | 50502 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Demografie | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Grozav | Saint-Lois | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Populația municipală |
19.024 locuitori. (2018 ) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Densitate | 820 locuitori / km 2 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Populația de aglomerare |
24.062 locuitori. (2017) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Geografie | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Informații de contact | 49 ° 06 ′ 52 ″ nord, 1 ° 05 ′ 30 ″ vest | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Altitudine | Min. 7 m Max. 134 m |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Zonă | 23,19 km 2 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Tip | Comunitate urbană | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Unitate urbană |
Saint-Lô ( centru-oraș ) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Zona de atracție |
Saint-Lô (centrul orașului) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Alegeri | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Departamental | Cantonele Saint-Lô-1 și Saint-Lô-2 ( birou centralizat ) |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Legislativ | Prima circumscripție electorală | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Locație | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Geolocalizare pe hartă: Normandia
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Conexiuni | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Site-ul web | saint-lo.fr | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Saint-Lô este o comună franceză de 19.024 de locuitori, situată în departamentul Manche și regiunea Normandia . Al doilea oraș ca mărime din Manche după numărul de locuitori după Cherbourg-en-Cotentin , găzduiește prefectura departamentului. Este, de asemenea, capitala unui district și a unui birou centralizator din două cantoane ( Saint-Lô-1 - Saint-Lô-2 ).
Locuitorii săi se numesc Saint-Lois (es). Sunt menționate și numele Laudois (es), Laudien (ne) s sau Laudinien (ne) s. Oraș martirizat al celui de- al doilea război mondial , Saint-Lô a fost decorat cu Legiunea de Onoare în 1948 și a primit porecla de „Capitală a ruinelor”, o expresie popularizată de Samuel Beckett . Din 2014, orașul a experimentat o reabilitare treptată a centrului său istoric.
Saint-Lô este situat în centrul Manchei , în mijlocul bocage saint-lois, la 57 km vest de Caen , la 78 km sud de Cherbourg-en-Cotentin și la 119 km nord de Rennes .
Orașul s-a născut sub numele de Briovère pe un afloriment stâncos în șist aparținând masivului armorican , în Cotentin , între confluențele Vire - pe care centrul orașului o domină - cu Dollée și Torteron, două râuri canalizate în partea urbană. Această inimă istorică a orașului a devenit L'Enclos , un site bine potrivit pentru apărarea pasivă.
La est de teritoriu se află fosta municipalitate Sainte-Croix-de-Saint-Lô , la sud cea de Saint-Thomas-de-Saint-Lô , absorbită în 1964.
Miei | Saint-Georges-Montcocq , Le Mesnil-Rouxelin | Lucernă |
Saint-Gilles |
Saint-André-de-l'Épine , La Barre-de-Semilly |
|
Saint-Ébremond-de-Bonfossé | Bourgvallées ( com . Del. De la Gourfaleur ) , Baudre |
Condé-sur-Vire ( după un unghi ) |
Saint-Lô beneficiază de un climat oceanic blând caracterizat prin ierni blânde și veri temperate. Cu toate acestea, precipitațiile sunt semnificative. Are o precipitație medie anuală de 800 până la 900 mm / an. Ploile sunt destul de frecvente pe tot parcursul anului, dar sunt mai abundente toamna și iarna, în legătură cu tulburările provenite din Oceanul Atlantic . Rareori intense, acestea cad adesea sub formă de burniță (burniță). Temperatura medie este de 10 ° C . In timpul iernii temperatura medie între 2 ° C și 8 ° C . Există între 30 și 40 de zile de îngheț pe an. Vara, temperatura medie este de aproximativ 20 ° C .
Saint-Lô este situat în centrul departamentului Manche și, prin urmare, constituie un nod de comunicații între Nord-Cotentin și Sud-Manche.
Nivelul drumuluiSaint-Lô fiind situat la jumătatea drumului de-a lungul axei Coutances - Bayeux ( D 972 ), un șosea de centură a fost pus în funcțiune în anii 1980 pentru a ajuta la ameliorarea aglomerației orașului din sud. Pentru a deschide portul Cherbourg, regiunea și departamentul au decis să construiască o bandă 2 × 2, drumul național 174 . Formează o legătură pe ruta europeană E03 și oferă o legătură directă către Rennes și sudul Europei prin intermediul interschimbului Guilberville . Secțiunea sudică leagă acum Saint-Lô direct de autostrada A84 , oferind acces pe autostradă la Caen și Rennes. Secțiunea nordică oferă acces la Cherbourg și Anglia prin drumul național 13 . Construcția benzii 2 × 2 a permis extinderea micului ocol de sud spre vest și transformarea acestuia într-un adevărat șosea de centură urbană. De asemenea, a permis crearea și extinderea de noi zone de activitate care contribuie puternic la creșterea actuală a aglomerării.
Conexiuni feroviareStația Saint-Lô este deservită de trenurile TER ale liniei de la Caen la Rennes . Cele mai multe dintre acestea sunt conexiuni pentru călătorii către Caen prin Lison sau către Coutances . Câteva trenuri - două călătorii dus-întors zilnic - merg la Rennes prin Avranches .
În urma electrificării secțiunii feroviare dintre Lison și Saint-Lô în 2006, SNCF și autoritățile locale au experimentat o legătură directă Intercités (fără schimbarea trenului) către Paris ( stația Saint-Lazare ) timp de doi ani (între decembrie 2008 și decembrie 2010) . Această experiență nu a fost susținută din lipsa unui număr suficient de călători. Există, de asemenea, vechea linie de uz industrial (dezafectată) până la Condé-sur-Vire . Secțiunea dintre Gourfaleur și Condé-sur-Vire, alăturată traseului de remorcare de-a lungul Vire, a fost utilizată de șina de biciclete din valea Vire din 2007.
Rețea de transport urbanTransportul urban este asigurat de Transports Urbains Saint-Lô Agglomeration : TUSA (fostă Transports Urbains Saint-Lô Agneaux), creată în 1980. În 2010, rețeaua era formată din patru linii (Odyssée, Azur, Horizon și Alizé) cu 15 autobuze și 1 Microbuz Ocitolà (transport la cerere). Însă, începând cu 3 ianuarie 2011, a fost alcătuit din 3 linii (1, 2, 3) cu încă 15 autobuze și 1 microbuz Ocitolà (transport la cerere). În 2008, compania a înregistrat peste 850.000 de călătorii.
Pe 15 mai 2013, 7 vehicule noi au intrat în flotă, și anume 5 Véhixel Cytios 4/44 și 2 Mercedes-Benz Citaro K BRT . Flota totală este astfel formată dintr-un Renault Master B.20 (pentru TAD Ocitolà), 5 Vehixel Cytios 4/44, 2 Mercedes-Benz Citaro K BHNS , 2 VanHool A320, 5 Heuliez GX 317 și dintr-un Heuliez GX 327 .
Învelișurile vehiculului sunt în culoarea roșie sau albă și îndeplinesc noile standarde de accesibilitate în transportul public (anunțuri audio, bannere derulare).
În august 2019, rețeaua evoluează după o schimbare de delegat și adoptă marca SLAM Bus: stația SNCF devine nodul de conectare pentru toate liniile.
