Lingua franca sau lingua franca , sau Pidgin , este istoric un pidgin folosit ca lingua franca a Evului Mediu la XIX - lea secol a lungul bazinului mediteranean , în principal de marinari și comercianți, dar și de condamnați, deținuți, sclavi și populațiile strămutate de toate originile. În celebrul său Dicționar universal (1690), Antoine Furetière oferă următoarea definiție: "Un jargon care se vorbește pe Marea Mediterană, compus din franceză, italiană, spaniolă și alte limbi, care este înțeles de toți marinarii și comercianții din orice națiune. sunt".
Prin extensie, termenul lingua franca a ajuns să desemneze orice lingua franca, nu neapărat un pidgin, folosit de populațiile din diferite limbi materne pentru a comunica (exemplu: engleza astăzi în lumea afacerilor sau comunitatea științifică).
Limbaj oral, lingua franca suferă multiple variații cu timpul, dar și geografie. Influențele lingvistice se exercită diferit: predominanța italienii în est în Tunisia și Libia, a spaniolei în Algeria (unde această limbă este numită și „mică maură”), a spaniolei și portugheze în est. Maroc. Unele forme au persistat până la mijlocul XX - lea secol în Tunisia și Algeria, chiar dacă difuzoarele nu au fost conștienți de originea și sensul cuvintelor folosite (rime, comercianți plânge de stradă). Se mai numește sabir (care se spune uniform în portugheză , spaniolă , occitană și catalană sabre , „a ști”) sau chiar Franco (francezii desemnând mai degrabă limba interetnică folosită în Marea Mediterană occidentală în momentul pirateriei din Barberia ).
Importanța majoră a occitanului a fost subestimată în mare parte în studiile din Lingua Franca. De exemplu, Hugo Schuchardt afirmă că un vorbitor al Lingua Franca care folosește cuvântul mangiar „a mânca” trebuie să se gândească la un împrumut din mangiare italiană . El trece cu vederea faptul că în occitană, și numai în această limbă, cuvântul pentru „a mânca” este manjar , care este pur și simplu o altă ortografie a mangiarului .
Cuvintele folosite au fost împrumutate în principal din limbi romanice: portugheză , spaniolă , sarde , italiană , franceză , occitană , catalană , dar ar putea , de asemenea , mai aparțin marginal în alte limbi ale bazinului mediteranean cum ar fi. Arabă , malteză , turcă ... Fiecare regență otomană are propria sa limbă, este dificil astăzi să elaboreze un lexicon exhaustiv , chiar dacă dicționarul publicat în 1830 în Marsilia ne oferă o viziune destul de clară, socio-lingvistic al statului de lingua franca în regența Alger înainte Colonizarea franceză.
Deoarece lingua franca este în esență utilitară, a lăsat foarte puține urme scrise directe. Vocabularul este foarte limitat, gramatica aproape inexistentă: verbele sunt folosite la infinitiv și fără nicio formă de mod sau timp. În XVII - lea secol, cu toate acestea, apar distincții rudimentare de timp (trecut, prezent, viitor).
Un număr mare de cuvinte uzuale în franceză, ca și în alte limbi europene, și chiar dialecte locale, au sosit din est prin lingua franca .
Documentele scrise se limitează la observațiile călătorilor și la câteva citate sau includeri în opere literare. În 1830, a fost publicat la Marsilia un lexicon lingua franca- franțuzesc, completat de un manual de expresii și un mic vocabular arab-algerian-francez, pentru atenția noilor coloniști sosiți în Algeria . Considerăm că sosirea francezilor în Algeria ca la sfârșitul lingua franca , care a experimentat sale „epoca de aur“ , în al XVII - lea secol. Literatura din această perioadă a folosit lingua franca mai ales ca izvor comic: printre altele, Carlo Goldoni în Italia, Molière , în Franța, cu scena Mamamouchi din Le Bourgeois gentilhomme și Jacques Caillol cu cea a șarlatanului din piesa din Occitană Piața din Marsilia vo lei doues coumaires a folosit-o și ea. Emmanuel d'Aranda , o victimă spaniolă a lui Corso , sclav pentru o vreme în Alger , dă câteva exemple.
După cum sa menționat anterior, există un exemplu de lingua franca în comedia lui Bourgeois Gentilhomme a lui Molière . La începutul ceremoniei turcești, Mufti cântă următoarele cuvinte:
Se ti sabir
Ti respondir
Se non
sabir Tazir, tazir
Mi star Mufti:
Ti qui star ti?
Fără intendent:
Tazir, tazir.
Pentru comparație, iată același text tradus în mai multe limbi, mai întâi literal, apoi cu o gramatică corectă:
Lingua franca | limba franceza | Italiană | Spaniolă | Galiciană | Portugheză | occitană | latin | Engleză | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Se ti sabir |
Dacă știi |
Dacă știi |
Se tu sapere |
Se sai |
Si tú saber |
Si sabes |
Se ti saber |
Se sabes |
Se tu saber |
Se sabes |
Dacă sabiezi |
Se sabes |
Si tu sapere |
Si sapis |
Dacă știi |
Dacă știi |
Variantele în franceză , italiană , spaniolă , galiciană , portugheză , occitană și latină nu sunt corecte gramatical, deoarece folosesc infinitivul mai degrabă decât verbele conjugate. Acest lucru se datorează faptului că lingua franca derivă din infinitivul acestor limbi.
Tot restul ceremoniei turcești se pronunță în lingua franca.
„Prin extensie, cuvântul este folosit în lingvistică despre o limbă vehiculară […]”
.