Meyronnes

Meyronnes
Satul Meyronnes, în valea Ubayette.
Administrare
Țară	Franţa
Regiune	Provence-Alpi-Coasta de Azur
Departament	Alpes de Haute Provence
Târg	Barcelonnette
Intercomunalitate	Comunitatea comunelor Valea Ubaye Serre-Ponçon
Cod postal	04530
Cod comun	04120
Demografie
Grozav	Meyronnois
Populația	56  loc. (2014)
Densitate	1,4  locuitori / km 2
Geografie
Informații de contact	44 ° 28 ′ 38 ″ nord, 6 ° 48 ′ 00 ″ est
Altitudine	Min. 1.307  m Max. 3.192  m
Zonă	40,59  km 2
Alegeri
Departamental	Barcelonnette
Istoric
Data fuziunii	1 st ianuarie 2016
Municipii de integrare	Val-d'Oronaye
Locație
Geolocalizare pe hartă: Alpes-de-Haute-Provence Meyronnes Geolocalizare pe hartă: Alpes-de-Haute-Provence Meyronnes Geolocalizare pe hartă: Franța Meyronnes Geolocalizare pe hartă: Franța Meyronnes

Meyronnes este un fost francez oraș de munte, se invecineaza Piemont , situat în departamentul de Alpes-de-Haute-Provence în regiunea Provence-Alpi-Coasta de Azur , care a devenit 1 st ianuarie 2016, Un municipiu delegat al noului municipalitatea din Val-d'Oronaye .

Numele locuitorilor săi este Meyronnois sau Meyronnais, în Valéian Lous Meirounencs .

Satul este situat în valea Ubaye , la ieșirea din amonte a defileului Ubayette , un pasaj care a avut întotdeauna o mare importanță strategică. Călătoria în aval a fost foarte dificil , în partea din spate a gâtului la începutul XX - lea  secol. Pentru a ilustra, să indicăm mențiunea oarecum neașteptată care a fost făcută pe această primă hartă a personalului: „Route de Nîmes au Piedmont” . În ciuda aspectului actualului drum Rochailles, frecventat și de șoferii de camioane transalpine locale, această traversare a drumului rămâne dificilă, de fapt în fiecare an reflecțiile complexe sunt legate de instabilitățile geologice.

Geografie

Meyronnes este un mic sat situat în valea Ubayette , lângă valea Ubaye . Cu vedere la sat, la o altitudine de 1.800 de metri se află cătunul Saint-Ours. Au existat alte cătune: Fontvive și Certamussat, dar distruse de germani în timpul celui de-al doilea război mondial, nu au fost reconstruite.

Vizavi de satul Meyronnes se află cetatea Roche-la-Croix, un mare complex de beton din linia Maginot , construit în anii 1930. Un alt fort datând din Napoleon al III-lea se află deasupra acestuia. Există încă, pe creasta Duyère, o serie de blocuri situate la o altitudine de peste 2.500  m .

Orașul este traversat de traseul de drumeții GR 5 .

Relief

• Cap de Siguret (3032 m)
• Șeful Roffre
• Capul de colț al ursului
• Cime de la Courbe (Rochers de St-Ours)
• Șeful Adreichouns (Rochers de St-Ours)

Hidrografie

Mediu inconjurator

Orașul are 1.017  ha de păduri și păduri, sau 25% din suprafața sa.

Riscuri naturale și tehnologice

Niciuna dintre cele 200 de municipalități din departament nu se află într-o zonă cu risc seismic zero. Cantonul Barcelonnette la care Meyronnes aparține este în 1b zona (seismicitate scăzută) conform clasificării deterministă din 1991, pe baza istorice cutremure , iar în zona 4 (risc mediu) în conformitate cu clasificarea EC8 probabilistă a anului 2011. Comuna Meyronnes este, de asemenea, expus la alte trei riscuri naturale:

• Incendiu de pădure,
• potop (în valea Ubayette ),
• mișcarea la sol.

Comuna Meyronnes este, de asemenea, expusă unui risc de origine tehnologică, cel al transportului rutier de materiale periculoase. Departamentale 900 (fostul drumul național 100 ) poate fi utilizat de către transportul rutier de mărfuri periculoase.

Nu există un plan previzibil de prevenire a riscurilor naturale (PPR) pentru municipalitate și nici Dicrim nu există.

