Cadmiu

Rafinarea are loc prin levigarea sau levigarea cu acid sulfuric cu produse purificate, provenite din procesul electrolitic care duce la producerea de zinc. Soluția este neutralizată, impuritățile esențiale precum Pb, Cu sau As sunt precipitate.

Electroliza se efectuează în unități mici, și anume recipiente din plastic, cu anodi de plumb și catoduri de aluminiu, rotative. Tensiunea băii este de ordinul 3,5  V cu o densitate de curent de 200  A / m 2 . Depunerile de electroliți de cadmiu sunt îndepărtate și topite.

Cadmiul este comercializat sub formă de tije, plăci, bare, bile sau granule.

Aliaje

Există multe aliaje, în special cu Zn, Cu, Ag, Pb, Bi, Sn. Aliajele cu plumb, staniu, argint sunt foarte ductile și maleabile, în timp ce aliajele de cadmiu cu aur , cupru , platină și alte platinoide sunt fragile.

Prezența cadmiului oferă proprietăți anti-frecare și adesea contribuie la scăderea punctului de topire. Acest metal este prezent în aliajele de frecare, aliajele de tipărire, în aliajele pentru sudare și lipire, în aliajele din lemn, anterior de tipul Cd 2 Pb 2 Sn 4, excelent pentru turnare  etc.

Aliaje CdZn au fost utilizate pentru sudarea aluminiului.

O topire tipică a aliajului de lipit la 615  ° C este Ag 30 Cu 45 Zn 30 Cd 5. Ag 30 Cu 26 Zn 21 Cd 18 aliajsemnificativ mai puțin cupru și cadmiu placat chiar un ordin punct de topire 607  ° C .

Aliaj de aur cadmiu AuCdeste unul dintre cele mai vechi aliaje de memorie de formă cunoscute. Amintiți-vă că un aport redus de cadmiu conferă aurului o strălucire specială.

HgCd amalgameste materialul catodic al celulei Weston sau celula , in contact cu o CDSO 4 soluție ca electrolit.

Chimia cadmiului, proprietăți fizice și chimice ale corpurilor compuse și complexe

Chimia cadmiului este similară cu cea a zincului și, într-o măsură mai mică, a plumbului. Numărul principal de oxidare este II. Cadmiul monovalent rămâne destul de rar, dar hidrura de cadmiu (I), tetracloraluminatul de cadmiu (I)  (en) nu sunt confidențiale.

Ioniul cadmiu divalent este deplasat de zincul metalic în soluție: este mai puțin reactiv decât zincul. Astfel, soluțiile saline de cadmiu II aduse în contact cu Zn 0 sau Al 0 eliberează cadmiul metalic care precipită.

Sărurile de cadmiu (II) sunt mai puțin hidratate decât sărurile de zinc. Halogenurile de cadmiu sunt, de asemenea, mai puțin ionizabile și, în afară de fluorura de cadmiu structurată ionic, pot forma mai ușor complexe în soluție.

Tendința sărurilor de a forma complexe, adesea de coordonare 4, este puternică. Astfel anionii complexi sau cationii cel mai adesea incolori Zn (Cl) 4 2−, Zn (CN) 4 2−, dar și Cd (NH 3 ) 6 2+, Cd (C 2 O 4 ) 2 2−, Cd (C 4 H 4 O 6 ) 2 2−, Cd (EDTA) 2−,  etc. Cadmiul formează complexe importante cu ditiocarbamat ...

Cele mai cunoscute corpuri compuse sunt:

• hidruri

• fluoruri

• cloruri

• bromuri

• ioduri

• oxizi

• hidroxizi

• sulfuri

• selenide

• seleniosulfuri

• telururi

• nitruri

• arsenide

• fosfuri

• carbonați

• iodează

• sulfați

• hidroxisulfati

• selenați

• nitrați

• arseniați

• borați

• aluminati

• cromati

• fosfați

• silicați

• molibdati de cadmiu

• tungstate

• tiocianați

• formate

• acetați

• oxalați de cadmiu

• carboxilați cu lanț lung

• cianuri

• amide

• tiocarboxilați
• organo-cadmiu compuși
• cristal lichid

Detectarea cadmiului prin măsurători fizice analitice

Există aproximativ zece măsurători fizice prin spectrometrie, precise până la uneori câteva ppb. Analiza chimică tradițional, de exemplu, implică gravimetrie sau cântărirea după precipitare într - un H 2 S mediu. sulfură de cadmiu CdS.

