O limbă vehiculară este o limbă sau un dialect care servește în mod sistematic ca mijloc de comunicare între populațiile din diferite limbi materne sau dialecte, mai ales atunci când este o a treia limbă, diferită de cele două limbi native. Acesta diferă de limba populară , utilizată în mod obișnuit în cadrul unei populații, știind că o limbă poate fi atât vehiculă, cât și populară (de exemplu, engleza la nivel internațional și în Marea Britanie ).
O limbă vehiculară poate fi un pidgin , un creol , dar și limbi precum franceza sau engleza, sau chiar uneori o limbă liturgică între comunități multilingve legate de aceeași religie.
Prin metonimie , uneori folosim termenii „ koinè ” sau „ lingua franca ” pentru a vorbi despre limbile vehiculelor în general, chiar dacă acestea din urmă sunt de fapt limbi vehiculare singulare.
Acești factori sunt plurali, în același timp de natură geopolitică, de stat, demografică, economică și lingvistică, explicând importanța și diferențierea ratelor de vehiculitate.
Din punct de vedere istoric, marile limbi vehiculare au fost difuzate de marile imperii care impun o limbă dominantă administrativ. Această limbă foarte des va minoriza sau chiar va înlocui limbile vernaculare existente: greacă și imperiul lui Alexandru cel Mare , latină și Imperiul Roman , chineză , hindi - urdu , arabă . Din descoperirile tipăririi din Occident, apoi din America , franceza , spaniola , portugheza , engleza , germana și rusa s-au răspândit pe scară largă în imperiile lor respective. Aceste ultime nouă limbi moderne sunt printre primele douăsprezece limbi vorbite în lume. Celelalte sunt japoneze , indoneziene și bengaleze .
Națiunilor Unite și marea majoritate a organizațiilor specializate pe lângă recunoaște șase limbi de lucru: engleză, franceză, rusă, chineză, spaniolă, arabă și în ordine cronologică a recunoașterii. Acestea sunt limbile de lucru recunoscute de Liga Națiunilor (franceză, engleză, spaniolă) sau de câștigătorii anului 1945 (rusă, chineză) sau vorbită într-un număr mare de state (arabă).
Și în organizațiile macroregionale predomină câteva limbi. Asa de :
Engleză a fost până în prezent cel mai mare beneficiar al globalizării economice și de difuzare culturală din XIX - lea lea de Imperiul Britanic și XX - lea secol în principal de hegemon american. Tehnologia modernă și-a multiplicat influența.
Engleza este dominantă în diferitele domenii cheie ale comunicării internaționale, economiei (comerțului, finanțelor), politicii, militarilor, culturii, științifice, educaționale, mass-media.
Engleza este extrem de prezentă în sistemul de învățământ din multe țări în care limba națională nu este vorbită pe scară largă, de exemplu statele baltice. Multe cursuri universitare sunt date acolo în limba engleză. Învățământul superior din țările de naștere vorbitoare de limbă engleză este cel mai căutat.
În plus, potrivit lui Robert Phillipson , „Există o cerere puternică de engleză, legată de utilizarea sa în publicitate și de către mass-media care promovează succesul, puterea de influență, consumismul și hedonismul. Mobilitatea geografică în muncă, legăturile internaționale în continuă creștere și căsătoriile interculturale întăresc un model de schimbare a limbii către limbile dominante, în special engleza ” .
Comunicarea în limba engleză este asimetrică, între cei pentru care este limba maternă (6% din populația lumii) și cei pentru care este o limbă străină sau a doua limbă.
Cele două sute de state recunosc 141 de limbi oficiale cu caracter național, dintre care aproximativ douăzeci și cinci depășesc cincizeci de milioane de vorbitori. În majoritatea cazurilor, o limbă este preferată de fiecare stat. Mai multe state diseminează o limbă națională unificată, care este parțial construită și simplificată precum indoneziană, chineză mandarină . Un stat poate recunoaște statutul egal pentru mai multe limbi, ca în Belgia sau Elveția .
Limbile minorităților naționale pot avea un statut relativ bine recunoscut (ca în Africa de Sud sau Canada ) sau nu ( Turcia ). În multe state, limbile minoritare nu sunt recunoscute și deseori tind să scadă sau chiar să dispară.
Statutul limbilor va influența transmiterea lor prin educație. În învățământul primar și secundar, va exista adesea, ca și în Africa subsahariană, predarea unei limbi regionale, a unei limbi naționale și a unei limbi multinaționale.
Ponderea demografică a limbilor este un factor foarte important. Depinde de expansiunile imperiale și de politicile statului. Creșterea demografică mult mai rapidă din țările în curs de dezvoltare din 1950, datorită tranziției demografice ridicate și ulterioare, este un factor foarte important de dinamism. Ponderea anumitor limbi a crescut foarte mult în ultimul secol: spaniolă și portugheză în America Latină, chineză, hindi-urdu, indoneziană în Asia; Arabă în Africa de Nord și Asia de Vest; Engleză, franceză, swahili, hausa etc. în Africa subsahariană, de asemenea, au crescut mult numărul vorbitorilor lor.