Linia | Terminus | Deserturi principale |
---|---|---|
LA | Saint-Lô # Agglo 21 <> Mielii # Villechien | Agglo 21, școala Aurore, Sycomores, centrul Mersier, centrul comercial Carrefour, Liceul Pasteur, districtul La Ferronnière, Primăria, GAre SNCF, Unitatea privată a Institutului, La Palière, ZA Croix carrée, centrul comercial Leclerc |
B | Saint-Lô # Consiliul departamental <> Saint-Georges-Montcocq # Primăria | Consiliul departamental, spitalul, Colegiul Lavalley, gara SNCF, Primăria, cartierul Dollée, Biserica Sf. Georges, Mairie de St. Georges |
VS | Saint-Lô # La Madeleine <> Centrul acvatic Saint-Lô # | Clinica Saint-Jean, Herghelia, Primăria, gara SNCF, campusul universitar, liceul Curie-Corot, centrul comercial Intermarché, ZI Chevalerie, Centrul de expoziții, centrul acvatic |
Municipalitatea este asociată cu transportul public regional cu autocarul ( NOMAD ) prin liniile:
Linii regulate de vară (iulie - august)
În ciuda statutului său de prefectură, nu există aerodrom în vecinătatea orașului. Cea mai apropiată este cea din Lessay , iar pentru un aeroport, trebuie să vă alăturați celor din Caen - Carpiquet , Cherbourg - Maupertus sau Rennes - Saint-Jacques .
Transportul fluvial pe Vire exista cu barje care asigurau transportul terenului . Nu mai este posibil, din cauza lipsei de întreținere a diferitelor echipamente și Vire.
Saint-Lô este un municipiu urban, deoarece face parte din municipalitățile dense sau de densitate intermediară, în sensul rețelei de densitate municipală a INSEE . Ea face parte din unitatea urbană de Saint-Lô , o aglomerare intra-departamentale care cuprinde 4 municipii și 24,601 locuitori în 2017, din care este un oras-centru .
În plus, orașul face parte din zona de atracție din Saint-Lô , din care este centrul orașului. Această zonă, care cuprinde 63 de municipalități, este clasificată în zone cuprinse între 50.000 și mai puțin de 200.000 de locuitori.
Zonarea municipalității, după cum se reflectă în baza de date a ocupației biofizice a solului european Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța terenului agricol (59,2% în 2018), cu toate acestea în scădere față de 1990 (67,3%). Defalcarea detaliată în 2018 este următoarea: pajiști (47,2%), zone urbanizate (25,6%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (15,2%), teren arabil (12%).
IGN , de asemenea , oferă un instrument online pentru a compara evoluția în timp a utilizării terenurilor în municipiu (sau zone la diferite scări). Mai multe ere sunt accesibile ca hărți aeriene sau fotografii: harta Cassini ( secolul al XVIII- lea), harta personalului (1820-1866) și perioada actuală (1950 până în prezent).
Parohiei este dedicată Sfântului Laud de Coutances , Episcop de Coutances în VI - lea secol. În vremea gallo-romană, orașul se numea Briovera spus în franceză Briovère, care înseamnă „pod peste Vire” în limba celtică, din bri (v) a (pod) și Vera , la Vire .
Saint-Lô a fost mult timp un centru important al economiei normande. A atras astfel invidia popoarelor vecine, în special a englezilor , rezultând în numeroase invazii succesive. Acesta și- a pierdut poziția dominantă la sfârșitul XIX - lea secol , pentru că nu a reușit să profite de prima revoluție industrială , care a atins contrariul mult populația predominant țărănești. Cu toate acestea, politica de descentralizare permite orașului să revină în prim plan.
Există o formă de habitat din epoca gallo-romană. Ocupat de tribul galului Unelles du Cotentin, Briovère a fost cucerită de romani conduși de Quintus Titurius Sabinus în56 î.Hr. J.-C., după înfrângerea liderului lor Viridorix la Mont Castre . Pacea romană generează dezvoltarea domeniilor rurale galo-romane, după modelul villæ rusticæ r omaines ca în Canisy , Marigny , Tessy-sur-Vire , ale cărui nume se bazează pe sufixul -i- acum al locației originale celtice - i- * āko- și adesea compus cu un nume personal latin, purtat de un nativ gallo-roman. Apoi, regiunea a fost scena diferitelor invazii săsești din secolul al III- lea. De Franks a stabilit doar putere administrativă acolo, cu toate acestea , Briovère având dreptul la bani menta. Istoricul Claude Fauchet susține că „Coutentin, chiar în vremea regilor noștri merovingieni, a fost locuit de Sesne ( sași ), pirați și pare a fi fost abandonat de Charlien, ca fiind variabil și prea îndepărtat de corectarea regii noștri., către normani și alți patroni ... ” .
Biserica Sainte-Croix a fost construită acolo în anul 300 pe ruinele despre care se spune că sunt ale unui templu din Ceres . Creștinismul se dezvoltă destul de târziu; există doar patru episcopi din Coutances înainte de 511. Unul dintre ei este Laud de Coutances , beatificat și onorat în Briovère. O altă scriere a lui Laud este Lô, de unde și numele orașului.
Bretonii conduși de regele Solomon au început să ocupe coasta de vest a Cotentinului din 836. În fața progreselor lor, înAugust 867, Carol al II - lea cel Chel a dat apoi lui Solomon Comitatus Constantiensis , teritoriu pe care a avut puțină influență. În 889, vikingii au urcat pe Vire și au asediat Saint-Lô. Cronicarul Réginon spune că locuitorii din Saint-Lô, precum și episcopul Coutances List ( Lista ) s-au refugiat în castelul orașului. Protejat de metereze solide construite cu un secol mai devreme de Carol cel Mare , orașul nu s-a predat. Atacatorii au întrerupt apoi alimentarea cu apă, rezultând în predarea locuitorilor. Vikingii au masacrat locuitorii, inclusiv episcopul de Coutances, apoi au distrus orașul. Scaunul eparhiei a fost apoi mutat la Rouen . Abia în 1025 episcopul Herbert a decis să reconstruiască zidurile Saint-Lô și să refacă scaunul episcopal. Apoi, sub Geoffroy de Montbray , orașul a cunoscut un boom economic bun, profitând de expediția normanilor în Sicilia . Robert Guiscard , un prieten apropiat al lui Geoffroy, a adus din Apulia și Calabria un pradă importantă (datorită acestei comori, Geoffroy a refăcut catedrala din Coutances în 1056 ). Saint-Lô este renumit pentru aurari și chiar Mathilde de Flandre , soția lui William Cuceritorul , a comandat două candelabre pentru Abația Doamnelor .
Oamenii din regiune au participat la cucerirea Angliei . Henry I st , contele de Cotentin și de regele Angliei, a făcut Fortify Saint-Lô în 1090. În 1091, Geoffroy de Montbray, Episcop de Coutances, construit pe râul Vire un sistem de blocare și mori. La moartea lui Henric I st Beauclerc în 1135, Ștefan de Blois , contele de Mortain și Anjou Geoffroy contestă legitimitatea regatului. Saint-Lô s-a alăturat lui Étienne, dar a fost luat în 1139 de armata Plantagenets în doar trei zile. Arhiepiscopul de Canterbury Thomas Becket a mers la Saint-Lô și i s-a închinat o biserică, din care nu rămâne nicio urmă, cu excepția numelui rue Saint-Thomas. În 1204, Saint-Lô s-a supus lui Philippe Auguste și a devenit francez. În această perioadă de pace, orașul a prosperat: Hôtel-Dieu a fost construit la marginile orașului și o parte a bisericii Notre-Dame. Saint Louis a venit în oraș de două ori, în 1256 și 1269. Saint-Lô era atunci al treilea oraș din Normandia în spatele Rouen și Caen . Este specializat în tăbăcări cu denumirea de piele cunoscută sub numele de vaca Saint-Lô . Potrivit lui Toustain de Billy , singurul comerț cu șireturi și aiguillettes din piele se ridica în 1555 la un milion; în tacâmuri : o zicală din secolul al XVI- lea spune „Cine ar vrea să aibă un cuțit bun, ar trebui să mergi la Saint-Lô”; în lucrarea de aur ; și în industria textilă , unul dintre principalele centre din Franța. Există mai mult de 2.000 de țesători, majoritatea situate lângă Dollée, un râu mai puțin puternic decât Vire și cu un debit mai regulat. Importăm lână din tot Cotentin. O comandă de la20 iunie 1460 fixează o margine specială pentru foile Saint-Lô.
