galic | |
Perioadă | în jurul anului 300 î.Hr. AD până în secolul al VI- lea |
---|---|
Regiune | Galia |
Tipologie | presupus SVO , flexional |
Scris | Alfabet latin |
Clasificare pe familie | |
|
|
Coduri de limbă | |
ISO 639-3 |
Soiuri :
xtg - Transalpine Galia XCG - Galiei Cisalpine XGA - galat XLP - lepontic |
IETF | xcg, xtg, xga, xlp |
Gali (fosta galic ) este o limbă celtică , grupul Continental Celtic , folosit de gali la V - lea secol. Într-adevăr, spre deosebire de basca , o altă limbă vorbită în Galia și care există și astăzi, limba galică a dispărut complet în timpul romanizării teritoriului .
Cunoașterea legată de acest limbaj este incompletă, deoarece celții au favorizat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor.
Limba gală este considerată dispărută încă din secolul al VI- lea, dar există multe cuvinte în unele limbi în Europa și în special în toponimii .
Știm foarte puțin despre limba galilor, ale căror atestări sunt foarte fragmentate și sunt colectate în general pe obiecte votive, cu excepția a trei piese majore: plumbul de la Larzac , Chamalières și Lezoux . De asemenea, am găsit un calendar mare în Coligny , în Ain , care conținea multe cuvinte galice. Cu toate acestea, teoria etnolingvistică a lui August Schleicher ( Stammbaumtheorie (de) ) o reconstruiește ca proto-limbaj .
Galii , de tradiție orală, nu a folosit lor propriu alfabet , dar împrumutat cea a grecilor , etruscii sau latini , la care au adăugat litere, cum ar fi gallicum Tau , pentru a transcrie sunetele absentează de la aceste limbi. Raritatea atestărilor scrise s-ar datora unei particularități religioase: pe lângă faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius Cezar notează în Comentariile sale despre războaiele galice că versurile învățate de la druizi nu trebuie scrise.
În funcție de regiune, galii vorbeau probabil mai multe dialecte ale unei singure limbi celtice , deși ideea de galic regional nu are dovezi puternice până în prezent. Regiolectele s-au frământat cu siguranță cu populații de limbi eterogene pre-celtice, cel puțin în anumite regiuni, în special în sud, care au ocupat zone întinse și din care rămân doar urme în inscripții rare și în onomastice (pentru „ ligurian ” ”, de exemplu , nume în -asc / osc : Manosque etc.). Pare imposibil să se cunoască influența acestor substraturi asupra regionalizării și evoluției galului (pe acest subiect, se poate consulta articolul despre toponimia franceză ).
În timp ce limba galică prezintă o mare omogenitate în inscripțiile din Anglia până în nordul Italiei, sunt detectabile unele caracteristici regionale:
Galul face parte din grupul continental celtic aparținând familiei indo-europene și ale cărui limbi sunt acum dispărute, chiar dacă câteva cuvinte rămân în anumite limbi ale Europei și mai ales în toponimie (numele orașelor din -euil , - jouls etc.). Cu toate acestea, galii păreau să aibă mai multe etimoni pentru a desemna sau califica același subiect; câteva exemple: alauda și coredallus însemna „ alunetă ”, bo , bou sau oxso ar putea desemna „un bou” sau „o vacă”, volco și singi ar putea fi „șoimul”, baidos , eburo și turcos „mistrețul”, dallo ( cf. breton dall ) și exsops cuvânt cu cuvânt „fără ochi” ar putea însemna „orb”, suadus , minio sau meno și blando a reprezentat cuvântul „dulce”, cuvântul „prieten” a fost redat de ama , amma , ammi sau amino și Caru , caro sau caranto , pentru gura vom găsi Bocca , Gobbo , Genu (bretonă: GENOU, latină idem , folosit pentru a desemna „genunchi“ , ulterior), și Manto sau Manti (ceea ce înseamnă , de asemenea , „maxilarului“ sau „mandibulă“), și așa pe.
La un moment dat, unii au încercat, după François Falc'hun , să explice particularitățile dialectului Vannes al bretonului prin influența unui substrat galic. Astăzi, majoritatea lingviștilor au respins această ipoteză și, dimpotrivă , explică unele dintre aceste specificități dialectale prin existența unui substrat galo-roman mai important în regiunea Vannes (cf. explicațiile din articolul despre limba bretonă ).