Lume , populația urbană a depășit 50% din 2008 și va aborda două treimi din 2050. Mobilitatea urbană este însoțită de difuzarea limbilor vehiculare regionale, naționale și internaționale. Stăpânirea limbilor vehiculate promovează integrarea economică și socială.
Având în vedere factorii de mai sus, câteva limbi, care sunt puține la număr, au o rată ridicată a vehiculelor mai mare de 1, adică raportul dintre numărul de vorbitori de limba a doua / numărul de vorbitori în limba maternă. Această rată este mai mare de 1, de exemplu pentru franceză și engleză, dar și pentru anumite limbi africane, cum ar fi swahili sau chiar pentru indoneziană .
Francez folosit ca o lingua franca pentru aristocrația europeană a XVII - lea secol la sfârșitul XIX - lea secol (bine, copii ai familiilor regale principale ale Europei au fost mai mari în franceză și aristocrați ruși frecvent corespundeau unele cu altele în limba franceză) și este încă utilizat în multe țări francofone din Africa și Oceanul Indian .
Mai mult, franceza a fost limba diplomației în Europa din Tratatele de la Westfalia din 1648, unde a înlocuit latina, până la un condominiu cu engleza în timpul Tratatului de la Versailles (1919). Drept urmare, franceza este încă una dintre limbile de lucru ale instituțiilor internaționale (cum ar fi Comitetul Olimpic Internațional , Adunarea Parlamentară NATO , Organizația Mondială a Sănătății , Organizația Națiunilor Unite , Organizația Internațională a Muncii , Uniunea poștală universală , Federația internațională de scrimă , Oficiul European de Brevete , Oficiul proprietății intelectuale a Uniunii Europene ) și este utilizat ca limbă de lucru de facto , cu limba germană și engleză, din Uniunea Europeană .
De asemenea, se găsește în documente care variază de la pașapoarte la poștă.
Limba franceză a fost, de asemenea, limba utilizată în orașele cosmopolite educate din jumătatea de nord a Africii, cum ar fi Cairo ( Egipt ), la începutul secolului până la al doilea război mondial . Franceza este încă o lingua franca în multe țări din Africa de Vest și Centrală (unde se bucură adesea de statutul de limbă oficială ), o consecință a erei coloniale a Franței și Belgiei . Aceste țări africane, împreună cu alte câteva țări din întreaga lume, sunt membre ale francofoniei .
Malay este limba vorbită în porturile de schimb în arhipelagul Indoneziei și Peninsula Malay , deoarece cel puțin XV - lea secol, radiații Malacca Sultanatul pe Peninsula Malay . Este, fără îndoială, Antonio Pigafetta (1491-1534), marinar și cronicar al lui Magellan , cel care a scris primul dicționar al acestei limbi. Este posibil ca malaezianul, originar din Sumatra , să fi fost un limbaj de schimb între această insulă și cea din Java la momentul puterii orașului-stat Sriwijaya (astăzi orașul Palembang din sudul Sumatrei) deoarece a fost găsit în inscripțiile centrale Java din Malaezia datând din secolul al VII- lea d.Hr. AD Colonizatorul olandez a folosit malaya pentru a se adresa localnicilor. Tineretul naționalist, întrunit în congres în 1928, va boteza solemn limba „ indoneziană ” și limba națională malaeziană a viitoarei Republici Indonezia, adoptând alfabetul latin din 1928. Numeroase modificări ale vocabularului diferențiază apoi cele două limbi.
Malayul este, de asemenea, limba națională a Sultanatului Brunei și Malaeziei , și una dintre limbile oficiale ale Republicii Singapore (deși mult mai puțin frecvente acolo decât mandarina și engleza).
Hausa sunt una dintre principalele limbi comerciale ale Africii de Vest . Este vorbit de aproximativ 50 de milioane de oameni, în principal în Nigeria (20 de milioane de vorbitori), Niger (5 milioane), precum și în Ghana , Camerun , Ciad și Sudan . Se vorbește și în multe orașe comerciale mari.
Hausa este o limbă oficială în Nigeria și o limbă națională în Niger.
Kiswahili este un vernaculară bantu , originar din sudul Kenya , care este apoi amestecat cu alte limbi africane și în arabă . Astăzi joacă un rol important ca lingua franca în toată Africa de Est . Prefixul " ki- " înseamnă "limbă", iar " swahili " desemnează coasta: Kis swahili este, prin urmare, "limba coastei".
„Prin extensie, cuvântul este folosit în lingvistică despre o limbă vehiculară […]”