Antimoniu | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Cristale de antimoniu. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Poziția în tabelul periodic | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Simbol | Sb | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Numele de familie | Antimoniu | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Numar atomic | 51 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
grup | 15 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Perioadă | 5 th perioadă | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
bloc | Bloc p | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Familia de elemente | Metaloid | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Configurare electronică | [ Kr ] 4 d 10 5 s 2 5 p 3 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Electronii după nivelul de energie | 2, 8, 18, 18, 5 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Proprietățile atomice ale elementului | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Masă atomică | 121,760 ± 0,001 u | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Raza atomică (calc) | 145 pm ( 133 pm ) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Raza covalentă | 139 ± 5 pm | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Starea de oxidare | ± 1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Electronegativitate ( Pauling ) | 2,05 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Oxid | Acid slab | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Energiile de ionizare | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
1 re : 8.60839 eV | 2 e : 16,63 eV | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
3 e : 25,3 eV | 4 e : 44,2 eV | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Al 5- lea : 56 eV | 6 - lea : 108 eV | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Izotopii cei mai stabili | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Proprietăți fizice simple ale corpului | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Stare obișnuită | Solid | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Alotropic în starea standard | Gri ( romboedru ) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Alte alotropi | Negru, galben, exploziv | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Masa volumică | 6,68 g · cm -3 ( 20 ° C ) | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Sistem de cristal | Romboedric | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Duritate | 3 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Culoare | gri metalizat | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Punct de fuziune | 630,63 ° C | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Punct de fierbere | 1.587 ° C | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Energia de fuziune | 19,87 kJ · mol -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Energie de vaporizare | 77,14 kJ · mol -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Volumul molar | 18,19 × 10 -3 m 3 · mol -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Căldură masică | 210 J · kg -1 · K -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Conductivitate electrică | 2,88 x 10 6 S · m -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Conductivitate termică | 24,3 W · m -1 · K -1 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Solubilitate | sol. în HCI + Br 2 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Variat | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
N o CAS | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
N o ECHA | 100.028.314 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
N o EC | 231-146-5 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Precauții | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
SGH | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Avertizare H351 , P202 , P281 , P308 + P313 și P405 H351 : suspectat de a provoca cancer (indicați calea de expunere dacă se dovedește în mod concludent că nici o altă cale de expunere nu provoacă același pericol) P202 : Nu manipulați până nu ați citit și înțeles toate măsurile de siguranță de siguranță. P281 : Folosiți echipamentul de protecție individuală necesar. P308 + P313 : În caz de expunere dovedită sau suspectată: solicitați sfatul medicului. P405 : Magazin blocat. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
WHMIS | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Produs necontrolatAcest produs nu este controlat conform criteriilor de clasificare WHMIS. Dezvăluirea la 1,0% conform listei de divulgare a ingredientelor Observații: Identitatea chimică și concentrația acestui ingredient trebuie să fie dezvăluite pe MSDS dacă este prezent la o concentrație egală sau mai mare de 1,0% într-un control al produsului. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Transport | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Stare pulbere :
60 : material toxic sau care prezintă un grad minor de toxicitate Număr ONU : 2871 : PULBURĂ DE ANTIMONIE Clasa: 6.1 Etichetă: 6.1 : Substanțe toxice Ambalare: Grupa de ambalare III : substanțe cu pericol scăzut. |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Unități de SI & STP, cu excepția cazului în care se prevede altfel. | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Stibiul este elementul chimic al numărul atomic 51, simbolul Sb. Este membru al grupului de pnictogeni . Cu proprietăți intermediare între cele ale metalelor și nemetalelor , antimoniul este, împreună cu arsenicul , un metaloid al celui de-al cincilea grup principal al tabelului periodic. Este un element slab electropozitiv . Electronegativitatea conform cu Pauling este de ordinul a 1,9, în timp ce de cum este în jur de 2.
Corpul simplu de antimoniu este un metaloid polimorf , toxic și cancerigen , la fel ca arsenul (cu care este adesea asociat, de exemplu în munițiile pe bază de plumb ).
Adjectivul antimonial descrie un corp sau o materie care conține antimoniu.