Utilizări și aplicații ale corpului unic, aliajelor și compușilor

Cadmiul are multe utilizări: pentru placarea cu cadmiu sau placarea de protecție a cadmiului pe metale sau aliaje potențial oxidabile, în galvanizare , pentru suduri speciale (circuite electrice sau electronice, aliaje cu temperaturi scăzute de topire etc.), în electrochimie (fabricarea tipului de catod pentru acumulator de cadmiu și / sau plumb, pentru baterii reîncărcabile de nichel-cadmiu), dar, de asemenea, în special în ecranele televizoarelor , bare de control al reactorului sau celule nucleare, coloranți ( smalț , glazură ceramică roșu-portocalie)  etc.

Aliaje fuzibile, deformabile ...

Este utilizat în compoziția multor aliaje cu punct de topire scăzut ( suduri , lipiri ). Aliajele cu punct de topire scăzut sunt fabricate de exemplu pentru lipirea conductoarelor electrice (Ag 50%, Cd 18%, Zn 16%, Cu 15%) și pentru siguranțele (Bi 50%, Pb 27%, Sn 13%, Cd 10%, se topește la 70  ° C ); Alte aliaje cu punct de topire scăzut sunt utilizate în sistemul de protecție împotriva incendiilor, cum ar fi sistemele de sprinkler.

Anumite aliaje de cadmiu cu aur fac parte din familia metalelor „inteligente” (cu memorie de formă) și, prin urmare, sunt utilizate pentru fabricarea sticlei de neîntrerupt, a conductelor din centralele nucleare etc.

Acumulatoare

Se utilizează la fabricarea anumitor baterii acumulatoare („baterii reîncărcabile”), de tip Ni nichel-cadmiu./CD, HgO/CDsau ONi (OH)/CDși Ag 2 O /CD.

De acumulatoare electrice , cum ar fi „stive“ reîncărcabile Ni-Cd , pot fi caracterizate prin materialul electrodului pozitiv, o pulbere amestec de hidroxid de nichel și grafit și care constituie bază de cadmiu electrod negativ 20 până la 25% fier. Materialele active sunt plasate în pungi perforate din oțel nichelat (găuri de 0,1  mm ) lățime de 10  mm . Electrolitul este o soluție apoasă de KOH: 6 până la 8  moli / litru . Iată ecuația standard în direcția descărcării (și invers a reîncărcării)

Există un „efect de memorie” la nivelul electrozilor, care impune o disciplină minimă de încărcare și descărcare.

Deși în prezent sunt înlocuite de dispozitive de tip litiu-ion sau hidrură de nichel-metal Ni-MH , bateriile Ni-Cd sunt încă utilizate, în ciuda efectului lor de memorie , în aplicații în care rezistența internă trebuie să rămână scăzută (curent ridicat): motoare electrice , walkie-talkie ,  etc.
În 1992 , producția de acumulatori Ni-Cd a fost de 1,3 miliarde de unități, din care 60% de către producătorii japonezi și 15% de către francezi; Cadmiul este astfel utilizat și în colectarea energiei solare.

Acoperiri (metal, pigmenți de vopsea), coloranți și / sau stabilizatori

Însă principalele sale utilizări în masă rămân cele ale compușilor săi care se referă la acoperiri anticorozive (aplicate într-un strat subțire pe oțel prin placare cu cadmiu , cadmiul protejează împotriva coroziunii, în special soluție salină) sau la fabricarea pigmenților de culoare stabili (galben și roșu). Placarea cu cadmiu , este justificată de faptul că cadmiu este inalterabil în comportamentul de aer și de bună în mediul marin. Placarea cu cadmiu se realizează prin electroliză. Folosit, în special pentru a proteja niturile de asamblare în aeronautică .

Pigmenții de cadmiu se bazează în principal pe sulfură de cadmiu și uneori sulfură de zinc . Acestea sunt cristale mixte de CdS galben și ZnS alb, asociat cu CdSe roșu, ceea ce explică Cd (S, Se)de culoare portocalie prin amestecare. Aceste amestecuri de substanțe pure ușor dispersabile au o bună rezistență la lumină și UV, căldură și intemperii și au fost utilizate pe scară largă în vopsele (culoare galbenă a taxiurilor din New York), în materiale plastice (căști, ochelari, ceramică ...).
Van Gogh a folosit CdS să-i facă galbenul de floarea soarelui.