Orașul a făcut obiectul a două decrete privind dezastrele naturale: pentru inundații și alunecări de noroi în 2008 și pentru mișcări de terenuri în 2006 . În plus, în 1987, o cădere de pietre într-un autobuz a provocat moartea unui adolescent. Următoarea listă prezintă cutremurele puternice resimțite în oraș. Acestea depășesc o intensitate macro-seismică percepută de V pe scara MSK (traverse trezite, obiecte care cad). Intensitățile indicate sunt cele resimțite în oraș, intensitatea poate fi mai puternică la epicentru  :

• cutremurul din 19 martie 1935, de o intensitate resimțită în Meyronnes de VI și al cărui epicentru a fost localizat în Saint-Clément-sur-Durance ,
• cutremurul din 23 februarie 1941, cu o intensitate simțită de V și un epicentru situat în Piemontul italian,
• cutremurul din 30 ianuarie 1943, cu o intensitate resimțită de V și Larche ca epicentru,
• cutremurul din 17 februarie 1949, cu o intensitate resimțită de V și Barcelonnette ca epicentru,
• cutremurul din 4 mai 1958, cu o intensitate simțită de V și un epicentru situat în Valdieri din Piemontul italian,
• cutremurul din 5 aprilie 1959, cu o intensitate resimțită din VII și Saint-Paul-sur-Ubaye pentru epicentru. Este ultimul și cel mai puternic resimțit dintre toate cutremurele din Meyronnes.

Istorie

antichitate

Guy Barruol sugerează că oamenii galici care trăiesc în valea Ubaye au fost numiți Savincates .

La sfârșitul antichității, Meyronnes făcea parte din vallis Moccensis , după numele familiei romane Moccii  : depinde, la nivel religios, de arhiepiscopia Torino . Numele evoluează apoi vallis Muscio ( sec . XII  ) vallium Mucii ( XIII e ), apoi al XIV- lea , în Vallis Montii , adică Val-des-Monts, districtul văii Barcelonnette a existat până în secolul  al XVIII- lea.

Evul Mediu

În 571 , probabil pe platoul Gleysolles s-a confruntat Patrice Mummole și i-a învins pe sași în timpul bătăliei de la Mustiae-Calme , într-un loc numit Les Eychalps. Anul următor, sașii au invadat din nou sud-estul Galiei și au trecut din nou prin Col de Larche . De data aceasta sunt bătute și de același Mummole, în timpul bătăliei de la Estoublon .

Numele lui Meyronnes apare pentru prima dată în chartere în 1200 ( de Meyronnas ). O taxă a fost percepută acolo călătorilor și comercianților care au traversat Col de Larche către sau din Italia. A aparținut contilor de Provence până în 1388, apoi a trecut la contii de Savoia până la Tratatul de la Utrecht ( 1713 ).

Rostaing Andrée de Mayronis (decedat după 1343), locuitor al orașului Sisteron, a fost lucrător din Meyronnes, Tournoux, Gleisoles și probabil din Larche în 1328.

Perioade moderne și contemporane

Satul a fost ars de două ori în 1690 și 1693. În același timp, au existat minuni (paralitici vindecați ...) în cătunul Saint-Ours și a fost creat un pelerinaj. Atrage mulțimi din văile vecine17 iunie, determinând construirea unei noi capele Saint-Ours au Plan în 1773 , ridicată la rangul de biserică parohială în 1833 .

În timpul Revoluției , orașul avea o societate patriotică , creată după sfârșitul anului 1792.

La fel ca multe municipalități din departament, Meyronnes avea școli cu mult înainte de legile Jules Ferry  : în 1863, avea deja trei școli care ofereau educație primară băieților (în Meyronnes, Saint-Ours și Certamussat). Fetele nu sunt afectate de aceste măsuri înainte de legile Ferry: legea Falloux (1851) impune doar o școală de fete pentru municipalitățile cu peste 800 de locuitori, iar prima lege Duruy (1867) care scade acest prag la 500 de locuitori nu este respectată prin efecte în Meyronnes.

Comuna Meyronnes este puternic lovită de Primul Război Mondial . Este lansat un abonament public pentru finanțarea construcției memorialului de război . Un alt abonament, de la sfârșitul anului 1919 până în 1921, a avut loc în toată valea Ubaye și a făcut posibilă finanțarea unui monument pentru cei 509 de morți din vale, ridicat în Barcelonnette de Paul Landowski .

Satul este distrus de luptele de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial , apoi reconstruit. Cu toate acestea, unele cătune au rămas în ruine, cum ar fi Fontvive (urcând spre Saint-Ours) sau Certamussas (în amonte spre Larche ). Un raport al operațiunilor de trăsnet pentru reconquerirea Ubayettei efectuate în perioada 20-23 aprilie 1945 , scris de generalul Doyen, publicat de Sabença, este disponibil gratuit pe site-ul mediatecii „Colporteur en Ubaye”. Un document remarcabil ilustrat, accesibil pe internet, a fost publicat de arhivele departamentale în 2010 și urmărește perioada inițială până în 1940 în Ubaye.