Apoi este revenirea conflictelor cu războiul de o sută de ani . Geoffroy d'Harcourt , un cavaler cu francize în Nord-Cotentin, îl trădează pe regele Franței și îi aduce un omagiu lui Edward al III - lea . Ca reacție, baronii Percy, Bacon și La Roche-Tesson au fost decapitați la Paris, iar capetele lor au fost expuse la Saint-Lô timp de doi ani. Pământul englezesc la Saint-Vaast-la-Hougue pe12 iulie 1346 ; Edward al III - lea începe călătoria și, după ce a capturat și dat foc lui Valognes , l-a jefuit pe Carentan , Torigni , se îndreaptă spre Saint-Lô le22. Jean Froissart îl descrie ca „orașul mare Saint-Leu en Constentin, [...] pentru moment fiind dur bogat și negustor”. Orașul este apoi jefuit din nou, iar Edward confiscă aur, argint, o mie de butoaie de vin și pânză din abundență. Apoi a fost lovită de marea ciumă în 1347.
24 septembrie 1351, Regele Ioan cel Bun creează un atelier monetar, dar nu primește dreptul de grevă sub litera „S” până în 1389. ÎnIanuarie 1538, litera „C” i se atribuie. Monedele bătute în Saint-Lô în Evul Mediu sunt, de asemenea, caracterizate printr-un „punct secret” sub litera a XIX-a a legendelor. Orașul a fost dezbrăcat de titlul său monetar înSeptembrie 1693, în beneficiul lui Caen. Orașul Saint-Lô a fost recucerit în 1378 de Carol al VI - lea, dar a fost pierdut pe12 martie 1418după asediul și capturarea lui Caen înAugust 1417de regele Angliei Henric al V - lea ; orașul își deschide porțile către englezi. În această perioadă de frământări politice, micii domni nu mai știu pe cine să sprijine. Reia francez Saint-Lô în numele lui Charles VII12 septembrie 1449după patru zile. Regele care confirmă statutul de ducat al Normandiei , este rândul ducelui de Bretania să dorească să ocupe Canalul, dar Saint-Lô respinge victorios un atac în 1467 prin decimarea unei părți a trupelor bretone închise prin surprindere în strada Torteron. 9 noiembrie 1469, inelul ducal este rupt și ducatul este definitiv integrat în regatul Franței .
Perioada de pace s-a întors, dar Cotentin își pierde din importanță. François I st a fost aclamat la ușa Neufbourg în 1532. La al XVI - lea secol, protestantismul câștigă canal . Saint-Lô are o biserică reformată din 1555, iar primele cărți tipărite sunt lucrări protestante. The Hughenoți , care deține Saint-Lô și Carentan , jefuit Coutances în 1562 și a confiscat Episcopul Artus de Cosse-Brissac , care a fost târât în orașul Saint-Lô pe un măgar. Dar, în timp ce edictul de pacificare al lui Amboise a determinat orașul să se supună lui Carol al IX - lea , înFebruarie 1574În timpul cincilea război al religiei , a protestante normanzii, în frunte, Gabriel I st Montgomery , fac Saint-Lô sediul lor. Trupele conduse de mareșalul Matignon au asediat orașul1 st Mai, a agresat zece zile mai târziu și a confiscat 10 iunie. Există mai mult de 500 de lider mort al cărui François Bricqueville, Lord of Colombieres , dar marele protestant căpitan Gabriel I st Montgomery scapă prin ușa Dollée. Orașul a fost cedat lui Jacques al II-lea de Matignon, care a construit cetatea.
Drept urmare, Saint-Lô a pierdut în 1580, sediul prezidențialei , transferat la Coutances, capitala bailiwick-ului. Revolta Barefoot zguduie din regiune un pic în 1636, când guvernul a dorit să extindă taxa de sare la Cotentin . Regiunea prosperă mai ales în fabricarea așa - numitelor ciorapi de lână estame . În 1678, moaștele Sfântului Laud au fost aduse înapoi la Notre-Dame. Drumul regal dintre Paris și Cherbourg , construit în jurul anului 1761, trece prin Saint-Lô, facilitând comerțul. Revoluția Franceză din 1789 perturbă divizia administrativă a Franței și orașul șef al departamentului este fixat temporar la Coutances între 1794 și 1796. Saint-Lô ia numele republican de „piatră Libertății“ și un copac este plantat pe ea. Champ -de-Marte. Orașul este relativ cruțat în timpul regimului Terorismului și există doar câteva ciocniri cu chuanii .
Perioada napoleonică a creat crearea hergheliei Saint-Lô . În 1827, Marie-Thérèse din Franța , ducesa de Angoulême, a trecut pe lângă Saint-Lô și a fost impresionată de frumusețea peisajului. Apoi, ea intenționează să lege Saint-Lô de mare făcând navigabil Vire . Crearea canalului Vire et Taute în 1833 a stabilit legătura dintre Carentan și Saint-Lô. Apoi, din ordinul10 iulie 1835, Vire este clasificat navigabil. Baronul Alfred Mosselman a construit un port la Saint-Lô prin recrutarea a aproape 250 de deținuți militari și prizonieri spanioli. A fost creat un șantier și traficul a crescut de la 50 de tone în 1841 la mai mult de 132 în 1846. Mosselman a lansat apoi șlepuri și a introdus tracțiunea calului pe calea navigabilă prin crearea căilor de remorcare. Mai multe mărfuri sunt transportate, dar în principal gudron și var din carierele Pont-Hébert și Cavigny . El a crescut astfel producția de var de la 1.233 tone în 1841 la 30.000 în 1858. În 1867, fabrica de hârtie Valvire a fost construită lângă dig și a produs hârtie de ambalat. A fost distrusă de incendiu în 1930 și, din fabrică, rămâne doar coșul de fum.
Saint-Lô este exclus din ruta liniei de cale ferată Paris-Cherbourg, deoarece locuitorii săi, temători de progresul industrial, refuză o rută care să le lege de Paris. Acesta va fi legat la rețeaua feroviară în 1860. În XIX - lea secol, Sf . Lo, în inima unei zone agricole bogate, a devenit un loc minunat pentru targuri de animale , dar teama de dezvoltare rurală a populației vis-â- revoluția industrială i-a blocat dezvoltarea. Traficul fluvial vede doar 53.000 de tone de mărfuri în tranzit, dintre care doar 6% sunt produse alimentare. A existat, de asemenea, o scurgere în canal, iar Vire a fost dezafectat în 1926. Regiunea a suferit un exod rural major și pierderi umane în timpul războiului din 1870 și al Primului Război Mondial . Fabrica de hârtie Valvire a ars în anii 1930 și nu va mai fi niciodată reconstruită. Demografia departamentului este foarte negativă din 1850. Orașul intră în cel de- al doilea război mondial într-o situație în declin.
În 1914 și 1915, Saint-Lô întâmpină spitalul temporar nr . 2 al celui de-al 10- lea corp de armată .
Cazul penal Jean Philippe are loc la Saint-Lô, apoi este judecat de Curtea Assize din La Manche, la Coutances pe 9 decembrie 1940.