Astfel galbenul 35 sau galbenul 37 pe baza unui amestec precis de ZnS și CdS, portocaliu 20 bazat pe Cd (S, Se), roșu 108 x CdS.y CdSeau fost coloranți obișnuiți în materialele plastice, cum ar fi poliolefinele și polistirenul, din anii 1960 și 1970. Dar cadmiul a fost recunoscut treptat de autorități ca un metal greu, foarte toxic, prin el însuși și compușii săi, care pot fi eliberați din vopsele, materiale plastice și polimeri amestecuri, prin descompunere termică sau degradare lentă. De aici declinul acestei game de pigmenți minerali, care a început în anii 1990.

Compușii de cadmiu, cum ar fi carboxilații de cadmiu sau uneori sulfura de cadmiu, pot fi folosiți ca stabilizatori sau stabilizatori, împreună cu alți compuși metalici pe bază de Zn, Ba, Sr din materiale polimerice obișnuite, cum ar fi PVC . Compușii obținuți cu organocadmieni ar putea fi folosiți ca agent de turnare sau pentru stabilizarea PVC-ului.

Comunitatea Europeană a adoptat o directivă care limitează utilizarea pigmenților de cadmiu numai la cazurile în care nu pot fi înlocuiți (polimeri);

Variat

Alte utilizări ale elementului sunt:

• absorbția neutronilor  : secțiunea eficientă de cadmiu pentru absorbția neutronilor termici fiind deosebit de mare, cu o secțiune de captare de ordinul a 2.400  hambar pentru amestecul de izotopi, cadmiul este utilizat pentru a preveni fugirea reacției de fisiune, este utilizat pentru producția a tijelor de control din reactoarele nucleare și este utilizat ca protecție biologică împotriva surselor de neutroni;
• buretele de cadmiu este un amestec de cadmiu și sulfat de zinc obținut în general prin reacția dintre zinc și sulfat de cadmiu  ; poate fi utilizat în cataliză eterogenă.

Toxicitate și ecotoxicitate, toxicologia cadmiului

Elementul cadmiu este foarte toxic, așa cum a prezis Friedrich Stromeyer, la fel de toxic precum plumbul și mercurul. Prin ingestia de produse dizolvate de organism sau prin inhalare prin locurile alveolate ale bronhiilor, trece în sânge, se acumulează în ficat provocând în același timp probleme renale grave. Formează compuși metalici cu uree , care acționează ca un agent de complexare.

Fumul de oxid de cadmiu are un potențial periculos echivalent cu cel al fosgenului . Inhalarea la concentrație scăzută determină o febră persistentă, cunoscută sub numele de „febră de turnătorie”, „ febră metalică ” sau „  febră metalică  ”. Inhalarea la concentrație mare determină edemul pulmonar . Limita autorizată la locul de muncă este stabilită la 0,05  mg de CdO pe m 3 .

Cadmiul are un cation divalent cu o rază ionică foarte apropiată de cea a calciului . Deci, la fel ca stronțiul, cadmiul interacționează cu calciul din oase. Datorită retenției sale puternice și îndelungate în organismele vii, poate înlocui cu ușurință calciul din cristalul osos și își poate modifica proprietățile mecanice. Astfel, excesul de cadmiu prezent în organism provoacă porozitate osoasă, deformare osoasă, fracturi multiple, contracție progresivă a corpului, imposibil de reparat sau de vindecat, după cum demonstrează ultimele etape ale bolii "  Itai-itai  " . profesia medicală japoneză. Boala este denumită pur și simplu prin strigătele repetate de durere ale pacienților, care suferă de dureri îngrozitoare la nivelul articulațiilor, înainte de a muri prin atrofie osoasă și paralizie completă.

