Semnătură | 7 februarie 1992 |
---|---|
Locul semnăturii | Maastricht ( Olanda ) |
Intrarea în vigoare | 1 st luna noiembrie anul 1993 |
Semnatari | 12 state membre ale Uniunii Europene în 1992 |
Părți | 27 de state membre ale Uniunii Europene |
Depozitar | Guvernul italian |
Limbi |
9 limbi
Germană Engleză Daneză Spaniolă Franceză Irlandeză Italiană Olandeză Portugheză |
|
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), de asemenea , numit Tratatul de la Maastricht , deoarece a fost semnat acolo , în prima sa versiune, este una dintre tratatele fondatoare ale Uniunii Europene , cealaltă fiind Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Uniunea Europeană . În ultima sa versiune înainte de Tratatul de la Lisabona , tratatul a afirmat obiectivele Uniunii, a definit cei trei „ piloni ” ai acțiunii sale și a oferit un cadru instituțional Consiliului European . Odată cu Tratatul de la Lisabona , tratatul a fost revizuit radical și anumite elemente, inclusiv structura pilonului, au dispărut.
Tratatul de la Maastricht a fost semnat de toate cele douăsprezece state membre ale Comunității Economice Europene la Maastricht (Olanda), la data de7 februarie 1992, după un acord la Consiliul European de la Maastricht din decembrie 1991 și intrat în vigoare la1 st luna noiembrie anul 1993. Ulterior a fost modificat de Tratatele de la Amsterdam și Nisa , care au introdus noi dispoziții și au modificat numărul tuturor articolelor. În cele din urmă, acesta este din nou modificat de Tratatul de la Lisabona , care a intrat în vigoare la data de1 st luna decembrie 2009 de.
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană marchează fondarea Uniunii Europene descrisă drept „o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei” . TUE cuprinde Comunitățile Europene preexistente prin modificarea tratatelor care le instituie ( TCEE , Tratatul Euratom și Tratatul CECO ), noua politică externă și de securitate comună (PESC) și cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne . Această nouă arhitectură este reprezentată de obicei sub forma unui templu grecesc cu trei piloni .
Tratatul de la Maastricht modifică profund Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene , care devine Tratatul de instituire a Comunității Europene , reflectând astfel depășirea obiectivelor economice inițiale și afirmarea obiectivelor politice, financiare și sociale, toate bazate pe consolidarea legitimitatea Europei.
Principalele dispoziții ale Tratatului de la Maastricht vizează:
Regatul Unit și Danemarca beneficiază de scutiri de la aplicarea anumitor dispoziții ale tratatului, care afectează în special UEM sau PESC.
Tratatul privind Uniunea Europeană a fost întotdeauna conceput ca primul pas al unui proces care este încă în desfășurare. Astfel articolul N din tratatul inițial anunță că „o conferință a reprezentanților guvernelor statelor membre va fi convocată în 1996 pentru a examina, în conformitate cu obiectivele stabilite în articolele A și B din dispozițiile comune, dispozițiile prezentei tratat pentru care este planificată o revizuire ”.
Această conferință interguvernamentală, deschisă la Torino la29 martie 1996, a produs Tratatul de la Amsterdam , semnat la2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 st luna mai anul 1999. Acest tratat a renumerotat articolele Tratatului privind Uniunea Europeană. Pentru a face față extinderii Uniunii, el inventează procedura „ cooperării consolidate ”, prin care anumite state pot avansa în construirea comunității fără a aștepta alte țări. Programează, de asemenea, crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul celui de-al treilea pilon.
Extinderea Europei celor cincisprezece la zece noi țări, însă, a necesitat o reformă a instituțiilor pe care Tratatul de la Amsterdam nu le-a realizat. Acesta este motivul pentru care s-a deschis o nouă conferință interguvernamentală14 februarie 2000, produs de Tratatul de la Nisa o nouă revizuire a tratatelor europene.
Acest tratat extinde domeniul luării deciziilor majoritare și modifică ponderarea voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene prin stabilirea unei majorități duble: în voturi și în populația reprezentată. Sunt inserate articolele 27 A - 27 E privind cooperarea consolidată în domeniul politicii externe și de securitate comune .
Încă o dată, Tratatul de la Nisa însuși prevede, într-o „declarație privind viitorul Uniunii”, că Consiliul European va trebui să continue reformarea instituțiilor. De această dată, nu va fi o conferință interguvernamentală, ci o Convenție privind viitorul Europei care pune în discuție18 iulie 2003un proiect de tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa . Această Constituție ar înlocui Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene. Semnat de statele membre ale Uniunii, tratatul a văzut totuși procesul de ratificare întrerupt după respingerea sa prin referendum în Franța și Olanda în primăvara anului 2005 .