Franța a fost invadat în 1940 , iar 7 - lea Panzer Division , comandat de Rommel , vine în Normandia . Obiectivul fiind capturarea portului Cherbourg , centrul orașului Manch este cruțat și Saint-Lô va merge în noaptea de17 iunie 1940. În timpul ocupației, statuia lui Milkmaid Norman și statuia Havin, realizată de Arthur Le Duc , au fost vândute și topite, în ciuda opoziției din partea aleșilor locali. În martie 1943, germanii au decis să sape un pasaj subteran sub stâncă. Deocamdată, nimeni nu este în stare să spună care ar fi fost folosirea acestui pasaj subteran și cel săpat în același timp sub Institutul Mielilor. Lucrătorii de la STO vor fi obligați până la începutul bătăliei din Normandia . Apoi, subteranul, în construcție, va găzdui bolnavii de la Hôtel-Dieu situat chiar vizavi și o parte a populației Saint-loise. Un soldat german a fost împușcat în ianuarie 1944 și mai mulți Saint-Lois au fost arestați; cinema, teatru și baruri sunt închise, posturi de radio confiscate și interdicția de circulație este adus cu nerăbdare 8 pm .
În timpul Eliberării, Saint-Lô a suferit două atacuri în timpul bătăliei din Normandia. Primul este bombardarea orașului de către americani în noaptea de 6 au7 iunie 1944, care provoacă moartea a 352 de civili. A doua este lupta pentru eliberarea Saint-Lô din 17 iulie , în timpul bătăliei de la Saint-Lô . Orașul a fost de această dată bombardat de germani care și-au menținut poziția în sud.
Orașul va fi distrus în proporție de 90% și va fi astfel supranumit „Capitala ruinelor”. Samuel Beckett este cel care va populariza această expresie, într-o poezie din 1946. Autorul irlandez a trecut într-adevăr de Saint-Lô în august 1944, unde a ajutat la înființarea unui spital cu Crucea Roșie irlandeză.
După război, Saint-Lô va obține Legiunea de Onoare și Croix de Guerre 1939-1945 ,2 iunie 1948cu citat „Orașul șef al departamentului Manche care a știut să păstreze încrederea deplină în destinul țării. A suferit în noaptea de 6 până la 7 iunie , cu calm eroic, un bombardament aerian într-o măsură atât de masivă încât locuitorii săi s-au putut considera cetățeni ai capitalei ruinelor ” . Aceste distincții vor fi prezentate la 6 iunie 1948 de președintele Vincent Auriol . Cele două municipii acum absorbite de Sainte-Croix-de-Saint-Lô și Saint-Thomas-de-Saint-Lô vor fi, de asemenea, decorate cu Croix de Guerre 1939-1945 , pe11 noiembrie 1948.
Distrusă în aproape toate (97%), Saint-Lô a primit porecla de neinvidiat "Capital Ruinelor", un termen atribuit M gr Bernard Jacqueline . Acesta este motivul care îl împinge pe prefectul ruinelor Édouard Lebas să se stabilească în Coutances. Această capitală a ruinelor este preluată de Samuel Beckett în textul său The Capital of Ruins of10 iunie 1946, pe care îl scrie pentru Radio Eirean, demonstrând cât de mult rămâne marcat de ceea ce a văzut și a făcut în Saint-Lô. Biserica Notre-Dame situată pe metereze încă poartă cicatricile bombardamentelor și ciocnirilor sângeroase care au avut loc astăzi. Populația se întoarce timid în oraș. La 12 august 1944 erau 180 de locuitori, dar autoritățile americane au decis să nu elibereze un permis de ședere și să furnizeze bilete. Începe o lungă muncă de curățare, în special a cadavrelor locuitorilor și soldaților, care va dura până la15 octombrie 1944. Cu toate acestea, oficialii au ezitat să reconstruiască Saint-Lô; într-adevăr, unii au avut voința de a părăsi ruinele ca mărturie a orașului martirizat și de a reconstrui în continuare un nou Saint-Lô. Populația a refuzat, preferând să locuiască din nou în orașul său.
În aprilie 1945, ministrul reconstrucției, Raoul Dautry, a recomandat construirea unor barăci temporare din lemn. Aceste barăci sunt construite datorită generozității donațiilor. Astfel, Asociația Elvețiană Don a acordat un împrumut de 620.000 de franci elvețieni pentru construirea de case și un centru social. 10 octombrie 1949, Elveția oferă orașului un lingou de aur care va aduce 649.490 de franci. În 1948, existau zece orașe, uneori alcătuite din peste 70 de case. Barăcile au fost livrate sub formă de trusă și a fost suficient să le asamblați la fața locului. Fiecare avea specificități diferite în funcție de originea sa (suedeză, finlandeză, elvețiană, franceză, americană, canadiană). Crucea Roșie irlandeză au participat la construirea unui spital format din 25 de clădiri (situate la nivelul colegiului Pasteur) și neîncărcate 174 de tone de material. Spitalul a fost inaugurat duminică7 aprilie 1946 iar echipa medicală irlandeză a părăsit Saint-Lô la începutul lunii ianuarie 1947. Acest spital, format din barăci de lemn, a funcționat până în 1956.
În 1948, este acum necesar să reconstruim cu greu Saint-Lô. Acest lucru se va face pe baza planurilor proiectate de arhitectul șef de reconstrucție André Hilt (decedat în 1946), care propusese să păstreze țesătura generală a orașului, adaptându-l la nevoile moderne. Președintele Vincent Auriol pune piatra de temelie la patru ani după aterizare.
Americanii, la originea bombardamentului, decid să construiască un spital modern. Planurile sunt realizate de arhitectul Paul Nelson , hotărât să construiască o clădire în stil contemporan. Se află pe ruta de Villedieu . Lucrările au început în 1949 și s-au finalizat pe 10 mai 1956. Un mozaic monumental a fost produs de Fernand Léger , care aduce un omagiu păcii și prieteniei franco-americane: două mâini întind spre Cotentin, simbolizate de o ramură de măr din a inflori. La 29 noiembrie 1949, jurnalistul Frédéric Pottecher a prezentat ipoteza de a nu muta prefectura din Manche în Saint-Lô. Trebuie spus că, în timpul reconstrucției, este plasat temporar în Coutances. Întreaga populație a reacționat și o petiție a strâns peste 2.400 de semnături: în ziarul Le Réveil , un articol citează:
- Întoarce-te la Saint-Lô, domnule! Nu pentru înmormântare, ci pentru a vedea prefectura, șantierele, planurile, tupele victimelor. Vei vedea cu ce ardoare Saint-Lois va ști să-ți bată fesele. "
Prefectura s-a întors la Saint-Lô în 1953 în noi sedii.
Saint-Lô este reconstruit. Stilul dominant este un neoregionalism funcționalist unde domină concretul. Caracterul său datat și monoton va fi în curând criticat. Dacă această alegere, dictată de circumstanțele și problemele imediate ale locuințelor din Saint-Lois, lasă astăzi unele regrete, face din Saint-Lô, la o scară mai mică decât Le Havre sau Lorient , una dintre cele mai importante mărturii. Perioada de reconstrucție. Pe câteva străzi există vestigii ale vechiului Saint-Lô: câteva case din rue du Neufbourg, rue Croix-Canuet și Falourdel, rue Saint-Georges și Porte au Four. Această ultimă stradă adăpostește ultimul drum medieval din Saint-Lô. În 1964 , Saint-Lô a absorbit două municipalități învecinate, Sainte-Croix-de-Saint-Lô (660 locuitori în 1962, la est de teritoriu) și Saint-Thomas-de-Saint-Lô (306 locuitori, la sud ). Orașul a beneficiat de boom-ul economic al treizeci de ani glorioși, iar populația a crescut cu 30% între 1968 și 1975. Cartierele de construcții au fost construite în valea Dollée. Între timp, teatrul a fost inaugurat în 1963.
Turnul de apă a fost construit în 1973 la Les Ronchettes ca urmare a unui proces neobișnuit pentru timpul, deoarece rezervorul ( care seamănă foarte puternic cupola OZN) a fost construit la nivelul solului, montat apoi, ca și atunci când ca și inelele ce compun corpul său au fost fabricate, printr-un sistem de mufe. Elevarea acestuia va permite mult mai târziu să fie un punct de implantare a rețelelor de telecomunicații (telefon mobil, WiMAX și radio FM).
Confruntat cu o creștere a demografiei în anii 1970, cartierul Val Saint-Jean este urbanizat pe o suprafață de 25 de hectare odată cu crearea centrului social Mersier. Acest district va beneficia de un vast program de renovare în anii 2010 (programul ANRU), prin distrugerea a nouă baruri ale clădirii care reunesc 223 de unități locative.
Lansată la inițiativa primarului Jean Patounas, construcția centrului cultural de pe locul du Champ de Mars a fost încredințată arhitectului Eugène Leseney cu finalizarea lucrărilor în 1989. Mediateca va fi în mare parte reamenajată treizeci de ani mai tarziu.
Piața primăriei a fost complet reamenajată în anii 1990. Orașul a organizat un eveniment major pentru a cincizecea aniversare a debarcării Zilei D. Malurile Vire sunt reamenajate odată cu reabilitarea traseului de remorcare și crearea unei plaje verzi, Place du Quai din Tangue. O barjă a fost reconstruită și străbătută pârâul, ca pentru a ne aminti de vechea activitate fluvială care urma să fie în cele din urmă abandonată în 2009. În 2004 , zona rurală din Bois-Jugan a fost urbanizată, cu crearea de locuințe. conservarea spațiilor verzi și a unui mare centru acvatic. Un lift urban cu o înălțime de 29 de metri a fost pus în funcțiune pe 10 iunie 2009 la nivelul Muntelui Russel pentru a conecta orașul de fundul Dollée.
Ansamblul format din primărie și piața acoperită de clopotniță a fost construit de Marcel Mersier , arhitect șef al Reconstrucției orașului în urma bombardamentelor care au distrus masiv Saint-Lô în iunie și iulie 1944.
Dezvoltarea arhitecturală a acestor clădiri municipale, a căror construcție este finanțată prin daune de război, durează câțiva ani și evoluează de la un proiect regionalist (cu o clopotniță care imită pe cele din nordul Franței) către un stil mai modernist care ține cont de natură iar peisajul datorită diverselor amenajări ale teritoriului.
La 13 august 2018, ansamblul arhitectural al primăriei, al clopotniței și al pieței este listat ca monumente istorice .
Perioadă | Identitate | Eticheta | Calitate | |
---|---|---|---|---|
18 mai 1945 | 4 mai 1953 | Georges Lavalley (1894–1959) | Comerciant | |
4 mai 1953 | 29 martie 1971 | Henri Liébard (1909–1986) | Inginer TPE | |
29 martie 1971 | 31 martie 1977 | Jean Patounas (1916-1995) | RI | Chirurg |
31 martie 1977 | 11 martie 1983 | Bernard Dupuis (1937-) | PS | Inginer agronom |
11 martie 1983 | 24 martie 1989 | Jean Patounas (vezi mai sus) | UDF - PR | Chirurg |
24 martie 1989 | 15 iunie 1995 | Bernard Dupuis (vezi mai sus) | PS | Inginer agronom |
15 iunie 1995 | 6 aprilie 2014 | François Digard ( 1948-2017 ) | UMP | Consilier publicitar |
6 aprilie 2014 | iulie 2020 | François Brière (1973-) | DVD | Profesor de drept Vicepreședinte al consiliului departamental |
5 iulie 2020 | În curs | Emmanuelle Lejeune (1976-) | SE - DVC | Consultant educațional |
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în municipiu încă din 1793. Din 2006, populațiile legale ale municipalităților sunt publicate anual de Insee . Recensământul se bazează acum pe o colecție anuală de informații, care se referă succesiv la toate teritoriile municipale pe o perioadă de cinci ani. Pentru municipalitățile cu mai mult de 10.000 de locuitori, recensămintele au loc în fiecare an în urma unui sondaj de sondaj al unui eșantion de adrese care reprezintă 8% din locuințele lor, spre deosebire de alte municipalități care au un recensământ real în fiecare an.
În 2018, orașul avea 19.024 de locuitori, în scădere cu 1,35% față de 2013 ( Manche : -0,79%, Franța excluzând Mayotte : + 2,36%).
1793 | 1800 | 1806 | 1821 | 1831 | 1836 | 1841 | 1846 | 1851 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
7.304 | 6.987 | 7.601 | 8,271 | 8.421 | 9.065 | 8.951 | 9,185 | 9 682 |
1856 | 1861 | 1866 | 1872 | 1876 | 1881 | 1886 | 1891 | 1896 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
9 768 | 9 810 | 9.693 | 9 287 | 9.706 | 10.121 | 10 580 | 11,445 | 11.121 |
1901 | 1906 | 1911 | 1921 | 1926 | 1931 | 1936 | 1946 | 1954 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
11.604 | 12.181 | 11 855 | 10 661 | 10 718 | 10.985 | 11 814 | 6.010 | 11 778 |
1962 | 1968 | 1975 | 1982 | 1990 | 1999 | 2006 | 2011 | 2016 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
15.388 | 18,615 | 23 221 | 23 212 | 21 546 | 20.090 | 19 643 | 18 874 | 18.961 |
2018 | - | - | - | - | - | - | - | - |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
19,024 | - | - | - | - | - | - | - | - |
1793 | 1800 | 1806 | 1821 | 1831 | 1836 | 1841 | 1846 | 1851 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
718 | 750 | 767 | 820 | 752 | 706 | 763 | 757 | 765 |
1856 | 1861 | 1866 | 1872 | 1876 | 1881 | 1886 | 1891 | 1896 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
767 | 739 | 722 | 715 | 731 | 676 | 676 | 674 | 682 |
1901 | 1906 | 1911 | 1921 | 1926 | 1931 | 1936 | 1946 | 1954 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
729 | 744 | 701 | 553 | 608 | 632 | 607 | 605 | 658 |
1962 | - | - | - | - | - | - | - | - |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
660 | - | - | - | - | - | - | - | - |
1793 | 1800 | 1806 | 1821 | 1831 | 1836 | 1841 | 1846 | 1851 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
397 | 411 | 402 | 316 | 316 | 288 | 325 | 308 | 325 |
1856 | 1861 | 1866 | 1872 | 1876 | 1881 | 1886 | 1891 | 1896 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
353 | 307 | 303 | 330 | 310 | 305 | 286 | 270 | 312 |
1901 | 1906 | 1911 | 1921 | 1926 | 1931 | 1936 | 1946 | 1954 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
282 | 276 | 266 | 250 | 278 | 283 | 266 | 339 | 328 |
1962 | - | - | - | - | - | - | - | - |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
306 | - | - | - | - | - | - | - | - |
Distribuția populației municipiului pe grupe de vârstă este, în 2007 , după cum urmează:
Bărbați | Clasa de vârstă | femei |
---|---|---|
0,3 | 1.7 | |
7.3 | 12.4 | |
11.3 | 13.8 | |
21.6 | 21.2 | |
17.9 | 16.3 | |
24.3 | 22.2 | |
17.4 | 12.4 |
Bărbați | Clasa de vârstă | femei |
---|---|---|
0,4 | 1.3 | |
7.6 | 11.8 | |
14.3 | 15.6 | |
21.7 | 20.1 | |
19.9 | 18.7 | |
17.3 | 15.3 | |
18.8 | 17.3 |
Blazon : Gules, un unicorn proeminent Argent, un șef azur acuzat de trei flori de lys Or. Comentarii: unicornul simbolizează puritatea Fecioarei Maria căreia i-a fost consacrat orașul. Florile de lis au fost acordate de regele Ludovic al XI-lea pentru a mulțumi lui Saint-Lô pentru loialitatea față de coroana Franței. De asemenea, găsim, în locul șefului Franței, un canton de azur cu o stea de argint. |
Gules, către un unicorn Argent care trece, către blazonul cantonat Azure, însărcinat cu un N capital de aur, surmontat de o stea de aur În timpul Primului Imperiu , orașului i s-a acordat acest alt blazon, potrivit lui Victor Adolphe Malte-Brun . | |
Mari arme ale orașului Saint-Lô. |
Orașul, răscruce de drumuri între Caen, Cherbourg și Rennes, are o vocație naturală de piață în centrul zonei rurale mancheze. Oraș al meșteșugarilor și al comerțului, care își datorează o parte din prosperitate statutului său de prefectură, a suferit din cauza lichidării Moulinex , o scădere a sectorului terțiar (transferul sediului central al Crédit Agricole de Normandie și Groupama din Caen) și un exod de tineri muncitori în regiunea Caen și Rennes. Cu toate acestea, intrarea în circulație a drumului național 174 a făcut posibilă deschiderea centrului Manche și crearea zonei industriale Neptun. Zona Neptun susține un val real de reindustrializare prin construirea de noi fabrici în industria auto ( Lecapitaine , Verbom etc.) și biciclete electrice cu Easybike .
În 2008, Saint-Lô a fost echipat cu fibră optică pentru a permite companiilor și persoanelor fizice să aibă viteză foarte mare (aproximativ 1 Gbit / s (și 100 Mb / s pentru persoane fizice). Unul dintre primele orașe din Franța de această dimensiune care au fost echipate cu o rețea de internet cu fibră optică. În plus, este unul dintre cele patru orașe din Canal care au acces la viteză foarte mare, oferit de operatorii SFR și Orange .
În 2017, organizația Proco a desemnat Saint-Lô pe primul loc printre cele mai dinamice orașe mici din Franța.
Date în% | 2002 | 2003 | 2004 | 2005 | 2006 | 2007 | 2008 | 2009 | 2010 | 2014 |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Impozitul pe locuință | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | 14.08 | |
Deșeuri menajere | 08.49 | 08.49 | ||||||||
Impozitul pe proprietate construit | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 | 17,81 |
Impozit pe proprietate neconstruit | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 | 39,71 |
Impozit profesional | 12.17 | 12.17 | 12.17 | 12.17 |
De la căderea Moulinex , Spitalul Memorial Franța - Statele Unite a devenit principalul angajator al orașului. Centrul spitalicesc are 240 de medici pe site-ul Saint-Lô (50 în Coutances). A fost clasificat A de Haute Autorité de Santé în 2017.
În afară de centrul spitalicesc, locurile de muncă terțiare sunt situate la nivelul prefecturii și în grupuri precum MSA.
Fondul de asigurări de sănătate primar din Manche are sediul central în Saint-Lô. Are aproximativ 380 de agenți, inclusiv 200 în Saint-Lô.
Orașul găzduiește activități legate de creșterea bovinelor și a cailor . În fiecare săptămână, în piața de târg instalată până la 30 decembrie 2008, lângă Ronchettes, avea loc o piață a vițeilor. Acesta este desființat și atașat din ianuarie 2009 pe piața vițelului Torigni-sur-Vire . Orașul are, de asemenea, un centru de promovare a creșterii, situat lângă ferma de herghelii, care găzduiește spectacolul de cai Normandy Horse Show în fiecare an în august . Centrul agroalimentar a fost dezvoltat din 1990 cu scopul de a primi companii din acest sector, mai multe organizații publice sau para-publice s-au stabilit aici:
În 2008, compania France Kébab a obținut numeroase premii în sectorul alimentar.
În 2019, sosul de ghimbir marca N'OYE s-a remarcat în categoria „Produse de asamblare sau produse de serviciu” din Snacking d'Or de France Snacking.
Parc dedicat agroalimentarului, digitalului și inovației
Găsim acolo:
In legatura cu sanatatea
În legătură socială
Legat de agrement
Mai multe mass-media regionale sunt difuzate în Saint-Lô și au o agenție:
Orașul Saint-Lô se află sub Académie de Caen .
În 2021, se va deschide noua școală numită „Samuel Beckett”. Acesta va fi amplasat pe locul fostei case de asociații, impasse Schweitzer, în Saint-Lô. Va reuni două grupuri școlare (Calmette și Jules Verne pe o parte, Aurore pe cealaltă), într-o singură școală.
Ciclu | Unitate publică | Unitate privată |
---|---|---|
Școli | Școala primară Aurore Școala primară Jules-Verne
|
Școala Sainte-Jeanne-d'Arc (interparohie) Școala Sainte-Geneviève (Bon-Sauveur) |
Colegii | Colegiul Georges-Lavalley: 371 de studenți Colegiul Louis-Pasteur: 458 de studenți |
Colegiul interparohial Bon-Sauveur College |
Liceu | Liceul Curie-Corot: 1.250 elevi Liceul Urbain-Le Verrier: 969 elevi (2016/2017) |
Liceul Bon-Sauveur |
Superior | Clasa pregătitoare HEC Conservatorul Național de Arte și Meserii Școala Națională Industria Lăptăriilor Sala Tehnologică Școala de Management și Afaceri Școala Superioară de Meserii și Management (FIM CCI Formation Normandie) ESPE Nursing Training Institute (INSPE din 2019) IUT UIA (University Inter-Ages) |
Site-ul Saint-Lô este o componentă a IUT Cherbourg Manche, care oferă următoarea instruire:
Laboratorul Universitar de Științe Aplicate din Cherbourg (LUSAC) are o sucursală pe site-ul Bellevue, care include echipa „Eficiență energetică și transferuri termice”, care își bazează activitatea științifică pe problemele întâmpinate în mediul industrial și, în special, pe cele ridicate de „creșterea cheltuielilor de energie și protecția mediului.
Școala de Management și Comerț Saint-Lô sau EGC Normandie a fost creată în 1988 sub egida FIM CCI Formation Normandie și este în prezent condusă de Yves Ricolleau. Membru al rețelei naționale Bachelor EGC, școala oferă o formare post-bacalaureat de 3 ani în marketing, marketing și management. În fiecare an, primește aproximativ treizeci de studenți noi. EGC Normandie este una dintre singurele școli de afaceri din Normandia disponibile pentru ucenicie.
EGC Normandie face parte din École Supérieure des Métiers et du Management, care include toate formările post-bacalaureat ale FIM CCI Formation Ouest Normandie (4 campusuri Campus1 și Campus 2 în Saint-Lô Cherbourg și Granville)
Școala superioară de meserii și management de la Campus1 Saint-Lô are 14 cursuri de învățământ superior de la Bac + 2 până la Bac + 5 / Master în vânzări, comerț și managementul afacerilor, internațional, management și logistică și managementul operațiunilor.
