Limba uleiului | ||
Diferitele soiuri de langue d'oïl + Crescent în conformitate cu Atlasul limbilor regionale din Franța ( CNRS , 2020). | ||
Perioadă | Din IX - lea secol | |
---|---|---|
Limbi pentru fete | Franceză , normandă etc. | |
Tipologie | SVO flexional accentual | |
Clasificare pe familie | ||
|
||
Limba d'oïl (pronunție: [ɔjl]) este o limbă romanică care include majoritatea dialectelor din jumătatea de nord a Franței, precum și cele din sudul Belgiei ( Belgia romanică ), din Elveția francofonă și din în insulele anglo-normanzii . Bretonul (uneori numit „Breton Breton” spre deosebire de „Breton Gallo” sau pur și simplu Gallo , care este o formă de langue d'oïl) sunt excluși, deși sunt vorbiți și în anumite părți din jumătatea de nord a Franței )., Flamandă , Francique Moselle și Alsacien.
Acest termen acoperă mai presus de toate numele dat francezei vechi în Evul Mediu cu diferitele sale variante. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a desemna familia lingvistică apropiată de franceză, cu dialectele sale locale actuale ( Berry , Burgundia , Champagne , Norman , Walloon etc.)
Numele în limbile plurale ale oïl este cel înregistrat și utilizat în Franța pentru aceste dialecte considerate limbi regionale.
Acest grup nordic a păstrat un substrat celtic mai mare și a suferit o influență mai mare din partea germanică decât sora sa sud -occitan-romanică , langue d'oc , ai cărei vorbitori erau mai aproape de Roma.
Din secolul al XII- lea, limba petrolului este identică cu ceea ce se numește franceza veche și cuprinde diferitele sale dialecte. Ulterior, limbile Oïl vor evolua independent una de cealaltă. Toate aceste dialecte pot fi considerate ca un grup de limbi galo-romane .
Vernacular istoric după popularul latin , și numit pentru prima dată „vulgar (sau vulgar )”, limba petrolului apare sub numele de „ roman ” din secolul al XII- lea. Cuvântul Romance este însă ambiguă, deoarece poate desemna toate limbile romanice , și foarte timpuriu denumirea Frenchis sau franceză apare simultan. Acest termen a prevalat în cele din urmă pentru a desemna atât limba regelui, cât și variantele sale regionale, dar astăzi trebuie să spunem „ franceza veche ” pentru a o deosebi de evoluțiile sale ulterioare care duc la „ franceza standard ”.
Numele de „ulei de langue d'“, între timp, se pare în uz de la sfârșitul al XIII - lea secol. Provine din modul de a distinge limbile în funcție de modul de a spune „oui” (din „oïl” a venit franceza modernă „oui”) care trebuie să fi fost obișnuită în acea perioadă. Această utilizare se găsește la Dante , care opune două grupuri de limbi cărora le recunoaște o unitate pentru fiecare dintre ele:
Cuvântul oïl provine din galo-romanul o-il (acesta), care se întoarce la latinescul hoc și ille , oc din latinescul hoc (acesta) și si din latinescul sic (astfel).
Cu toate acestea, la fel cum limba d'oc a fost redată în paralel de lingua occitana , limba d'oïl a fost numită și lingua gallicana în latina diplomatică.
Pluralul pentru limbile contemporane din Oïl a apărut în 1982, odată cu crearea asociației Apărarea și promovarea limbilor din Oïl .
Limbile Oïl sunt uneori considerate ca dialecte ale francezei, în conformitate cu cea mai tradițională clasificare a lingvisticii romanice, ea însăși rezultată dintr-o transpunere a situației lingvistice medievale în perioada actuală. Din această perspectivă, limba d'oïl este apoi utilizată la singular, deoarece este considerată ca o limbă, alcătuită din toate soiurile de oïl. Acestea pot fi considerate dialecte Oïl. Cu toate acestea, acest design este problematic din mai multe motive.
Pe de o parte, franceza devine apoi un termen ambiguu, referindu-se atât la o limbă, limba d'oïl, cât și la un dialect particular al acestei limbi, franceza academică. Cu toate acestea, aceste două definiții se opun fiecărui statut legal al francezei în Franța, care nu este considerat ca un dialect, ci doar ca o limbă , cu excluderea celorlalte componente lingvistice din domeniul Oïl.
Pe de altă parte, intercomprensiunea a fost definită ca un criteriu pentru definirea limbilor. Și s-a observat că intercomprensiunea nu a fost întotdeauna eficientă în cadrul componentelor lingvistice ale domeniului Oïl.
S- a avansat și argumentul că soiurile de ulei nu ar putea constitui limbi distincte, deoarece formează un continuu lingvistic . Cu toate acestea, continuumul limbajului este de fapt mult mai mare. Se extinde, de fapt, la Lisabona și Trieste . Acest criteriu simplu ar permite, prin urmare, să includă, printre altele, și prin existența dialectelor de tranziție , occitană , catalană , spaniolă și portugheză în aceeași limbă. Mai mult, continuumul lingvistic ca criteriu pentru definirea unei limbi necesită luarea în considerare a cazurilor de insule lingvistice aparținând unor seturi lingvistice mai mari și se confruntă cu cazuri de divizare în același set lingvistic.
În mod tradițional, clasificarea limbilor romanice se realizează în conformitate cu criterii geolingvistice. Dar această clasificare tinde acum să se realizeze după criterii strict lingvistice.
Conform clasificării tradiționale, limbile din oïl sunt clasificate în grupul limbilor romanice după cum urmează:
Conform clasificării moderne, limbile Oïl sunt clasificate în grupul limbilor romanice după cum urmează:
Limbile Oïl pot fi grupate după criterii lingvistice. În cazul celor vorbite în Franța, grupările pot fi făcute folosind o indicație geografică, aceasta din urmă făcând posibilă localizarea ariei lingvistice în cauză. Aceste limbi sunt,
În 2003, lingvistul Hans Goebl de la Universitatea din Salzburg și-a publicat analiza dialectometrică a 1.421 de hărți din Atlasul lingvistic al Franței. La nivelul analizei supra-dialectale (harta 20) arată că domeniul d'oïl este împărțit în mai multe grupuri: 1 / picard-wallon, 2 / lorrain-franc-comtois-bourguignon-morvandiau, 3 / poitevin-saintongeais , 4 / orice altceva. La un nivel mai detaliat, cel al analizei dialectale (harta 22), grupurile sunt împărțite: Picard pe o parte și valonul pe cealaltă, Burgundia-Morvandiau separat de Franc-Comtois și Lorena, Poitevin-Saintongeais rămâne un bloc unit, restul este împărțit în două: Franceză-Sud-Champagne-Berry pe de o parte și Norman-Angevin-Gallo pe de altă parte. Rețineți că la acest nivel de analiză, grupul Norman-Gallo-Angevin nu este încă împărțit, ci ar fi la un nivel și mai fin („hartă” sau graficul 21), unde și celelalte dialecte ar fi împărțite, cu excepția valonului și a lui Poitevin. -Saintongeais care rămâne din nou un bloc unit .
Limba de ulei include foști francezi din Paris al XVII - lea secol, care este strămoșul Europei franceză și americană franceză ( cu excepția în ceea ce privește Acadian franceză, a se vedea mai jos și Wisconsin valonă ).
Acadian franceză , de asemenea , este direct legat de ulei de limbi d', deși nu este o limbă regională a Franței. Franceza acadiană, al cărei punct de plecare pentru primii vorbitori este circumscris geografic la câteva sate din Loudunais , ar fi, prin urmare, o varietate de limba d'oïl derivată din Angevin în funcție de unii, dacă nu chiar o varietate cu un substrat poitevin datorită rezervorului. demografice în vestul Franței și proximitatea portului La Rochelle , principalul punct de plecare.
Soiuri de Norman ( Jèrriais , Guernesiais și Sercquiais ) sunt vorbite în Insulele Canalului și recunoscute ca limbi regionale de către guvernele acestor insule; Jerry și Guernsey sunt recunoscute ca limbi regionale ale insulelor britanice de Regatul Unit și Republica Irlanda în cadrul Consiliului britanic-irlandez . Jèrriais este, alături de engleză și franceză , limba oficială din Jersey .
Valone , The Picard , The romanul Lorraine (numit Gaume ) (există dialecte , de asemenea , germanice Lorena ) și șampanie sunt recunoscute în Belgia de către Comunitatea franceză ca limbi endogene din 1990.
Limba de ulei vine de la Gallo-Romance , o limbă care a fost vorbită în Galia V - lea a IX - lea secol. Puținele manuscrise gallo-romane care s-au păstrat atestă că decalajul dintre limba vorbită și cea scrisă a început să fie luat în considerare în această perioadă. Astfel, lexiconul Vulgatei din secolul al VIII- lea spune că glosele lui Reichenau însoțesc cuvintele care pun probleme în înțelegerea vernaclului lor echivalent, indicând faptul că scrierea devine inaccesibilă, numărul cuvintelor fiind în mod special defect. La fel, în 813, Consiliul din Tours a decis ca preoții să-și dea predicile în limba populară pentru a le facilita înțelegerea. În sfârșit, în 842, Jurămintele de la Strasbourg conțin două scurte texte urmate în franceză la acea vreme (și aceleași în limba tudeșcă, adică în limba germană de atunci), în cadrul unei narațiuni în latină: în franceză, cele mai vechi texte au urmat în franceza veche care ne-a ajuns, și anume jurământul lui Ludovic cel German, jurând loialitate față de fratele său Charles împotriva fratelui lor mai mare Lothaire I și jurământul soldaților lui Carol cel Chel jurând să nu-și susțină conducătorul dacă ar fi renunță la jurământul său făcând o alianță cu Lothaire împotriva lui Louis; dimpotrivă, jurământul lui Carol cel Chel și cel al trupelor lui Ludovic cel german, preluate în acea vreme în limba germană în aceeași narațiune latină, se numără printre cele mai vechi texte cunoscute într-o limbă germanică.