Alți cercetători contemporani, precum profesorul Hervé Le Bihan, care conduce departamentul breton și celtic la Universitatea Rennes-II , au arătat că există o comunitate lingvistică între limbile galică și bretonă . Galii nu dispăruseră complet în Bretania Armoricană, în special în vestul teritoriului, o zonă izolată, în timp ce estul se afla în proces de romanizare. Această comunitate lingvistică dintre gale, o limbă veche ale cărei elemente reziduale sunt incontestabile în bretonă și bretonă, o limbă bretonă venită din insula Bretania, este acum numită grupul gallo-bretonic. Cu toate acestea, nu există un continuum real între breton și galic, deoarece există într-adevăr un hiat cronologic. Când se naște unul, celălalt este practic dispărut.
Una dintre limbile cele mai apropiate de gală a fost galatul , din care au rămas puține urme. O notă de la Ieronim până la 387 într-un comentariu despre Galateni către Pavel menționează că Treviri vorbesc aproape aceeași limbă ca și Galatenii . Limba lor, de asemenea moartă, este clasificată în același grup celtic continental ca galic, lepontic și celtiberian , acesta din urmă cunoscut prin unele inscripții.
În timp ce latina este limba elitei romane sau romanizate, iar limbajul literar, juridic și administrativ al Galiei , galic, de tradiție orală, deoarece nu a fost scris sau puțin, continuă să aibă o funcție de limbă pentru a schimba secolul al III- lea în mediul urban centre care au crescut rapid sub romani și încă mai târziu ca limbă de zi cu zi în zonele rurale, în special cele îndepărtate de centrele majore de romanizare ca orașele și Marea Mediterană. Nu se știe în ce măsură limba gală a putut influența franceza. Contribuția sa lexicală ar fi redusă la o sută de cuvinte obișnuite, o parte din care ar proveni din împrumuturi din latină în galică. Se manifestă mai ales prin cuvinte atașate solului (cum ar fi carul / plugul, arpentul, copertina, prelata, mătura, bereta, terminalul, ciuda, erica, mesteacănul, stejarul, tisa, druida, cărarea, funinginea, pietricica, pietricica, marna , cap la cap, plug , etc.), la produsele de puțin interes pentru comerțul roman (cum ar fi stup, carne de oaie, cremă, ray, tench, vandoise, butoi, coadă etc.) sau la toponime (a se vedea toponimia franceză ):
Sistemul fonologic galic este destul de bine cunoscut ca un întreg, cu excepția stresului.
Vocalele galice sunt: / a /, / e /, / i /, / o / și / u /; care au și o formă lungă: / aː /, / eː /, / iː /, / oː / și / uː /. Ortografie nu distinge vocalele lungi de cele scurte, cu excepția / I / care este uneori notat „ει“ sau „ί“ în inscripții în alfabetul grecesc, alternativ cu ι ( i ).
Există și diftongi: „au”, „ou”, „eu”, a cărui pronunție este interpretată ca: / au̯ /, / ou et / și / eu̯ /. Acesta din urmă, considerat arhaic, a devenit / ou̯ / în galica clasică.
La fel, diftongul / ai̯ / din galha arhaică a devenit / iː / în gaula clasică. Se găsește numai la finaluri , de exemplu dativul singular la „-αι” ( -ai ), care a devenit „-i” în inscripțiile din alfabetul latin.
Diftongii / ei̯ / și / oi̯ / au apărut târziu. De exemplu, sub efectul dispariției consoanelor intervocale (-v-, -g-): astfel boii „ Boi ” ar proveni de la * Bogii .
Consoanele galice sunt după cum urmează. Datorită constrângerilor legate de alfabetul italic, consoanele ocluzive surde și vocale nu se disting în inscripțiile galice care îl folosesc.
bilabial | alveolar | velare | palatal | |
---|---|---|---|---|
ocluzivele surde | p | t | k | |
sunetul se oprește | b | d | g | |
fricative | s | x / ʃ | ||
africanizat | toate | |||
spirante | l | w | j | |
nazal | m | nu | ||
rulat | r |
Există și câteva modificări:
Alfabetului galo-etrusc al Galliei Cisalpine îi lipsește precizia în notarea pronunției, în special nu face distincție între consoanele ocluzive surde și vocale (adică / t / de / d / și / k / de / g /). Alfabetul galo-grec, distribuit din Marsilia, adaptează alfabetul grecesc, înainte de a fi înlocuit de o adaptare a alfabetului latin.