Vărsările voluntare sau accidentale de material de cadmiu din râuri au efecte dezastruoase asupra faunei acvatice. Chiar și o poluare modestă duce la mortalitatea acută a unei multitudini de pești. Dar dispersia nămolului care conține metale grele (plumb, mercur și cadmiu) explică faptul că elementul cadmiu se găsește, mai mult decât sub formă de urme nesemnificative, în sectoarele alimentare (orez, ciocolată ...). De stridii pot conține în apă mai puțin poluată o cantitate minimă de cadmiu în ordinul de 0,05  mg / kg de substanță uscată. Dar în apa de mare care conține parțial cadmiu, acestea pot conține până la 5  mg / kg , fără a se pierde din cauza prezenței mai mari a zincului.

Este ușor de înțeles că reciclarea controlată a metalului și mai ales sărurile acestuia (adesea uitate), purificarea atentă a apelor uzate și a gazelor reziduale sunt imperative pentru mediu.

Impregnarea populației

Acesta variază în funcție de mulți parametri, în special cei de mediu, iar în urină tinde să crească odată cu vârsta și să scadă cu IMC ( indicele de masă corporală ).

În 2018, în Franța, „  componenta perinatală  ” a programului național de biomonitorizare a publicat o evaluare a impregnării femeilor însărcinate, în special cu cadmiu (și alte metale și unii poluanți organici) în timpul monitorizării unei cohorte de 4.145 de femei însărcinate („  elfe cohorta  “. Această cohortă include femei care au născut în Franța , în 2011, cu excepția Corsica și TOM ). Testul de urină a 990 de femei gravide care au ajuns la maternitate a relevat cadmiu în 88% din probele de urină analizate ( medie geometrică  : 0,12  μg / L , cu 0,17  μg / g de creatinină , adică un nivel apropiat de mediile găsite la femeile gravide din Statele Unite din 2003 până în 2010). Pentru aceste 990 de femei însărcinate, cadmiuria (conținutul de urină și cadmiu) care depășea pragul HBM-II 1 de 4  μg / L a crescut odată cu vârsta mamelor și a scăzut odată cu IMC și nivelul de studiu. Impregnarea este, de asemenea, mai mare în rândul consumatorilor grei de legume rădăcinoase ( praz , morcov , ceapă etc.), dar nu așa cum ne-am aștepta din literatura de specialitate în rândul consumatorilor de cartofi sau pește .

Este dificil să se deducă efectele acestor indici de impregnare a mamelor cu cadmiu asupra embrionului, datorită efectului potențial al sarcinii asupra excreției urinare de cadmiu (literatura este contradictorie în acest sens) și datorită recomandărilor pentru reducerea sau oprirea fumatului în timpul sarcinii.

Toxicitate

Analizele făcute pe oase preistorice și din epoci succesive arată că oamenii au devenit puternic contaminați cu cadmiu de la revoluția industrială.

Oamenii pot fi, de exemplu, contaminați prin fumat , anumite îngrășăminte bogate în mod natural în cadmiu, surse industriale, anumite fructe de mare și gătit în recipiente care eliberează doze mici de cadmiu. Studiile întreprinse în special în anii 1980 au confirmat efectele negative ale cadmiului asupra organismului ( în special sistemul renal ) și statutul său cancerigen  ; crește tensiunea arterială și este o sursă de tulburări musculo-scheletice care duc la o deformare lentă și semnificativă a corpului la bărbați, în special embrionul care poate fi contaminat prin placentă la femeile gravide expuse unui mediu slab contaminat . Inhalarea sa este, de asemenea, periculoasă.

Comisia germană de biomonitorizare a adoptat ca valoare prag HBM-IIHBM-II 4  μg / L (în urină ), deoarece peste acest nivel, cunoștințele științifice disponibile arată un risc crescut de efecte adverse asupra sănătății pacienților. Indivizi sensibili în populația generală .

Recent a fost propus de practicienii spitalului să adauge un profil metalic la evaluarea individuală a sănătății .

Ecotoxicitate

Acest element este toxic în doze mici pentru multe specii de animale și plante, acvatice și terestre.