Unele dintre dispozițiile instituționale ale Tratatului constituțional au fost încorporate în Tratatul de la Lisabona , semnat la13 decembrie 2007. Aceasta a intrat în vigoare la1 st luna decembrie 2009 de.
Acest tratat este prima modificare majoră a Tratatului privind Uniunea Europeană. Odată cu Tratatul de la Lisabona, Tratatul de la Maastricht devine pe deplin un tratat constitutiv și nu mai este un tratat modificator cu eliminarea titlului II privind dispozițiile de modificare a Tratatului CEE. Odată cu Tratatul de la Lisabona, articolele referitoare la principiile democratice și instituționale sunt extinse, elementele privind cooperarea consolidată sunt grupate, articolele referitoare la acțiunea externă și politica externă și de securitate comună sunt extinse.
Semnătura Intrare în vigoare Denumirea tratatului |
1948 1948 Tratatul de la Bruxelles |
1951 1952 Tratatul CECO |
1954 1955 Acordul de la Paris |
1957 1958 Tratatul de la Roma (TEC) Tratatul Euratom |
1965 1967 Tratat de fuziune |
1975 1976 instituție neoficială |
1986 1987 Act unic european |
1992 Tratatul de la Maastricht 1993 ( TUE și TCE ) |
1997 Tratatul de la Amsterdam din 1999 ( TUE și CE ) |
2001 2003 Tratatul de la Nisa ( TUE și TCE ) |
2007 2009 Tratatul de la Lisabona ( TUE și TFUE ) |
||||||||||
Cei trei piloni ai Uniunii Europene | |||||||||||||||||||||
Comunitățile Europene | |||||||||||||||||||||
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) |
|||||||||||||||||||||
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) |
Dizolvat în 2002 | Uniunea Europeană (UE) | |||||||||||||||||||
Comunitatea Economică Europeană (CEE) |
Comunitatea Europeană (CE) | ||||||||||||||||||||
TREVI | Justiție și afaceri interne (JAI) | ||||||||||||||||||||
Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP) | |||||||||||||||||||||
Cooperarea politică europeană (CPE) | Politica externă și de securitate comună (PESC) | ||||||||||||||||||||
Western Union (OU) | Uniunea Europei de Vest (UEO) | ||||||||||||||||||||
Dizolvat în 2011 | |||||||||||||||||||||
Preambulul amintește originile și obiectivele Uniunii. Se ocupă în special de elemente precum aprofundarea integrării și solidarității între statele membre și cetățenii săi (cetățenia europeană). De asemenea, reamintește importanța diversității culturale, precum și respectarea drepturilor fundamentale și natura democratică a instituțiilor Uniunii.
Preambulul amintește și începuturile economice ale Uniunii, reamintind că Uniunea își propune, de asemenea, să consolideze economia membrilor săi și să asigure convergența și să promoveze progresul economic.
Cu toate acestea, preambulul ia în considerare și datele sociale și de mediu ale economiei.
Preambulul prevede, de asemenea, că Uniunea își propune să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună, în special prin instituirea treptată a unei politici comune de apărare care ar trebui să conducă în cele din urmă la stabilirea unei apărări comune.
Titlul 1 (articolele 1 până la 8 ) precizează principiile fundamentale pe care se întemeiază Uniunea Europeană:
Titlul II definește principiile de guvernare recunoscute de Uniune pentru funcționarea sa:
Titlul III definește cele șapte instituții ale Uniunii Europene și descrie principalele linii de funcționare a acestora:
Procedurile de funcționare ale acestor instituții sunt specificate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .
Titlul IV include doar articolul 20 dedicat procedurii de cooperare consolidată , care permite unui număr limitat de state membre ale Uniunii să își aprofundeze integrarea, în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii.
Titlul V are aproximativ jumătate din lungimea tratatului. Acesta specifică în detaliu dispozițiile referitoare la:
Titlul VI conferă personalității juridice Uniunii (articolul 47 ).
Acesta descrie procedura de revizuire obișnuită și procedurile de revizuire simplificate (articolul 48 ). De asemenea, prevede aderarea noilor membri la Uniune (articolul 49 ), dar și posibilitatea ca un membru să se retragă (articolul 50 ). Acesta oferă protocoale și anexe la tratate de aceeași valoare ca și ele (articolul 51 ).
În cele din urmă, specifică domeniul de aplicare al tratatului în spațiu ( 52 ) pentru o perioadă nelimitată (articolul 53 ), precum și procedura de ratificare (articolul 54 ) și traducerea tratatului (articolul 55 ).
Protocoalele, anexele și declarațiile completează Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Protocoalele și anexele au aceeași valoare juridică ca și tratatul însuși.
Textul Tratatului privind Uniunea Europeană:
Versiuni vechi: