Xiao'erjing
Numim xiao'erjing (小儿 经), xiao'erjin (小儿 锦, xiao'erjing شِيَوْ عَر دٍ, Щёрҗин /ɕjàu.ǎɚ.tɕíŋ/) sau xiaojing (小 经 sau 消 经) transcrierea limbilor chineze, precum mandarina (și în special dialectele sale Lanyin , Zhongyuan și nord-est ) sau limba Dungan prin intermediul scriptului arab . Aceasta este o practică în vigoare , cu diverse minorități etnice din China , care au aderat la Islam (adică în principal Hui , dar , de asemenea, Dongxiang și Salar ), și anterior descendenții lor stabilit în Asia Centrală. , A Dounganes . Reformele de scriere ale Uniunii Sovietice au forțat Dunganul să folosească mai întâi alfabetul latin , apoi alfabetul chirilic pentru a scrie limba Dungan .
Xiao'erjing este scris de la dreapta la stânga, ca orice script care folosește alfabetul arab. Folosește același principiu ca sistemul de scriere actual al limbii uigur , în care vocalele sunt exprimate în mod explicit. Prin urmare, este o scriere care folosește un alfabet și nu un abjad ca în arabă , persană sau urdu . Acest lucru se datorează probabil importanței vocalelor în limba chineză, o limbă în care numărul mare de homofoni constituie deja o dificultate orală; simplificarea scrisului mai mult decât vorbirea ar face, fără îndoială, scrierea de neînțeles.
Nomenclatură
Xiao'erjing nu are un nume standard. În provinciile Shanxi , Hebei , Henan , Shandong , în estul Shaanxi , precum și în Beijing , Tianjin și Manciuria , această scriere se numește xiǎo'érjīng , un nume uneori scurtat la xiǎojīng sau iāojīng ( xiāo înseamnă "a revedea") în aceste regiuni). În Ningxia , Gansu , Mongolia Interioară , Qinghai , Shaanxi de Vest și provinciile nord-vestice, acest script este denumit în general xiǎo'érjǐn . Dongxiangs numesc în general, Dongxiang script sau Huihui script; Salar îl numesc scris salar . De Dunganes din Asia Centrală a folosit o variație a Xi'erjing numit scenariul Hui , înainte de a trebui să - l abandoneze pentru alfabetul latin și apoi alfabetul chirilic .
Origini
De la sosirea Islamului în timpul dinastiei Tang (de la mijlocul VII - lea secol ), mulți vorbitori de limbă arabă sau persană limbă emigrat în China. De-a lungul secolelor, au fost asimilați chinezilor Hans , păstrându-și totuși religia musulmană și fiind acum identificați cu grupul etnic Hui . Mulți dintre ei au participat la madāris (școli coranice) pentru a studia araba clasică și Coranul . Datorită faptului că acești studenți aveau puține cunoștințe despre limba scrisă chineză și caracterele chineze , dar chineza ca limbă maternă și o bună cunoaștere a alfabetului arab, au început să o folosească pentru scriere. Le vorbește chineză. Prima utilizare a acestei practici a fost scrierea surelor Coranului pentru a permite memorarea lor. De asemenea, a permis utilizarea directă a vocabularului arab sau persan folosit în școlile coranice. De atunci, a apărut un sistem de scriere din limba chineză în limba arabă, structurându-se și standardizându-se treptat. Cea mai veche urmă de acest script xiao'erjing este o stelă din curtea Daxue Xixiang (de) moschee (大学习巷清真寺, dA xuéxí qīngzhēnsì xiang , doungane : Да щүәщи щён чинҗынсы) conservate în Xi'an , în provincia Shaanxi . Stela conține versuri din Coran în limba arabă, precum și numele studenților înregistrați în xiao'erjing. Stela a fost realizată în anul 740 al calendarului islamic (între9 iulie 1339 si 26 iunie 1340).
Utilizare
Xiao'erjing se referă de fapt la două sisteme de scriere: „scrierea moscheilor” și „scrierea cotidiană”. Scrierea moscheii este sistemul folosit de studenți și imami în moschei și madrasahs . Conține mai mulți termeni de origine persană sau arabă. Este relativ standardizat și poate fi considerat un sistem de scriere real . Scrierea zilnică este utilizată de persoanele cu mai puțină educație, pentru scrisori și corespondență între indivizi. Este, în general, o limbă simplă, în care scrierea arabă este uneori asociată cu sinograme simple și cu teme care nu se referă la religie și, prin urmare, cuprind câteva termeni de origine arabă sau persană. Puțin formalizată, această scriere poate varia foarte mult între oameni, în funcție de o anumită pronunție locală și, prin urmare, poate să nu fie înțeleasă de toată lumea.
Utilizare modernă
Xiao'erjing a fost pe cale de dispariție în ultimii ani, din cauza proliferării schimburilor economice și culturale în Republica Populară Chineză și a unui acces mai bun la educație în zonele îndepărtate. Caracterele chineze și Pinyin Hanyu tind să înlocuiască acum xiao'erjing. De la mijlocul anilor 1980 , au fost efectuate diverse cercetări în și în afara Chinei cu privire la xiao'erjing. Au fost efectuate numeroase lucrări de colectare a documentelor, scrierilor și interviurilor cu persoanele care practică această scriere, în special de către echipele de la Universitatea din Nanking .