De exemplu :

• poate deforma puternic scheletul minusului (în urma fracturilor spontane ale vertebrelor, adesea lângă coadă) de la expunerea la 7,5  μg de cadmiu / L, o doză de 5 200 de ori mai mică decât LC 50 până la 96  h și care este aproape de nivelurile de cadmiu ale râurilor poluate în regiunile baltice în care a avut loc acest studiu;
• este dăunător pentru celulele vegetale și în doze mai mari pentru majoritatea plantelor;
• inhibă germinarea polenului gimnospermic , precum și creșterea tuburilor de polen , din motive fiziologice care sunt încă puțin înțelese;
• de asemenea, modifică morfologia tuburilor de polen într-o manieră dependentă de doză. Endocitoza este puternic inhibată la plantele contaminate cu cadmiu, cu un număr redus de aparate Golgi și formarea anormală de organite acide în tuburile de polen. Polenii P. wilsonii , de exemplu, s-au dovedit a fi foarte vulnerabili la cadmiu, care inhibă puternic germinarea polenului și creșterea tubului prin perturbarea organelor endomembranare, inhibarea endocitozei și exocitozei și formarea vacuolelor acide, ducând la umflare. aceste tuburi;
• în Japonia, la începutul anilor 1950, utilizarea masivă a îngrășămintelor bogate în cadmiu, în soluri altfel foarte sărace (nisipoase, acide și foarte deficitare în zinc și calciu), explică nivelurile fără precedent de orez produse de câmpurile de orez locale și soia crescute în aceste câmpuri, respectiv 0,37 și 3,36  mg / kg uscat. Aceasta este una dintre cauzele ascunse ale bolii Itai-itai , după ce autoritățile agricole au impus multor țărani săraci și uneori înfometați, cel puțin adesea deficienți în Zn, o „pseudo-modernizare” imperativă a practicilor lor.

Descărcarea și dispersia vechi sau recente de cadmiu (pigmenți, material de umplutură etc.) sau contaminarea apei de ploaie de către cadmiu ca un contaminant frecvent în vechile fabrici de zinc pot fi o cauză a poluării mediului difuz.

În fața acestor riscuri și a altor contaminări de mediu, bateriile NiMH mai puțin poluante și mai puțin periculoase pentru sănătate au înlocuit bateriile NiCd din 2008 în Uniunea Europeană . Cele Bateriile NiMH au fost înlocuite cu baterii litiu-ion în aproape toate dispozitivele mobile .

În Australia de Sud , în anii '70 , agronomii care au observat terenurile uscate, supuși frecvente revărsări de apă salină , s-au temut pe termen lung de înlocuirea parțială cationică, dar catastrofală pentru calitatea culturilor, a magneziului cu zinc și a calciului cu cadmiul . Dar au înțeles, de asemenea, rolul esențial al zincului care împiedică acțiunea toxică a cadmiului, reduce sau previne fixarea acestuia, luând locul potrivit pe siturile proteice. Într-un mediu marin sau terestru, un conținut mai ridicat de zinc, paradoxal toxic pentru anumite organisme vii, reduce toxicitatea cadmiului și mai ales intrarea sa adesea ireversibilă în organism. De asemenea, o dietă premium bogată în cadmiu, cu un deficit serios de zinc și calciu, este într-adevăr cauza dezastrului din lanțul alimentar .

Este imperativ să se interzică cadmiul din îngrășăminte și să se accepte cantități modeste de zinc, mai ales că irigațiile pot folosi uneori mai mult sau mai puțin apă salină pe soluri sărace și acide. Solurile argiloase bune, bogate în complexe argilo-humice, sau solurile bine modificate, cu pH mai mare, sunt mult mai puțin sensibile la această poluare.

Detoxifiere

Toxicitatea cadmiului pentru organismele vii este legată de faptul că deplasează ionii metalici esențiali din macromolecule . Toate sistemele cunoscute de detoxifiere intracelulară se bazează pe proteine ​​în situri bogate în sulf, site-uri despre care se crede că sunt capabile să preia și alte metale grele . Liu și colab. recent (2019) a arătat că bacteria Pseudomonas putida poate astfel inerta cadmiul care pătrunde în el, dar printr-o proteină de această dată specifică cadmiului, numită CadR (care răspunde selectiv la cadmiu); se leagă de ADN și reglează pozitiv transcrierea altor proteine ​​de detoxifiere a cadmiului. Această selectivitate este legată de tipurile de site-uri de legare: cadmiul este captat mai întâi de un site bogat în cisteină și de un alt site, bogat de data aceasta în histidină , printr-o legătură dublă care captează cadmiul.

Poluarea cu cadmiu

A scăzut brusc în mări începând cu anii 1980, dar ratele rămân îngrijorătoare la nivel local, în special la crustacee și organisme din vârful lanțului alimentar . În Europa, Belgia centrală este deosebit de afectată, precum și fostele țări din est.

În China, se crede că cadmiul este prezent într-o parte semnificativă a producției de orez.

Originile poluării cu cadmiu sunt multiple, în special:

• Agricol
  • Îngrășăminte cu fosfat
  • Apă
  • „Redepunerea” prafului
  • Răspândirea nămolului

Contribuția îngrășămintelor fosfatice este de 2 până la 6  g de Cd / ha și pe an, adică în Franța, 82  t / an . În lanțul trofic, cadmiul este concentrat în principal în frunzele plantelor (salată, varză, dar și tutun).

• Atmosferic
  • Arderea produselor petroliere
  • Zn rafinare
  • Incinerarea deșeurilor menajere
  • Arderea cărbunelui
  • Industria oțelului
  • Producția de acumulatori

Conținutul de Cd din aer variază de la 1 ng / m 3 în zonele rurale, la 20 ng / m 3 în zonele industriale și 30  µg / m 3 lângă Etna .

• Acvatic
  • Siderurgie, metalurgie
  • Placarea cu cadmiu
  • Fabricarea îngrășămintelor cu fosfat
  • Zn rafinare
  • Fabricarea pigmentului

Riscul de cadmiu al îngrășămintelor cu fosfor din Europa începe să fie luat în considerare. În Europa, Comisia a publicat mai multe texte și decizii privind dispozițiile naționale referitoare la conținutul maxim admis de cadmiu în îngrășăminte.

Reguli

Cadmiul este restricționat sau interzis pentru anumite utilizări. Este unul dintre metalele care trebuie controlate în apa potabilă (în majoritatea țărilor).

În Europa, de atunci 1 st iulie 2006, directiva RoHS („  Restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice  ”) limitează utilizarea acesteia în anumite produse vândute în Europa (inclusiv iluminat și electronice, cu excepția bateriilor). Celelalte metale în cauză sunt plumbul, mercurul, cromul hexavalent, polibromobifenilii (PBB), eterii difenilici polibromurați (PBDE), aceștia din urmă fiind limitați la 0,1% din greutatea materialului omogen, dar limita impusă pentru cadmiu este de 10 ori mai mică decât ultimele produse 0,01%. Notă: prezenta directivă poate fi extinsă la alte produse și alți toxici.

Producție și economie

Producția mondială de cadmiu cu un singur corp metalic era de aproximativ 18.000  t / an la începutul anilor 1990. Principalele utilizări economice din lume se refereau la placarea cu cadmiu (aproape o treime), la prepararea pigmenților și a stabilizatorilor pentru materiale plastice (aproximativ un sfert) pentru fiecare), utilizați în acumulatori (aproximativ 15%) și aliaje (între 3 și 4%).

Creșterea globală și pe scară largă a bateriilor și acumulatorilor electrochimici a schimbat distribuția utilizărilor de cadmiu.

Aproximativ 10-15% din producția mondială de cadmiu este realizată din materiale reciclate.

Tabelul opus prezintă producțiile anuale din diferite țări.

Reciclarea

Este fabricat în principal din acumulatori și lipitori de Ni-Cd.

Trebuie remarcat faptul că, în Franța, de exemplu, aproape jumătate din necesarul de cadmiu provine din reciclare (aproximativ o mie de tone de cadmiu reciclat pe an).

Consum

Tabelul opus arată consumul pe țară pe an (în tone).

Tabelul de mai jos arată importanța consumului pe sectoare de utilizare în lumea occidentală (în%).

Comerț

În 2014, Franța a fost un exportator net de cadmiu, conform obiceiurilor franceze. Prețul mediu de export pe tonă a fost de 8.300 EUR.