FIM CCI Formation Normandie, organizație de formare a CCI Ouest Normandie, 6.000 de persoane instruite pe an, inclusiv 4.000 de angajați și 2.000 de cursanți în cursuri lungi de la CAP la Masters în patru campusuri din Manche: Campus 1 și Campus 2 în Saint-Lô, Granville și Cherbourg .
Saint-Lô a fost locul diferitelor garnizoane din cazarma Bellevue:
De la începutul lunii decembrie 2019, camera 1 a fost echipată cu un proiector 4K. Din iunie 2020, a fost echipat cu tehnologie de sunet Dolby Atmos.
Orașul s-a remarcat, din anii 1980, grație unei scene muzicale locale foarte bogate pentru un oraș de aproximativ 20.000 de locuitori.
Saint-Lô este leagănul mai multor grupuri de rock, dintre care unele au reușit să creeze notorietate la nivel național precum Creap AC, Da Brasilians , Lewis Evans , The Lanskies , MmMmM sau chiar Linguriță.
Construit de arhitectul Eugène Leseney, Centrul Cultural Jean-Lurçat este situat pe Place du Champ-de-Mars, vizavi de biserica Sainte-Croix. Din 1989 găzduiește Muzeul de Arte Frumoase unde pot fi găsite colecțiile orașului: scrieri și schițe de Jean Follain , picturi de Corot , Guillaume Fouace , Eugène Boudin . Sunt expuse, de asemenea, spânzurarea lui Amours și Gombault Macée ( XVI e ), compusă din opt tapiserii de la Workshops Brugge, dintre care unul tratează tema Lai Aristotel .
În timpul celei de-a doua dovezi decenale din 2018, muzeul a numărat 2.560 de piese.
Rețineți că, în 2018, în rezerve a fost găsit un tablou aparținând Luvrului. Această Madonna și Copil, atribuită lui Jean-Bautista Martinez , a fost depusă la muzeu în 1863.
Muzeul Norman BocageFerma de lemn Jugan este o fermă XVII - lea secol , care a fost activă până în 1970. transformată într - un muzeu, se trasează istoria și etnografia agriculturii în Normandia , deoarece XVIII - lea care prezintă agricultura practică, cal și creșterea vacilor. Locurile tipice sunt reconstruite acolo (atelier, grajd, grajd, fabrică de unt).
Muzeul tipografic Fernand-Le RachinelZi | Tip | Locație | Programa |
---|---|---|---|
marți dimineața | Alimente | Strada Alsacia-Lorena | de la 8 h la 13 h |
miercuri dimineață | Mâncare (vânzător de pește, măcelar de porc, fructier, cremă, carne de pui) | Parcul auto Sycomores | de 8 h la 30 acompaniat de 13 h |
joi dimineata |
Alimente (vânzător de pește, măcelar de porc, fructe, cremă, grătar) vara : Les Virées du terroir - Alimente |
Parcare Sycomores Plajă verde |
de 8 h 30 la 13 h la 16 h 30 la 21 h |
vineri dimineață | Alimente | Locul general-de-Gaulle | de la 8 h la 13 h |
sambata dimineata | Toate magazinele | Locul general-de-Gaulle | de la 8 h la 13 h |
În 2017-2018, Clubul de Fotbal Saint-Lô Manche și-a îmbunătățit prima echipă la National 3 , o altă echipă din liga Normandia și o a treia echipă din divizia raională . În 2004, clubul a jucat în CFA. Clubul primește în recentul stadion Louis-Villemer .
Uniunea Sportivă Sainte-Croix-de-Saint-Lô dezvoltă o echipă de fotbal în liga Normandia de Jos și alte două în diviziile raionale .
Alte asociații sportiveMai multe site-uri sunt listate ca monumente istorice:
Place Notre Dame Notre Dame este un monument gotic ridicat în patru secole de la sfârșitul secolului al XIII- lea . Se află în incinta înconjurată de metereze și este înregistrată pe registrul monumentelor istorice încă din 1840. Amvonul său exterior a fost remarcat și proiectat de Victor Hugo , pe care l-a descris într-o scrisoare adresată lui Adèle Foucher drept „unică”. Clădirea a suferit distrugeri grele în timpul celui de-al doilea război mondial . Dacă vitraliile, încă prezente pentru că au fost îndepărtate în timpul războiului, au fost salvate, naosul a fost evacuat în urma prăbușirii turnului nordic bombardat de artileria germană. În loc să reconstruiască identic, arhitectul monumentelor istorice a decis să construiască o fațadă în șist verde pentru a evidenția cicatricea lăsată de război.
Biserica abației Sainte-Croix Saint Lo, pătrat St. Croix, construită în XIII - lea secol , a fost reconstruit în mod substanțial prin renovări succesive, inclusiv XIX - lea secol . În timpul celui de-al doilea război mondial, clopotnița (situată lateral) s-a prăbușit și pe ruinele sale a fost așezat corpul maiorului Thomas D. Howie ; o nouă clopotniță a fost reconstruită în 1957 pe piață în stil modern. Pe piața bisericii este ridicat monumentul departamental în memoria victimelor războiului din Algeria și Indochina , inaugurat în 2005.
La Chapelle de la Madeleine, impasse de la Chapelle, este situat chiar lângă herghelia Saint-Lô , pe drumul spre Bayeux. Este rămășița unei foste colonii de leproși din secolul al XIV- lea . A fost clasificat ca monument istoric pe3 august 1974și a fost restaurată între 1988 și 1994. Un memorial a fost inaugurat mai 1995 în onoarea soldaților din 29 - lea Divizia de infanterie și 35 - lea Divizia de infanterie din SUA , care a eliberat Saint-Lô în 1944. Fotografii, plăci comemorative, picturi și steaguri sunt expuse Acolo.
Cimitirul Saint-LôCimitirul Saint-Lô este situat între biserica Saint-Croix și herghelia, lângă drumul către Lison. Cimitirul este foarte marcat de cel de-al doilea război mondial, adăpostind piața victimelor civile ale bombardamentului din 1944 și, de asemenea, mausoleul familiei Blanchet, unde maiorul Glover S. Johns Junior a instalat primul post de comandă înainte de a elibera orașul. Există încă seiful generalului revoluției franceze Dagobert . De remarcat și statuia unei femei plângătoare, o sculptură din bronz a lui Cabet, elev al lui F. Rude, care prezintă urme de șrapnel.
Alte clădiriParohiile Saint-Lô (Saint-Laud și Saint-Jean-Eudes) au alte clădiri catolice:
De asemenea, municipalitatea are
Casa lui Dumnezeu ( a nu se confunda cu Hotel Dieu) în fața bisericii și a construit în 2 - lea jumătate a XV - lea lea a fost distrusă în timpul bombardamentelor din 1944. Această clădire burgheză a avut un exterior cu structură de lemn cu carnize si sculpturi . O altă casă, cunoscută sub numele de Royal Weight , situată la La Quarte la 11 rue Thiers, a cărei incintă fusese listată ca monument istoric la 3 octombrie 1929, a fost, de asemenea, distrusă.
CreneluriStâncile rămân pe trei din cele patru laturi ale incintei. În partea de sud, dezastrul din 1944 a avut efectul paradoxal de a curăța baza unde crescuseră casele, rue du Torteron. Turnul Beaux-Regards, care oferă o vedere panoramică a Vire spre sud-vest, și turnul Poudrière, un vestigiu militar impresionant, sunt cele două elemente cele mai remarcabile ale zidurilor.