Alfabet latin | Alfabet grecesc | Alfabet celto-etrusc | Valoare |
---|---|---|---|
la | α ά |
? | / la /; /la/ |
b | β | / b / | |
c q |
ϰ | ? | / k / |
d | δ | ? | / d / |
đ | ϑ θ |
? (ca variantă a formelor ᛗ și ᛞ) | / t͡s / sau / s⁀t / |
e | ε | ? | / e /; / eː / |
f | - | - | [?] |
g | ? ? |
/ g / | |
eu í |
ι ί |
? | / i /; / iː /; / d / |
l | λ | ? | / l / |
m | μ | ? (inclusiv varianta ?) | / m / |
nu | ν | ? | /nu/ |
o | ο | ? | / o /; / Unde / |
p | π | / p / | |
r | ρ | ? | / r / |
s | σ ς |
? | / s / |
t | τ | ? ? |
/ t / |
tu | υ ου ωυ οου ύ ῦ |
? | / u /; / uː /; / w / |
X | χ ξ (în finală) |
? | / X / |
|
Lipsa documentelor scrise explică de ce este foarte dificilă reconstituirea morfologiei limbajului gal.
VariațiiGalii au avut o declinare cu șase sau șapte cazuri: nominativ , acuzativ , genitiv , dativ , vocativ și instrumental / sociativ ; se presupune existența unui locativ pentru declinarea temelor în -o- .
Declinarea, pentru ceea ce știm, amintește cu tărie de cele din greacă și latină.
Tema în -o / -eTema în -o este cea mai bine atestată; corespunde celei de-a doua declinări din latină și greacă. La fel ca limbile romane moderne, limbile celtice moderne nu mai au un neutru, de unde dificultatea de a defini genul multor termeni galici.
Această temă este descompusă după cum urmează (exemple: uiros "om" (masc.) Și nemeton "sanctuar" (neutru)):
uiros „om” (masc.) | nemeton "sanctuar" (neutru) | |||||||
singular | certificat | plural | certificat | singular | certificat | plural | certificat | |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
nominativ | os uir | L-14 etc. | uir oi (arhaic) uir i |
arhaic: G-123 etc. L-12 etc. |
nemet on nemet om |
L-98, L-66 etc. | nemet a | L-50, L-51 etc. |
acuzativ | uir on uir o (târziu) |
L-100 etc. târziu: L-7 |
uir ne | L-32 etc. | nemet on nemet o (târziu) |
L-100 etc. târziu: L-7 |
nemet ne | L-32 etc. |
genitiv | uir i | L-13 etc. | uir on uir om |
L-100 etc. | nemet i | E-5, L-13 etc. | nemet on nemet om |
L-100 etc. |
dativ | uir ui (vechi) uir u (târziu) |
vechi: G-208, G-70 etc. târziu: L-51, L-9 etc. |
uir obo | L-15 etc. | nemet ui (vechi) nemet u (târziu) |
vechi: G-208, G-70 etc. târziu: L-51, L-9 etc. |
nemet obo | L-15 etc. |
instrumental / social | uir u | L-51, G-154 etc. | uir ne | G-153, L-14 etc. | nemet u | L-51, G-154 etc. | nemet ne | G-153, L-14 etc. |
închiriere | uir e | L-79 | [?] | [?] | nemet e | L-79 | [?] | [?] |
|
Genitivul din -i pare a fi o inovație comună limbilor indo-europene occidentale (latină, celtică), dar este și cel mai comun genitiv în armeană.
Tema în -aTema din -a corespunde primei declinări latine și grecești. Este cuplat cu teme în -i / -ia pe care le găsim în sanscrită. La sfârșitul galei, cele două teme tind să se îmbine. Aceste teme sunt defalcate după cum urmează (exemplu: touta „oameni”):
caz | singular | certificat | plural | certificat |
---|---|---|---|---|
nominativ | totul are | Luciu de IX e | toate au în timp ce ias |
La Graufesenque |
vocativ | totul are | L-119 | * Toate au | Formă reconstituită (neatestată). |
acuzativ | tot anul (arhaic) totul în toate im toate i |
E-5 Bath Larzac L-93 |
toate au | L-98 |
genitiv | toate au în timp ce ias |
E-1 (arhaic după X. Delamarre) Larzac |
toate anon | L-98 |
dativ | toate au (vechi) toate e toate i |
G-163 G-153 |
toate abo | G-203 |
instrumental / social | toate ia | L-100 | toate iabi | L-98 |
|
Tema din -u este puțin atestată.