Note și referințe

1. (en) David R. Lide, CRC Handbook of Chemistry and Physics , CRC Press Inc,2009, Ediția a 90- a  . , 2804  p. , Hardcover ( ISBN  978-1-420-09084-0 )
2. (în) Beatriz Cordero Verónica Gómez, Ana E. Platero-Prats, Marc Revés Jorge Echeverría, Eduard Cremades, Flavia și Santiago Barragan Alvarez , "  Raze covalente revizuite  " , Dalton Transactions ,2008, p.  2832 - 2838 ( DOI  10.1039 / b801115j )
3. (în) David R. Lide, Manualul de chimie și fizică al CRC, CRC,2009, 89 th  ed. , p.  10-203
4. (în) Thomas R. Dulski, Un manual pentru analiza chimică a metalelor , vol.  25, ASTM International,1996, 251  p. ( ISBN  0803120664 , citit online ) , p.  71
5. Baza de date Chemical Abstracts interogată prin SciFinder Web 15 decembrie 2009 ( rezultate căutare )
6. Intrare „Cadmiu piroforic” în baza de date chimice GESTIS a IFA (organism german responsabil cu securitatea și sănătatea în muncă) ( germană , engleză ), accesat la 13 februarie 2010 (este necesar JavaScript)
7. „  Cadmiu  ” în baza de date cu produse chimice Reptox a CSST (organizația din Quebec responsabilă de securitatea și sănătatea în muncă), accesată la 25 aprilie 2009
8. (în) "  element de tranziție  " Compendiu de terminologie chimică ["  Gold Book  "], IUPAC 1997, versiune corectată online (2006-), ediția a II- a  . :

   "  Element de tranziție: un element al cărui atom are un sub-shell d incomplet sau care poate da naștere la cationi cu un sub-shell incomplet."  "

9. H. Biglow, Orville Luther Holley, The American Monthly Magazine and Critical Review , vol.  4, n o  1, p.  69 , noiembrie 1818.
10. Cadmia tehnică germană, mineri germanice și metalurgiștilor din secolul al XIX - lea  secol , se referă la acesta din urmă „cadmia“ numit încă trivial „ la scară“ , în franceză, sunt inserțiile aragaz, de „funingine metalic“ , care se atașează la pereți cuptoare de topire. Pare evident că termenul mineral stricto sensu aparține unui registru științific latin și nu popular sau tehnic.
11. Baize, D., Deslais, W. și Gaiffe, M. (1999), Anomalii naturale în cadmiu în solurile din Franța [PDF] . Studiul și managementul solului, 2, 85-104.
12. Pan, J., Plant, JA, Voulvoulis, N., Oates, CJ și Ihlenfeld, C. (2010), Nivelurile de cadmiu în Europa: implicații pentru sănătatea umană. Geochimie și sănătate a mediului , 32 (1), 1-12 ( rezumat ).
13. Alain Foucault, opus citat.
14. Cadmiul este puțin mai dur decât staniul, dar, la fel ca metalul din urmă, dă o crăpătură tipică atunci când este îndoit.
15. „Cadmiu” , Societatea Chimică din Franța .
16. Poate fi utilizat pe ecrane TV și computere.
17. Este utilizat în gravarea și litografia metalelor.
18. Utilizare tehnică pentru nuanțarea culorii bronz a pieselor anterior zincate electrolitic, de exemplu carburatoare sau alte piese auto.
19. Este utilizat în ecrane pentru dispozitive cu raze X și în contoare de scintilație, dar și ca catalizator în chimia organică.
20. Poate fi utilizat în picturi irizate pe ceramică și porțelan, precum și în galvanizare.
21. În provincia Guangxi , potrivit autorităților chineze, milioane de pești au pierit în urma deversărilor industriale.
22. „  Conținut de cadmiu în bivalvi de pe coasta bretonă între 2003 și 2007  ” , pe bretagne-environnement.org (accesat la 2 februarie 2017 ) .
23. metale și metaloide [PDF] ale cercetărilor efectuate de cohorta Elfe, decembrie 2016, Sănătate publică Franța / Impregnarea femeilor însărcinate de poluanții de mediu din Franța în 2011. Componentă perinatală a programului național de biomonitorizare, 224  p. , disponibil și pe santepubliquefrance.fr .
24. Valoarea HBM-II = concentrația unui biomarker de expunere peste care există un risc crescut de efecte negative asupra sănătății asupra sănătății la indivizii sensibili ai populației generale, prin urmare este necesară măsuri de reducere a expunerii și recurgerea la asistență medicală sau la sfaturi .
25. Jeanmaire L., Patti F., Gros R., Cappelini L., Garcet M. și La-Porte J (1976), Raport, CEA-R-4800. Fontenay-aux-Roses: Center for Nuclear Studies, np Nriagu JO (1980), „Influența umană asupra ciclului global de cadmiu”. In Nriagu JO Ed., Cadmium in the Environment , Partea I, New York, John Wiley, p. 2-12.
26. Jackson, AP și Alloway, BJ (2017), Transferul cadmiului din solurile agricole în lanțul alimentar uman . În Biogeochimia metalelor urme , p. 121-170, CRC Press.
27. Jean-Pierre Goullé, Elodie Saussereau, Loïc Mahieu, Daniel Bouige, Michel Guerbet și Christian Lacroix, O nouă abordare biologică: profilul metalic , Annales de Biologie Clinique , vol.  68, n o  4, p.  429-440 , iulie-august 2010, DOI : 10.1684 / abc.2010.0442 (rezumat).
28. Bengtsson, BE, Carlin, CH, Larsson, Å. și Svanberg, O. (1975), Leziuni vertebrale la minuți, Phoxinus phoxinus L., expus la cadmiu , Ambio , 166-168 ( rezumat ).
29. Wang X, Gao Y, Feng Y, Li X, Wei Q și Sheng X (2014), stresul de cadmiu perturbă organitele endomembranare și endocitoza în timpul germinării polenului Picea wilsonii și creșterea tubului , PLOS One , 9 ( 4), e94721.
30. (în) Ben Selinger Chimie în piață , Sydney, Harcourt Brace,1998, Ed. A 5- a  . , 588  p. ( ISBN  0-7295-3300-X ), în special asupra cadmiului din mediu.
31. Liu, X., Hu, Q., Yang, J., Huang, S., Wei, T., Chen, W., ... și Gan, J. (2019), Reglarea selectivă a cadmiului mediată de un mecanism de legare cooperativă în CadR , Proceedings of the National Academy of Sciences , 116 (41), 20398-20403.
32. Raphaël Balenieri , „  Orezul de cadmiu semă panică în China  ”, Le Point ,29 iunie 2013( citiți online , consultat la 2 februarie 2017 ).
33. Regim comunitar de îngrășăminte .
34. 2006/348 / CE „Decizia Comisiei din 03 ianuarie 2006 privind dispozițiile naționale referitoare la conținutul maxim admisibil de cadmiu din îngrășăminte notificate de Republica Finlanda , în conformitate cu articolul 95 , alineatul 4 din Tratatul CE [notificată cu n °  C ( 2005) 5542 (text cu relevanță pentru SEE) "].
35. „  Indicator al comerțului de import / export  ” , la Direcția Generală a Vămilor. Indicați NC8 = 28259060 (accesat la 7 august 2015 ) .