Simbolul Sb, ales pentru element de Berzelius , se referă la stibiumul latin , derivat din grecescul στίμμι (ς) stimmi (s) sau στίββι stibbi, desemnând corpurile minerale antimoniale în general și stibnitul în special. Stibiul numele ar fi o modificare a الإثمد arab al-'iṯmid, un împrumut de la egiptean antic STIM sau smdt prin copte sau stímmi στίμμι greacă.
Stibnit este de trisulfură de stibiu a cărui intensă praf de pușcă era cunoscut în cele mai vechi timpuri pentru a sublinia ochi sau ca rimel , sau ca un medicament pentru tratarea / prevenirea infecțiilor oculare și termenul a rămas la această utilizare, deși prima descriere a unui preparat apare numai într - un Manuscris 1604.
Stibiu care poate desemna deja corpul simplu metalic gri și stabil de chimisti sau stibiul nativ al mineralogists, este cu siguranță cunoscută încă din IV E mileniu BC. ANUNȚ , în special babilonienii . A fost găsită o vază caldeeană de antimoniu pur datând din jurul a patru mii de ani î.Hr. Dinastii egipteni V e și VI e foloseau recipiente din cupru acoperite cu antimoniu pentru transportul apei.
În vremurile străvechi, egiptenii numeau antimoniul mśdmt . De hieroglife permit doar să presupunem vocalele , dar tradiția arabă sugerează că pronunția este mesdemet .
In I st secol AD. AD , Celsus și Pliniu folosesc termenul latin stibium, adică în practică „semn, marcare (de exemplu în jurul ochilor)”, cercetătorul Jons Jakob Berzelius a scurtat secolul al XVIII- lea în Sb , devenind astfel simbolul chimic al antimoniului. Pliniu și-ar fi botezat minereul astfel, dar cu o distincție între formele masculine și feminine: masculul desemnează probabil stibnitul (deci sulful de antimoniu), femela, descrisă ca fiind superioară, mai grea, mai strălucitoare și mai puțin friabilă, este probabil găsit antimoniu metalic natural. Pliniu folosește și cuvintele stimi , larbaris , alabastru , precum și platyophthalmos adică „ochi mari” în greacă, după efectul cosmetic al kohl .
Mult mai târziu a fost bine cunoscut de alchimiștii medievali ca antimoniu . Această formă latină medievală, atestată în jurul anului 1050, are o origine incertă:
Din Antichitate a existat o mică metalurgie extractivă a antimoniului; continuă în epoca medievală. Este mai bine cunoscut din timpurile moderne.
Mai recent, chimiștii din secolul al XVIII- lea au numit viața lui Mercur , sau Powder Algaroth , untul de antimoniu precipitat de apă .
Vezi lupta antimoniu în:
Izotop stibiul 121 reprezintă 57 la sută din masa estimată de antimoniu, acesta este singurul izotop stabil, cu antimoniu 123 .
Există aproximativ douăzeci de izotopi radioactivi , ale căror mase atomice variază de la 113 la 134. Printre acești izotopi care nu sunt bine cunoscuți, antimoniul 125 , un radionuclid artificial utilizat ca indicator radioactiv, prezent sporadic în mediu, foarte puțin studiat. câteva situri industriale poluate.
Literatura menționează forme (bio) metilate ( la concentrații scăzute), care ar putea fi mai bioassimilabile.
Mediul său cinetic este incert, dar pare foarte mobil în sol și nu prea biodisponibil pentru plante. Se pare că nu se bioacumulează sau se biomagnifică în rețelele alimentare .
La organisme, toxicitatea acestuia pare să fie legată de afinitatea sa pentru grupările tiol (legătură ireversibilă cu enzime importante). Posibila sa ecotoxicitate nu este bine cunoscută. Potrivit IRSN, „potențialul de transfer trofic nu a fost niciodată studiat” .
Antimoniul 124 este o sursă de raze gamma . Asociat cu beriliu, a fost folosit pentru a divergea anumitor reactoare nucleare.
Clarke se ridică la între 0,7 și 0,2 ppm sau în medie 0,5 g pe tonă. Antimoniul este un element rar, de zece ori mai puțin frecvent decât arsenicul. Cu toate acestea, este prezent în peste o sută de minerale.