caz | singular | certificat | plural | certificat |
---|---|---|---|---|
nominativ | ne molează | Lezoux | molat oues | Lugoues |
vocativ | [?] | [?] | [?] | [?] |
acuzativ | [?] | [?] | [?] | [?] |
genitiv | molat bones molat ou |
La Graufesenque | [?] | [?] |
dativ | molat sau | G-27, Lezoux | [?] | [?] |
instrumental | [?] | [?] | [?] | [?] |
|
autagis "bordereau" (bărbat și femeie) | condate "confluență" (neutru) | |||||||
singular | certificat | plural | certificat | singular | certificat | plural | certificat | |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
nominativ | autag este | La Graufesenque | autag este autag eis |
G-275 | condat e condat i |
condat ia | ||
vocativ | ||||||||
acuzativ | autag in | Chamalières, L-3 | [?] | [?] | condat in | Chamalières, L-3 | [?] | [?] |
genitiv | [?] | [?] | autag ion | L-3 | [?] | [?] | condat ion | L-3 |
dativ | autag e | Chamalières, G-213 | [?] | [?] | condat e | Chamalières, G-213 | [?] | [?] |
instrumental / social | [?] | [?] | [?] | [?] | [?] | [?] | [?] | [?] |
magus (m.) „băiat, valet” | medu (n.) "hidromel" | |||
singular | plural | singular | plural | |
---|---|---|---|---|
nominativ | mag | mag-oues | med-u | med-ua * |
acuzativ | mag-a | mag-us * | med-u | med-ua * |
genitiv | mag-os <ou | mag-uon | med-os | med-uon |
dativ | mag-or | mag-uebo | med-or | med-uebo |
instr./asociativ | mag-u | mag-uebi * | med-u | med-uebi * |
Conjugarea verbelor galice este încă slab înțeleasă. Gallica ar fi posedat, la fel ca greaca veche, cinci moduri (indicativ, subjunctiv, opțional , imperativ și infinitiv, acesta din urmă sub forma unui substantiv verbal) și cel puțin trei timpuri (prezent, viitor, preterit ).
Indicativ PrezentIndicativul prezent este cunoscut de cel puțin două persoane, prima persoană și a treia persoană singular.
Prima persoană singularPrima persoană tematică singular se va forma în -u și este atestată în mai multe inscripții, inclusiv „ delgu ”, „ regu ” sau „ iegumi ”. Se atestă și pronumele sufixat -mi .
Prima persoană singulară a verbelor atematice ar fi -mi , în ceea ce privește verbul a fi imi sau * petami .
Persoana a treia singularA treia persoană singular ar fi formată în -t . Este atestat în cuvântul adgariet .
Forma relativăForma relativă în -onti- marchează persoana a treia plural. Astfel, dugiiontiio înseamnă „cine modelează”.
PreteritExistă diferite formări ale preteritului:
Viitorul s-ar forma din sufixul viitor -si- urmat de finalul -u . Aceasta este uneori redată -sau , pe care J.-P. Savignac o consideră o formă dialectală. Viitorul ar veni dintr-un deziderat în * -sie sau * -sio- .
Subjunctiv: atestare la timpul prezentFinalizarea persoanei a treia singular a prezentului subjunctiv este în -t .
Formularele atestate sunt:
O formă de deponent optativ probabil , cu sufixul -Si- și -or .
Astfel, cuvintele uelor (acesta din urmă tradus printr-un verb activ, „vreau”) și dedor (acesta din urmă fiind tradus printr-un pasiv) ar fi exemple. Ar putea fi pasivul sau activul verbelor deponente.
ImperativÎn două persoane electronice singular, sunt disponibile mai multe cursuri:
Infinitivul lipsește în celtic. În locul său găsim în celta modernă:
Ar fi posibil ca galul să aibă o formă infinitivă în -an , similară cu cea germanică . Cu toate acestea, infinitivul germanic provine din sufixul indo-european al substantivelor de acțiune * -ono - în timp ce infinitivele bretone moderne din -añ ( -a / -an ) derivă din vechiul sufix breton -am , alături de galeză - af și în Cornish -a . Celtiberian a avut un infinitiv -unei .
Un nume verbal a fost găsit pe inscripțiile lui Châteaubleau : ueionna, ueiommi.
Sintaxa galului este încă aproape necunoscută. Am recunoscut unele coordonări, poate unele pronume relative, anaforice și demonstrative.
Ordinea cuvântuluiOrdinea cuvintelor din propoziție pare să fie, de preferință, subiect-verb-complement . Ordinea verb-subiect se întâlnește mai rar: acesta este cazul propozițiilor cu verbul ieuru („oferit”), în care cuvintele dativ și acuzativ sunt plasate liber înainte sau după.
Când verbul este omis, numele unui zeu dativ este situat pe locul al doilea între subiect și complementul obiect, în timp ce locul său este liber în cazul unei propoziții în care verbul este exprimat. Când subiectul este un pronume, acesta este enclictic , adică sufixat la verb.
Propoziție subordonatăPropozițiile subordonate urmează clauza principală și ar avea o particulă nedeclinantă -io . Este atașat primului verb al propoziției subordonate.
gobedbi | dugiionti- io | ucuetin | in alisiia |
NP.Dat / Inst.Pl. | V.3rd.Pl.- Pcl. | NP.Acc.Sg. | PP |
cu fierarii care cinstesc pe Ucuetis en Alise |
Particula -io este folosită și în propoziții relative pentru a construi echivalentul unei propoziții „acel”.
scrisu-mi- io | uelor | |
V.1st.Sg.-Pro.1st Sg.-Pcl. | V.1st Sg. | |
Aș vrea să scuip |
Pronumele și particule propozițiilor pot fi sufix sau infixed .
Pronumele obiect poate fi fixat în cuvântul:
??- | ?? | -?? | -?? |
la | asa de | ko | tu |
Conn.- | Pro.3rd Sg.Acc | - PerfVZ | - V.3rd Sg |
acolo a dat |
Pronumele pot fi și clitice: mi , tu , id .
de mai sus | mijloc | -este |
V.1st.Sg. | Emf.-Pcl. 1 Sg.Name. | Pro.3rd Pl.Acc. |
Le pregătesc |
buet- | id |
V.3rd Sg.Pres.Subjunc.- | Emph.Pcl.3rd Sg.Name.Neut. |
aceasta ar trebui să fie |
Dublarea cliticilor există și atunci când un antecedent care se referă la un obiect neînsuflețit este totuși animat gramatical.
Obiecte familiare erau folosite pentru a scrie mesaje scurte, uneori clar traductibile.
Astfel, inscripția lui Banassac este scrisă după cum urmează:
"Neddamon delgu linda"
- Inscripție găsită în Banassac gravată pe o ceașcă
„Din următoarele conțin băutura. "
Inscripția poate citi după cum urmează:
Astfel, inscripția fusului orar Sens este scrisă după cum urmează:
"Geneta imi daga uimpi"
- Găsit pe o celulă de încărcare a axului lângă Sens
"Sunt o fată bună și frumoasă"
Poate fi defalcat după cum urmează:
Numerele cardinale de la 1 la 10 și ordinalele corespunzătoare sunt după cum urmează:
numar cardinal | Traducere franceză a cardinalului | Ordinal corespunzător | Traducere franceză a ordinalului | |
---|---|---|---|---|
1 | * oinos | A | * cintuxos , * cintuxmos | primul |
2 | * duo | dintre ei | Buna ziua | al doilea |
3 | treis | Trei | * tritos | al treilea |
4 | * petuare | patru | petuarios | Al patrulea |
5 | pempe , pimpe | cinci | * pempetos , pinpetos | a cincea |
6 | * suexs | şase | * suexos , * suexsos | şaselea |
7 | sextan | Șapte | sextametos | al șaptelea |
8 | oxtu | opt | oxtumetos | Al optulea |
9 | * nauan | nou | nametos | nouălea |
10 | decan | zece | decametos | al zecelea |
Notă: Termenii precedați de un asterisc sunt reconstituiri. |
Au fost găsite mai multe inscripții care atestă existența scrisului în rândul galilor . Acestea sunt în mare parte scrise folosind alfabetul grecesc sau, după cucerire, alfabetul latin și se găsesc în special în ceramologie , numismatică , pe obiecte din viața de zi cu zi.
Au fost găsite și alte epigrafe, cum ar fi plumbul de la Chamalières și de la Larzac , vasul de la Lezoux , tableta de defixio de la Chartres , plăcile de la Châteaubleau , descoperite în 1997 și gravate în cursive latine sau graffiti pe o vază găsită la Argentomagus .