Bibliografie

• Alain Foucault, Jean-Francois Raoult, Fabrizio Cecca și Bernard Platevoet, Geologie dicționar , 8 th  ed. , Franceză / engleză, ediția Dunod, 2014, 416  p. Cu intrarea simplă „cadmiu” p.  53 .
• (ro) Ernest C Foulkes ( ed. ), Cadmium , Berlin, Heidelberg, Springer Berlin Heidelberg, col.  „Manual de farmacologie experimentală” ( nr .  80),1986, 400  p. ( ISBN  978-3-642-70856-5 , OCLC  851800367 , prezentare online )
• Paul Pascal , nou tratat de chimie a mineralelor , Paris, Masson,1956( reeditare  1966), 32 vol. (Notificare BnF nr .  FRBNF37229023 )

„5. Zinc, cadmiu, mercur; 20.1. Aliaje metalice; 20.2. Aliaje metalice (continuare); 20.3 Aliaje metalice (continuare) "

SCHER, Aviz cu privire la noile concluzii privind tendințele viitoare ale acumulării de cadmiu în solurile arabile din UE [PDF] , Uniunea Europeană

• Stoev, SD, Grozeva, N., Simeonov, R., Borisov, I., Hubenov, H., Nikolov, Y.… și Lazarova, S. (2003), Intoxicație experimentală cu cadmiu la oi , Patologie experimentală și toxicologică , 55 (4), 309-314.
• Alexandre Tricot, „Cadmium” , Encyclopædia Universalis , 2004.

Vezi și tu

Articole similare