Antimoniul se găsește și mai rar în natură ca element nativ , Sb metalic denumit antimoniu nativ, adesea cu urme de arsen , fier și argint . Acest mineral este uneori aliat cu arsenic nativ , cum ar fi stibarsen sau arite . Breithauptite este un antimonid nichel natural.
Pentru analizele ciclului de viață și reținerea epuizării așa-numitelor resurse abiotice, antimoniul a fost unitatea utilizată din 2004 pentru a cuantifica consumul de materie primă. Conversia cantităților brute în echivalentul lor de antimoniu sau kg de antimoniu implică cantitatea totală de materie primă disponibilă pe pământ. Astfel, există estimări în miligrame de antimoniu pe kilogram, în miligrame de antimoniu pe litru etc., pentru a estima raritatea unei entități descrise.
Antimoniul se găsește cel mai ușor sub formă de sulfuri, combinate sau neasociate cu alte metale ( plumb , cupru , argint ).
SulfuriBerthierite fuzionează cu ușurință cu stibnit . Pentru a le distinge, este necesar să faceți un atac cu hidroxid de potasiu (KOH). Stibnita reacționează mai ușor decât bertherita prin producerea unui strat galben.
Gudmundite este o sulfură de fier și antimoniu FeSbS ale grupului arsenopyrite. Wakabayashilite [(As, Sb) 6 S 9 ] [Ca 4 S 5 ] este un complex de sulfură Ca și Sb.
Există o mare familie de antimoniu sulfosalts care conțin diferite elemente metalice , cum ar fi plumb , argint , zinc , cupru , etc. Plumbul este cel mai frecvent reprezentat. Putem cita, de exemplu:
De oxizii sunt în general colorate.
Raza atomică de antimoniu este în jur de 1,41 Å , este situat între cel de arsenic 1.21 Å și de bismut 1,62 Å . Energia de ionizare este, de asemenea, respectiv intermediară, 199 kcal / mol între 226 kcal / mol și 168 kcal / mol . Principalele criterii fizico-chimice, de la punți termodinamice la entalpia formării atomice, confirmă evoluția metaloidului Ca spre adevăratul metal în sensul chimic al bismutului. Cu toate acestea, datorită polarizării sale slabe, antimoniul se apropie adesea de arsenic.
În afară de antimoniul cenușiu sau semi-metalic, destul de asemănător cu arsenicul cenușiu, corpul simplu de antimoniu există în trei forme solide, dintre care două sunt instabile în special la căldură (galben Sb 4 și negru) care restabilește forma cenușie stabilă și un exploziv.
Condensarea rapidă a vaporilor de antimoniu dă o formă galbenă nemetalică cu o structură tetraedrică, adică Sb 4
Cu un aspect alb-argintiu și fragil, corpul simplu Sb în gri metalizatcu densitate 6,7 este un semimetal strălucitor. Nu se pătează în aer la temperatura camerei. Ea conduce de căldură foarte prost și electricitate destul de rău. Conductivitatea sa electrică este de numai 4 % din cea a corpului simplu din cupru metalic.
Foarte fragil datorită energiei de coeziune reduse la limitele granulelor , poate fi ușor redus la pulberi fine.
Această formă stabilă formată din macromolecule ale căror atomi sunt aranjate într - un fond cu zăbrele trigonala peste 630 ° C și fierbe la aproximativ 1380 ° C . Se vaporizează foarte lent până la roșu alb. Antimoniul lichid crește în volum pe măsură ce se solidifică.
Este solubil în acizi sulfurici concentrați și fierbinți , azotici și fosforici . Apoi generează încet ceea ce se credea a fi acid antimonial , dar care se găsesc sub formă de ioni Sb (OH) 6 - antimonat .
Antimoniu impur poate fi purificată prin fuziune cu carbonat de sodiu sau Na 2 CO 3 (și eventual cărbune activ).
Formează ușor aliaje cu principalele metale comune, inclusiv plumbul , cuprul sau metalele prețioase. Este adesea considerat un element de întărire în aliaje, cum ar fi cele pe bază de plumb (Pb) și staniu (Sn). Cu bismutul , formează așa-numitele aliaje bismut antimonide de diferite proporții, care au proprietăți electrice multiple.