Alfabet
Xiao'erjing folosește 36 de litere, dintre care patru reprezintă vocale . 28 dintre aceste scrisori provin din arabă, 4 din persană și 2 modificate din persană; 4 sunt specifice xiao'erjing.
Inițiale și consoane
|
Finale și vocale
chinez
|
Vocalele din cuvintele din arabă și persană își păstrează forma originală și, prin urmare, sunt afișate doar vocalele lungi, cele scurte fiind omise.
Deși sukuun ( 
) poate fi omis în cuvinte de origine arabă sau persană, nu poate fi omis pentru chineză. Singura excepție este cazul cuvintelor monosilabice obișnuite al căror sukuun nu este în general indicat în scris. De exemplu, atunci când sunt „accentuate”, 的 și 和 sunt scrise دِ și ﺣَ ; atunci când acestea nu sunt accentuate, acestea sunt scrise cu sukuuns د și ح , sau fără sukuuns د și ح . La fel, sukuun poate reprezenta și în chineză finalul - [ŋ] . Uneori este înlocuit cu îndrăznețul hatan ( 
), kasratan ( 
) sau dammatan ( 
). În cuvintele polisilabice, finalul 'alif ( ﺎ ) care reprezintă vocala lungă -ā poate fi omis și înlocuit cu un bold hah ( 
) reprezentând vocala scurtă -ă. Xiao'erjing, ca și hanyu pinyin , folosește spații pentru a separa cuvintele (în chineză , nu există niciodată un spațiu între sinograme).
Când este folosit în cuvintele chinezești, semnul shaddah indică o dublare a silabei care o precedă. Are aceeași funcție ca și caracterul chinezesc 々. Semnele de punctuație arabe pot fi utilizate pentru xiao'erjing, cum ar fi semnele de punctuație chinezești ; cele două pot fi, de asemenea, mixte (pauză și perioade chinezești cu puncte și accente arabe).
Exemplu
Articolul 1 din Declarația universală a drepturilor omului în xiao'erjing, chineză simplificată și chineză tradițională, hanyu pinyin și franceză:
-
Xiao'erjing :
- Sinogramă simplificată : „人 人生 而 自由 ， 在 尊严 和 权利 上 一律 平等。 他们 赋 有 理性 和 良心 ， 应 以 兄弟 关系 的 精神 互相 对待。”
- Chineză tradițională : 「人 人生 而 自由 ， 在 尊嚴 和 權利 上 一律 平等 他們 賦 賦 理性 和 良心 ， 並 應 以 兄弟 關係 的 精神 互相 對待。」
- Hanyu Pinyin : Rénrén shēng er zìyóu, zài zūnyán hé quánlì shàng yílǜ píngděng. Tāmen fù yǒu lǐxìng hé liángxīn, bìng yīng yǐ xiōngdiguānxì de jīngshén hùxiāng duìdài.
- Franceză : „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și trebuie să acționeze unul față de celălalt într-un spirit de frăție. "
Note și referințe
- xiao'erjing : Chineză simplificată 小儿经, chineză tradițională小兒經, Pinyin xiǎo'érjīng .
- Xiao'erjin : simplificată小儿锦, tradițional小兒錦, Pinyin xiǎo'érjǐn .
- Xiaojing : simplificat小经sau消经, tradițional 小 經 sau 消 經, hanyu pinyin xiǎojīng sau xiāojīng .
- Vezi de exemplu articolul Poetul care mănâncă lei în vizuina sa de piatră
Vezi și tu
Articole similare
- Aljamiado - scrierea limbilor romanice cu scripturi arabe sau ebraice
- Islamul în China
Referințe
- Xiaojing Coranul Județul Dongxiang, prefectura autonomă Lingxia, Gansu, RPC
- Huijiao Bizun 154 pp, ediție fotocopiată.
- Muhammad Musah Abdulihakh. Credință islamică Întrebări și răspunsuri ed. A 2-a. Moscheea străzii Beiguan, Xining, Qinghai, RPC, apendicele conține o diagramă de comparație a alfabetului Xiao'erjing-Hanyu Pinyin-arab.
- Feng Zenglie, Disertare de început despre Xiao'erjing: Introducerea unui sistem de scriere fonetică a scriptului arab adoptat pentru Chines e în The Arab World Numărul 1, 1982.
- Chen Yuanlong, Sistemul de scriere Xiaojing al etniei Dongxiang în etnia Dongxiang din China , Editura Poporului din Gansu, 1999.
Bibliografie suplimentară
Françoise Aubin, The art of writing among the Muslims of China, in Horizons Maghrébins - Le droit à la mémoire , N ° 35-36 Calligraphies. Omagiu lui Nja Mahdaoui, editat de Mohammed Habib Samrakandi și Lucette Heller-Goldenberg, 1998, p. 29-43 Citiți online (consultat la22 decembrie 2018)]