Haras de Saint-LôÎn 1806, Napoleon I st echipează Saint Lo unui depozit standard , prin decretul imperial din 04 iulie 1806 . De la înființare, depozitul a fost instalat pe clădirile și terenurile dezafectate ale fostei mănăstiri Sainte-Croix ( 3 ha închiriate mai întâi și apoi deținute din 22 septembrie 1807). Herghelia a recrutat apoi crescători din herghelia națională Pin .
În 1826, depozitul militar de remontare s-a mutat în incintele transferate acestuia de către herghelia; majoritatea armăsarilor părăsesc herghelia pentru aprovizionarea cavaleriei. La 28 mai 1874, legea Boscher a făcut posibilă monitorizarea dotărilor regimentelor și a permis echiparea hergheliei cu peste 230 de cai. La 28 iunie 1881, consiliul municipal a decis să transfere herghelia pe marginea drumului din Bayeux. Astfel, actualele clădiri cu herghelii datează din 1884 (așezarea primei pietre la 11 iunie 1884), iar transferul a fost finalizat trei ani mai târziu. În timpul primului război mondial, cinci din șase iepe vor fi rechiziționate, dar nici un armăsar. Cei mirii au luptat la prizonierii germani din față și a săpat un iaz. În 1939, vechiul herghel a adăpostit forța hergheliei naționale din Strasbourg (40 de armăsari și personal) la momentul descoperirii germane. Apoi, în 1944, cincizeci de cai au fost uciși de bombardamente, iar alți armăsari au fost furați de soldații germani care fugeau. Vechiul herghelie a fost distrus și revendicat de oraș; astfel, rămân doar strada cu același nume și clădirea Normandia, care anterior era școala de călărie a vechii herghelii. Noul herghelie a fost reconstruit; Generalul de Gaulle a oferit sultanului din Maroc Rosewood , un pur sânge staționat timp de doi ani la stud. Apoi, herghelia s-a dezvoltat treptat în domeniul reproducerii, investind într-un centru de inseminare artificială , un centru de înghețare a materialului seminal și o unitate de transfer de embrioni . Astfel, districtul Saint-Lô are cea mai mare densitate de depozite de reproducere din Franța.
Deși vândut comunităților în 2017, site-ul își păstrează dreptul de a utiliza marca națională Haras. În 2019, un incendiu a distrus o parte din acoperișurile grajdurilor care scăpaseră de daunele provocate de atentatele din 1944.
Chateau de la VaucelleSituat de-a lungul Vire, castelul Vaucelle face parte din descendenții memorialist Saint-legile XVII - lea lea Luc Duchemin. Capela Sainte-Pernelle este opera unui domn al lui Vaucelle Jean Boucart, mărturisitor al lui Ludovic al XI-lea și fondator al bibliotecii parohiale Saint-Lô, care a fost pentru vremea a doua cea mai mare bibliotecă din Normandia. Trei regi au locuit la Vaucelle: Edward al III-lea în 1346, începutul războiului de sute de ani pentru rege nu a fost cel mai sigur oraș, François I er în timpul vizitei sale din 1532 și Carol IX . Porumbarul și peretele crenelat nord sunt enumerate ca elemente protejate.
Proiectat în 1990, pătratul este în asfalt negru luminat de grinzi de lumină pe sol. Noaptea pare o pistă de aeroport. Putem vedea în partea de sus a pieței statuia laptei normande sau Femeia din Isigny . Arthur Le Duc (1848-1918) prezintă în 1887 tencuiala unei statui, o femeie normandă marcată de munca grea a pământului, trestia de lapte (recipient tipic al Normandiei) pe umăr. Câțiva ani mai târziu, bronzul ajunge la Saint-Lô. Este așezat pe un soclu rotund, înconjurat de un bazin, pe Place des Beaux-Regards din fața bisericii Notre-Dame. S-a mutat puțin mai departe când s-a instalat Hairy din primul război mondial. Acesta a fost descuiat și topit la 8 februarie 1942 ca parte a mobilizării metalelor neferoase . În ianuarie 1984 , André Leplanquais, un comerciant Saint-Lois, a dorit să creeze o nouă replică a acestei statui. O strângere de fonduri a determinat donații semnificative de la rezidenți. Odată strânși banii, celebrul sculptor Louis Derbré din Ernée (Mayenne) a realizat o nouă statuie conform planurilor originale. A fost mutat de mai multe ori și poate fi găsit lângă scările pieței. Baza și bazinul de granit sunt originale.
Fântâna Havin, creată și de Arthur Le Duc în 1887, se afla lângă muzeul Saint-Lô; statuia a fost topită și de nemți, dar nu a fost creată nicio replică. Chiar lângă ea se află ușa închisorii, vestigiile bombardamentelor din 1944. La poalele acesteia este plasată o urnă care conține cenușa deportaților. Memorial în onoarea victimelor represiunii naziste, a devenit monumentul departamental al Rezistenței . De asemenea, puteți observa clopotnița din piață, care pare să izvorăscă din inima orașului. Construit în 1954, obișnuia să usuce furtunurile pompierilor. Renovat de mai multe ori din 1990, este simbolul reconstrucției orașului. O paletă în formă de unicorn și o masă de orientare sunt situate în partea de sus a căreia puteți admira întreaga regiune. Anterior deschis accesului public de către biroul de turism, accesul este acum interzis.
Veveriță de la Banca de EconomiiPutem vedea în Saint-Lô, o statuie de granit reprezentând o veveriță, care este sigla Grupului Caisse d'Epargne ; este vizibil în strada Saint-Thomas. Ceea ce poate părea incongruent este că nu există o bancă a acestui semn în apropiere. De fapt, banca avea un tejghea chiar vizavi, dar s-a mutat în anii 1990. Apoi s-a întrebat dacă să păstreze sau nu această statuie în scopuri publicitare. Saint-Lois erau atașați de veveriță și s-a decis în cele din urmă să-l lase acolo.
Patrimoniul a dispărutOrașul Saint-Lô este alcătuit din multe districte :
Orașul este un oraș în floare care a obținut trei flori în competiția orașelor și satelor înflorite .
Orașul are, de asemenea, doi copaci clasificați ca remarcabili conform CAUE 50: Magnolia de Soulange , situată într-o curte de pe rue du Neufbourg și Sequoia Gigantă , situată în curtea școlii interparohiale, rue du Général-Dagobert.
Orașul Saint-Lô este înfrățit cu:
Saint Lo este nașă patrulă revoltă , patrulează Marina franceză pentru clasa P400 concepută pentru activități de protecție EEZ sau serviciu public .
A fost emisă o ștampilă franceză care înfățișează stema orașului17 decembrie 1966. Face parte din seria a zecea a Brațelor orașelor din Franța . Puterea sa francă este de 20 de centime. A fost proiectat de Mireille Louis.
Transportatorii de aeronave și navele de marfă obișnuiau să poarte numele Saint-Lô. Marina SUA a redenumit unul dintre portavioanele sale USS St. Lo la 10 octombrie 1944, în memoria bătăliei dure care tocmai a avut loc în oraș. Acest lucru nu va aduce noroc navei care va fi prima navă de război majoră scufundată de un atac kamikaze japonez, 15 zile mai târziu, pe 25 octombrie 1944 în timpul bătăliei din Golful Leyte .
Cargoul Saint-Lô, care purta și el același nume, a fost construit în 1943 în Los Angeles . A fost plutită în 1947, predată guvernului francez în numele Companiei Generale Transatlantice . A fost apoi vândut în 1963, apoi în 1967 și demolat în 1969.
: document utilizat ca sursă pentru acest articol.