De asemenea, formează asociații cu arsenicul .
Valența antimoniului în compușii săi poate fi II, III, V și secundar -III.
Antimoniul pierde electroni și formează ioni Sb 3+ , hidrolizați la SbO + sau chiar precipitați la Sb (O {H) 2 + într-un mediu acid. Antimoniul valent Sb sau Sb (V) este la un nivel de energie cu 0,58 eV mai mare decât Sb (III). Sb 2 O 5 oxideste practic insolubil în soluție acidă. Este un oxidant moderat puternic.
Antimoniul cu un singur corp sau Sb 0 (Sb la zero sau stare de oxidare elementară) este doar la un nivel de energie cu 0,21 eV mai mic decât Sb (III). Sb (-III) reprezentat de hidrogen bazå de antimoniu SBH 3scade la - 0,51 eV față de Sb 0 .
Antimoniul corpului simplu reacționează în roșu cu oxigenul gazos . Oxid amfoter format Sb 2 O 3este volatil. Este o pulbere albă, cristalină, insolubilă în apă. Încălzit, devine galben, dar răcit, devine din nou alb. Senarmontita octedrică, în realitate a ochiurilor cubice, se transformă într-o floare de antimoniu, sub formă de romboedru (teanc de planuri de simetrie C3) omolog cu valentinite.
Sb 2 O 3senarmontit sau cristal cu ochiuri cubice → Sb 2 O 3antimoniu floare instabilă structură Valentinite cuAntimoniul se aprinde spontan în clor gazos . Clorura formată în mod normal este un SbCl 5 pentaclorură, Și este necesar să se încălzească acest corp încet spre 200 ° C pentru a forma triclorura SbCl 3. Cu toate acestea, triclorură de stibiu poate fi obținut cu organisme simple , în cazul în care temperatura este controlată la 200 ° C . Se obține ușor prin reacția antimoniului cu aqua regia , cu un exces de acid clorhidric . Este o masă incoloră, moale și higroscopică, care poartă denumirea comună caracteristică de „unt de antimoniu”.
Trifluorura de stibiu poate fi , de asemenea , ușor de obținut, și pentafluorură de stibiu.
Antimoniul reacționează fierbinte cu ceilalți halogeni simpli, brom și iod . cu fluor, chimistul obține un corp incolor și volatil, trifluorură de antimoniu SbF 3.
Hidrură de antimoniu SbH 3este gazul „hidrogenului stibiat” sau hidrogenului antimonial al vechilor , numit și stibnit în chimia analitică. Acest gaz toxic, foarte instabil, este un produs de reducere într-un mediu acid, obținut de exemplu prin turnarea antimoniului într-o soluție acidă în care bulele de zinc clocotesc, determinând fierberea hidrogenului reactiv. Se obține comparativ în cantitate mai mică decât arsina , dar mult mai mult decât bismutina mai instabilă, dacă operația se referă la arsenic și, respectiv, la bismut. Acest gaz nu există în soluție alcalină, se descompune în Sb și hidrogen. Dar descompunerea sa exotermă poate apărea la cea mai mică excitație în stare gazoasă:
2 SbH 3 gaz instabil → 2 Sb pulbere de cristal + 3 H 2 gaz cuAntimoniul este prezent în mulți compuși minerali, adesea asociați cu plumbul , sub formă de oxizi , sulfuri , sulfoxizi, oxicloruri ...
Acidul antimonic HSb (OH) 6 este necunoscut în practică: există doar ionul antimonat, de exemplu în piroantimonatul de sodiu NaSb (OH) 6 , încă scris prin convenția Na 2 Sb 2 O 5 (OH) 2 . 5 H 2 O, piroantimonat de potasiu.
Trisulfură de antimoniu Sb 2 S 3Apare în mod obișnuit ca cristale alungite, gri-negre, cu un luciu metalic ascuțit. Aceasta este stibnita de plasă ortorombică a mineralogilor. Să menționăm forma alotropă amorfă roșie (portocaliu-roșie) a trisulfurii de antimoniu Sb 2 S 3, acesta este relativ instabil și un aport slab de energie, nu numai termic, îl transformă înapoi în prima formă cristalină gri-negru.