Piesa a considerat primul text literar scris în limba de ulei este Cantilena Saint Eulalia , datată de la sfârșitul IX - lea secol. În secolul al X- lea, rămân doar note fragmentare despre Jonas , o scurtă poezie despre Pasiune și alta despre viața Sfântului Legier . Apoi, în jurul anului 1050 a fost scris un document important, Viața Sfântului Alexis .
Diferențele în limba de ulei apar foarte devreme și la începutul al XIII - lea secol, Robert de Clari și Geoffrey de Villehardouin spune atât a patra cruciadă , dar acesta este Picard și această Champagne și diferențele dintre modul lor de a se exprima sunt izbitor, până la punctul că nu este greșit să spunem că Clari scrie în ch'ti. Puțin mai târziu, Roger Bacon a scris în Opus majus , scris în latină medievală la sfârșitul anilor 1260: „Într-adevăr, idiomurile aceleiași limbi variază între indivizi, așa cum se întâmplă cu limba franceză cu franceza, picardii, normanii și burgundienii variază idiomatic . Iar termenii corecți în limba picardilor îi îngrozesc pe burgundieni și chiar pe francezii mai vecini ... ” . Inițial, această diferențiere se explică în principal prin următoarele moduri:
Cu toate acestea, din XII - lea și al XIII - lea secol, intensificarea schimburilor comerciale între diferite ulei terroirs de limba d'contribuie la creșterea de împrumut între diferite dialecte. Aceste fenomene promovează înțelegerea reciprocă și mențin o unitate relativă a limbajului.
Pentru perioada medievală, limba d'oïl poate fi împărțită în două moduri. Aria sa lingvistică este, de fapt, alcătuită din patru zone dialectale: armoricană, burgundiană, franceză și francă. Și limba este alcătuită din nouă dialecte: Angevin (strămoșul lui Angelvin, Gallo și Mainiot), Burgundia (strămoșul Burgundia-Morvandiau și Franc-Comtois), Champenois, Francien (strămoșul francezului), Lorena, Norman, Picard, Poitevin (strămoș al poitevin-saintongeais), valon.
Franceză standard:
„ Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unul față de celălalt într-un spirit de frăție. "
Bourguignon-Morvandiau:
"Toți băieții născuți liberi și pairoils în lot deignetai și în los draits." Rațiune mai în vârstă și puțină conștientizare și în fața celuilalt ca freires. "
Picard:
„ Ches honmes pis ches fanmes a ajuns la monne libe, orb de cele mai mici drepturi și de cea mai mică dingnitate. Motivul pentru care conștiința este mai rău este că au devotamentul de a se comporta inter eus ca frații. "
Normand:
„ Toți oamenii se nasc liberi și egali în demnitatea și în dreits”. Au motive întemeiate și conștiință și trebuie să facă două preînlănțuite ca atât de mici pentru ochii lor. "
Franc-comtois:
„Toți dgens născuți yibres și peerages po yote degnetè și yots drèts. Ès aint d'lai réjon și di s'né și daivant adgi les yünes for the hearths c'ment des brothers. "
Poitevin-Saintongeais:
" The munde trtouts before naeçhu free trtouts parélls in the degnetai e in the rights. Frontul publicului din față a fost foarte fratern. "
Sarthois:
„ Gâs-urile și fumele născute leibre terțioase, susțin că au trăsătură și demnitate daurà urinele. Zumzetul a dat un auz și un tânăr creator de creier care ar trebui să-i ajute pe alții aproape ca un frate. "
Mayennais și Angevin (vorbind despre vest):
„ Întrucât bărbații se nasc liberi, de aceea au drepturi paroase și aceeași demnitate. Ei au drept cauză o audiere și un motiv și îi ajută întotdeauna pe yuni pentru alții ca frații. "
Gallo:
„ Lumea vine pe pământ liber și este apreciată cu o mare demnitate. El l-a lăudat să aibă rezonanța conștiinței și să aibă o încurcare așa cum ar face frații. "
Tourangeau:
„ Terti sunt eliberați niss houms, dar și meguimii menționați în meguim dighnitaiy. Au fost numiți douniĕson eun antendou e eunĕ riĕson e trebuie să-i ajute pe eunii proscriși de la reproducere. "
Valon:
„ Tos les omes vinèt à monde libes et ewals po çou k’ este al demnității și al drepturilor lor. Leu råjhon and leu consyince elzî fwait on dvwer di s 'kidure inte di zels come des frés. "
Berrichon:
„ Toți bărbații s-au născut liberi și au fost capturați cu demnitate și drepturi. Păstrează radzon și dragostea de măgar și se ajută reciproc ca frați. "
Bourbonnais:
„ Omul a emis liber și orice anve de drepturi și demnitate. Al'a unhne love and unhne radzon și toți darurile houmes s-au ajutat reciproc frații keme. "