Asa de
Sb 2 S 3roșu-portocaliu, amorf, încălzit și scuturat → Sb 2 S 3cristale alungite gri-negre de tip stibnit cuSb este prezent în mulți compuși organometalici . Deci există acetați, tartrați, gluconați ...
În testul Marsh , oglinda antimoniu obținută prin descompunerea hidrogenului stibinat (stibnită) sau hidrură de antimoniu pe suprafața sticlei, nu este dizolvată de soluția de hipoclorit , spre deosebire de oglinda arsenului. Antimoniul într-un mediu acid reacționează cu un hidrogen sulfurat sau cu ionul hidrogen sulfurat pentru a forma o sulfură portocalie insolubilă. Acest precipitat colorat a făcut posibilă atestarea prezenței antimoniului.
Este posibil să se separe As și Sb ca sulfuri prin dizolvarea selectivă a Sb 2 S 3mai bazică în acid clorhidric și As 2 S 3mai acid în carbonat de amoniu .
Cantitatea de antimoniu din diferite medii poate fi cuantificată prin diferite metode analitice. Pentru a disocia antimonul de matricea mediului său, este de obicei necesar să se efectueze digestia folosind un acid. Având în vedere toxicitatea ridicată a antimoniului, INRS oferă două servicii de detectare a compușilor antimoniului din sânge și urină, și anume cuptorul ICP-MS sau SAA-grafit.
Liniile de absorbție sunt intense în Ultra-Violet apropiat.
Antimoniul și majoritatea compușilor săi sunt foarte toxici sau toxici și adesea irită membranele mucoase și pielea, chiar și stomacul și intestinul (după ingestie).
Gazul antimonid de hidrogen sau hidrura de antimoniu prezintă o toxicitate comparabilă cu arsina . Limita de toleranță în atmosfera de lucru este de 0,5 mg / m 3 de aer. Se găsește uneori în apa îmbuteliată (din PET care o eliberează) și în apa potabilă ; având în vedere toxicitatea sa, Health Canada a emis un standard provizoriu pentru concentrația maximă acceptabilă pentru apa potabilă, care este de 6 µg / L.
În Franța, există două fișe toxicologice pe site-ul INRS :
Antimoniul pare a fi în anumite forme toxic pentru spermă , genotoxic ( clastogen ) și reprotoxic . Atunci embrionul , fătul și femeia însărcinată și copilul sunt a priori mult mai vulnerabile decât adultul în ceea ce privește riscurile. Prin urmare, „ componenta perinatală ” a programului național de biomonitorizare s-a axat pe impregnarea femeilor însărcinate cu antimoniu. Cu ocazia urmăririi unei cohorte de 4.145 de femei însărcinate din „ Cohorta Elfului ”; femei care au născut în Franța în 2011 , excluzând Corsica și TOM ) analiza de urină a 990 de femei gravide a relevat prezența antimoniului peste pragurile de detectare în 70% din probele de urină analizate ( medie geometrică : 0,04 μg / L; cu 0,06 μg / g de creatinină , adică un nivel apropiat de mediile găsite la femei (însărcinate sau nu, în Franța și în străinătate) în timpul studiilor anterioare. impregnarea femeilor însărcinate cu acest metaloid crește odată cu consumul de tutun și cu consumul de apă îmbuteliată) . În zonele industriale și urbane, aerul poate fi uneori o sursă de contaminare la doze care ar putea fi problematice pentru embrion sau femeia însărcinată.
Corpul simplu care este prea fragil sau are proprietăți mecanice dezastruoase este foarte rar folosit singur. Mai degrabă, este un aditiv . A fost prezent în „metalul din Alger”, „metalul reginei”.
Prin urmare, este o componentă frecventă a aliajelor, în special a metalelor, cum ar fi plumbul (a cărui duritate crește), utilizate la fabricare:
Antimoniul este prezent într-un număr mare de catalizatori, cum ar fi în anumite pigmenți . De asemenea, are diverse slujbe industriale și medicale.
Sub formă de oxid de Sb 2 O 3 : reduce propagarea flăcărilor în plastic .
De asemenea, intră în compoziția PET ca reziduu de catalizator al reacției de polimerizare , devenind un contaminant al apei din partea sa, care este desorbită din plasticul sticlelor.
De oxizi de antimoniu poate produce un pahar alb opac.
Compușii de antimoniu sunt utilizați în compoziția multor glazuri . SbF 3 trifluorură de antimoniueste un agent de stripare sau un agent de fluorurare. Se folosește și în ceramică.
Unt de stibiu sau SbCl 3este un intermediar în chimia antimoniului. Baza Lewis utilizat pentru prepararea catalizatorilor, reactivii pentru sinteza vitaminei A .
Sb 2 S 3 trisulfurăpot fi utilizate pentru a forma match- paste de iluminat . Este utilizat în pirotehnie, precum și în dezvoltarea ochelarilor roșii.
În Antichitate, antimoniul era folosit ca sursă de medicină emetică, iar compușii săi erau folosiți în special în produse cosmetice , cum ar fi stibnita zdrobită anterior pentru a produce kohl .
Cupele sau recipientele din aliaje pe bază de Sb au fost folosite pentru conservarea vinului, ale cărui componente reacționează cu antimoniul pentru a forma corpuri toxice cu un puternic efect emetic. Astfel, bătăușii români bogați ar putea, după ce au fost puși să vomite, să devoreze în continuare delicatese servite de sclavii lor. Această utilizare abuzivă a trecut în medicina greco-romană.
În 1566, Parlamentul din Paris a interzis utilizarea acestuia în medicină , măsură pe care facultatea din Montpellier a refuzat să o respecte.
30 iunie 1658, Ludovic al XIV-lea a fost victima intoxicațiilor alimentare grave în timpul capturării lui Bergues în nord. Luni , 8 iulie , a primit ultimele sacramente și am început să ne pregătim pentru succesiunea sa. Însă François Guénault (1586-1667), medicul Annei Austriei, i-a dat un emetic pe bază de antimoniu și vin , care l-a vindecat „miraculos”. Regele a autorizat utilizarea antimoniului în scopuri medicale.
Compușii săi sunt utilizați pentru vindecarea bolilor parazitare, cum ar fi antimonatul de meglumină pentru leishmanioza umană și canină.
În farmacii, există unguente stibia care ar trebui să reducă durerea.
Principalele minereuri de antimoniu sunt, în ordine, stibnita Sb 2 S 3prezent în vene masive (poate mai mult de 71 % din producția directă), valentinita Sb 2 O 3anterior în Algeria), hidroxid de antimoniu (oxi) Sb 2 O 4 . H 2 O. Exploatarea altor oxizi de antimoniu sau hidroxizi de antimoniu este și mai rară.
În 1990, principalele țări miniere de antimoniu erau China, Rusia, Africa de Sud, Bolivia, Mexic, Canada și Australia.
Minereurile bazat în principal stibnit, dar , de asemenea , cuarț sau alte resturi de rocă sunt zdrobite, îmbogățite prin flotație și apoi se topește la 550-600 ° C . O masă cenușie curge spre fundul creuzetului, deoarece stibnita sau trisulfura de antimoniu sunt ușor fuzibile. Apoi cristalizează în ace cristaline, această masă se numește „antimoniu brut”.
Metalul este apoi obținut prin prăjirea sulfurilor și / sau prin reducere prin monoxid de carbon , operațiuni perfecționate de topitoriile franceze în timpul Belle Époque .
Să oferim mai întâi reacția exotermă a prăjirii într-un cuptor rotativ:
Sb 2 S 3cristal solid cu ac + 9 O 2 gaz (aer) → 2 Sb 2 O 3pulbere solidă + 6 SO 2 gaz dioxid de sulf cuEste urmată de reducerea cu cărbune (cărbune activ) care are loc într-un cuptor de topire, adică un cuptor cu creștere rapidă a încălzirii. Iată reacția generală:
2Sb 2 O 3cristal solid praf + 3 C cărbune → 4 Sb depozit în romboedru + 3 CO 2 gaz dioxid de carbonÎn cele din urmă, oferim reacția de prăjire într-un cuptor cu groapă.
2 Sb 2 O 3cristal sub formă de pulbere solid + Sb 2 S 3cristal solid în ace → 6 Sb depozit în romboedru + 3 SO 2 gaz dioxid de sulfRafinarea antimoniului este tipică pentru cea a semimetalelor. Poate fi realizat prin sublimare sau prin fuziune de zonă.
Cel mai adesea este un produs secundar al rafinării sau metalurgiei plumbului, cuprului și argintului. Dar o parte deloc neglijabilă a antimoniului poate fi recuperată și în timpul tratamentului deșeurilor .
Antimoniul este o resursă neregenerabilă , produsă în următoarele țări:
Țară | Tone | % din total |
---|---|---|
Republica Populară Chineză | 126.000 | 81,5 |
Rusia | 12.000 | 7.8 |
Africa de Sud | 5.023 | 3.3 |
Tadjikistan | 3.480 | 2.3 |
Bolivia | 2.430 | 1.6 |
Total 5 țări | 148 933 | 96,4 |
Lumea totală | 154.538 | 100,0 |
Cifre din 2003 , metal conținut în minereuri și concentrate, sursă: Starea lumii 2005
China a produs 87% din oferta mondială în 2006.
Producția totală, inclusiv colectarea gunoiului, în 1990 era deja de 90.000 de tone .
În timpul Belle Époque , Franța a fost unul dintre cei mai mari producători mondiali de antimoniu cu siturile Mayenne din Laval , Corsica din Ersa , Luri sau Meria , Auvergne din Massiac , Ouche sau valea Sianne , unde fondatorul Emmanuel Chatillon îmbunătățește procesul de prăjire, metalurgistul industrial Emmanuel Basse Vitalis își raționalizează extracția și producția ... ca să nu mai vorbim de minele algeriene ale companiei miniere Lucette .
Franța a fost astfel principalul producător mondial de antimoniu între 1890 și 1910 datorită producției Compagnie des mines de La Lucette , deținătoare de zăcăminte în Mayenne , lângă Laval , și a minelor de antimoni din Auvergne .
În 2016, Franța a fost un importator net de antimoniu, conform obiceiurilor franceze. Prețul mediu de import pe tonă este de 5.500 EUR.
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | ||||||||||||||||
1 | H | Hei | |||||||||||||||||||||||||||||||
2 | Li | Fi | B | VS | NU | O | F | Născut | |||||||||||||||||||||||||
3 | n / A | Mg | Al | da | P | S | Cl | Ar | |||||||||||||||||||||||||
4 | K | Aceasta | Sc | Ti | V | Cr | Mn | Fe | Co | Sau | Cu | Zn | Ga | GE | As | Vezi | Fr | Kr | |||||||||||||||
5 | Rb | Sr. | Da | Zr | Nb | Mo | Tc | Ru | Rh | Pd | Ag | CD | În | Sn | Sb | Tu | Eu | Xe | |||||||||||||||
6 | Cs | Ba | Acest | Relatii cu publicul | Nd | P.m | Sm | A avut | Doamne | Tb | Dy | Ho | Er | Tm | Yb | Citit | Hf | Ta | W | Re | Os | Ir | Pt | La | Hg | Tl | Pb | Bi | Po | La | Rn | ||
7 | Pr | Ra | Ac | Th | Pa | U | Np | Ar putea | A.m | Cm | Bk | Cf | Este | Fm | Md | Nu | Lr | Rf | Db | Sg | Bh | Hs | Mt. | Ds | Rg | Cn | Nh | Fl | Mc | Lv | Ts | Og | |
8 | 119 | 120 | * | ||||||||||||||||||||||||||||||
* | 121 | 122 | 123 | 124 | 125 | 126 | 127 | 128 | 129 | 130 | 131 | 132 | 133 | 134 | 135 | 136 | 137 | 138 | 139 | 140 | 141 | 142 |
Metale alcaline |
Pământ alcalin |
Lantanide |
Metale de tranziție |
Metale slabe |
metal- loids |
Non metale |
gene halo |
Gazele nobile |
Elemente neclasificate |
Actinide | |||||||||
Superactinide |