Hamleturi și abateri

Capitala

Sfântul nostru

Au existat 11 bistrouri între cele două războaie mondiale, deoarece este o perioadă importantă de construcție și îmbunătățiri ale lucrărilor militare. Mina de cărbune a fost folosită în principal pentru a produce var . Acesta este situat până la nord, cu două sute de metri mai sus și a fost exploatat până la finalizarea lucrărilor Maginot. A atins apogeul producției între 1941 și 1944 pentru construcția Fortului Tournoux .

Certamussat

Cătunul a dispărut în timpul ultimului război mondial. Cadastrul actual arată în jur de 25 de parcele construite, deci acest cătun nu era atât de mic. Se pare că toți moștenitorii nu au ales după război oferta de reconstrucție, ci partea financiară a compensației propuse. Biserica sau capela trebuie să fi avut un titlu! Cadastrul napoleonian din 1840 indică Saint-Jean în secțiunea D 3.

Descendenții satului se întâlnesc acolo fiecare 14 iulie. O mică capelă, o stână mare și cimitirul au fost reconstruite sau restaurate, grație eforturilor unui grup din Certamussat (inclusiv Antoine, cel mai mare dintre fiii Charpenel, citat mai jos).

O biografie a unui „Tinian” Certamussa este disponibilă pe internet: Journal de la Guerre 1914-1918 d'un ubayen: Anselme Charpenel . În el, el spune: Potrivit vechilor, „Certamussat” este un cuvânt latin care înseamnă: „Am luptat suficient”.

Există o mare pictură din lemn a acestui sat, executată în pirografie, o mărire a unei cărți poștale vechi (un artist de la Cours Mirabeau din Aix-en-Provence l-a gravat într-o lună în 1938, la ordinul lui Anselme Charpenel). A fost donat Muzeului de la Vallée, din Barcelonnette. O pictură în ulei, oferită Primăriei din Meyronnes, a fost pictată de Colette Bavoux.

Harta Cassini indică:

• o capelă la „Faucherie”, între Fontvive și Certamussat (malul stâng al riou du Pinet pe harta de confluență);
• o moară în patul principal ușor în amonte.

Font-vive

Abbé Albert, în 1783, subliniază că a existat o biserică parohială sub titlul de Saint-Sébastien, construită în 1420 ( buianul ușii capelei penitenților din Meyronnes, care venea din ea, purta această dată gravată în Pierre ). Și starețul Feraud vorbește puțin. Toponimul pare suficient de clar pentru a fi interpretat ca „cătun al sursei bune la fluxul mare”. Harta arată altitudinea de 1.680  m . Întregul cătun este ruinat, dar pustiu înainte de ultimul război mondial. Densitatea căilor și a parcelelor cadastrale ne face să ne gândim la o viață agricolă intensă. Cadastrul pare să indice paisprezece clădiri.

Gasconii

Ferma Gascons este singura izolată de cătune. Putem vedea ruinele din fotografie, dar vedem în principal pajiștile din jur. Este foarte mare (24/8  m / cu patru niveluri și o altitudine de 1.820  m ). Este surprinzător, deoarece este la fel de izolat ca meyresul obișnuit, care în sine nu erau habitate permanente. Este destul de accesibil pe o pistă transversală de 1.600  m de la Saint-Ours (pistă forestieră în pădurea națională Rochaille). A fost locuit permanent tot anul până în jurul anului 1900 (ar fi fost construit în 1704 spune semnul pe loc). Familia care deținea acest colț de munte, bine protejată de vânt și bine luminată, se numea „Meyran”. Este posibil ca acest mic cuib de acumulare de căldură orientat spre sud să fi început activitățile agricole înainte ca toate celelalte să favorizeze capacitatea de autosuficiență. Actualul toponim al locului, prezentat pe harta personalului recent, este o invenție a topografului „Grange des Gascons”. Provine din faptul că poteca numită hambare a trecut aproape și probabil a continuat în combe du loup traversând peste 1000m de cădere verticală începând de la defileul Ubayette.

Ritualuri și religie

Ritual special pentru sugarii neboteziți înainte de moartea lor, exemplu nașteri moarte

De la sfârșitul Evului Mediu, practica „răgazului” a fost larg răspândită. Este o recurs prin rugăciune către sfinți pentru a obține, printr-un miracol, o înviere de moment care face posibil botezul. Acest ritual începe un declin în secolele XVII - lea  secol. În timpul Revoluției (1789), în toată Provence, a fost practicată doar la Meyronnes. Într-adevăr, dreptul canonic nu permitea înmormântarea copiilor nebotezați în cimitirul parohial. Rezultatul favorabil al ritualului a împiedicat deci corpul copilului născut să fie îngropat singur, departe de comunitate. Ne putem imagina cu ușurință durerile și suferința părinților care i-au împins să încerce totul. Prin urmare, s-au dus la Meyronnes, venind uneori de departe pentru acest „miracol”.

Sfântul nostru

Hagiotoponym Saint-Al nostru este destul de comună în Franța, este hramului Valle d'Aosta . Locuitorii din Saint-Ours din anul 1400 s-au plâns că nu au fost venerate moaște ale sfântului în Aosta și și-au câștigat cazul mult mai târziu.

Ubayette, țara pelerinajului

• Pelerinajul de 17 iunie din Saint-Ours:
  • Faimos pelerinaj antic  : starețul Albert 1786: „  O infinitate de popoare s-au dus acolo la 17 iunie, ziua sărbătorii acestui S. Turmele piemonteze de acolo de la Val Maira , Val-Stura și Val S. Pierre. Francezii sunt, de asemenea, numeroși, vedem o mulțime de oameni (valea Barcelonnette, Embrunois și Gapençois). Ceea ce atrage un popor atât de mare sunt minunile despre care se spune că s-au făcut  ” . El citează unele dintre ele identificate în 1675 de autoritatea arhiepiscopului de Embrun, inclusiv trei paralitici vindecați în mod miraculos, precum și un tânăr băiat.
  •  Secolele al XIX- lea și al XX- lea  : pelerinajul care schimbă încet natura, o rugăciune valéianne (patois) și Piemontul ilustrează subiectul contextual, petiția tradusă a spus„  Sfântul nostru ne dă un soț; Negrul nu contează pentru mine atâta timp cât este bărbat  ”. Într-adevăr, exodul emigrațiilor masculine este clar. În Piemont, sărăcia duce adesea la emigrația de vară. Pe de altă parte, în toată Ubaye, speranța de avere împinge dezrădăcinarea mexicană, dar pe termen lung. Pe aceste două teritorii surori (văile occitane), mișcările sale au cauze diferite. Au existat dezechilibre clare ale populației bărbați-femei; femeile au rămas singure pe moșie. Cele două războaie mondiale au provocat un adevărat cerc vicios în această zonă pentru teritoriul nostru. Reacționând la creșterea numărului de moșii agricole care devin „piemonteze” prin căsătorie, familiile, mult mai mult decât în ​​altă parte, organizează căsătorii aranjate, care deseori duc la cereri de autorizații speciale pentru a formaalianțe consanguine.
• Un pelerinaj marian lângă o temă de frate are loc în Larche (10 mai) din 1995, reunind mame și părinți care și-au pierdut un copil sau se tem de propria lor. Este un grup de femei italiene din Milano care au fost primele care au trăit această „experiență”, preluând o tradiție străveche de venerație și cerere de protecție-mijlocire a Fecioarei îndurării cunoscută și sub numele de „Fecioară în mantie” care a existat pentru mai mult de un mileniu în alte locuri.

Capela și biserica Saint-Ours

Prima capelă a fost situată la nord de cătunul Saint-Ours și a fost schimbată și reconstruită în 1773. În prezent se află în cătunul numit „Plan de S. Ours” (starețul Jean-Joseph-Maxime Féraud ). El spune că a fost ridicată într-o biserică parohială în 1833 și că în cele din urmă o nouă capelă a fost reconstruită pe locul vechii din 1860. Cele două capele sunt încă în stare bună. Planul Saint-Ours este situat la 800 de metri mai sus la nord-est de Meyronnes, iar capela la 300 de metri mai sus la nord de Planul Saint-Ours (1794  m deasupra nivelului mării).

Vechile mori

Albert Manuel și JR Fortoul în investigația lor asupra morii de făină Ubaye din 1989 spun că a existat o moară fără alte detalii. În această privință, putem spune că a existat o mare tradiție de exploatare a energiei hidraulice, deoarece harta Cassini , chiar dacă necesită verificare, indică patru mori pe un deroit riou care arată ca torentul Bouchier și râul. De asemenea, documentul menționat anterior menționează patru activități, ca să nu mai vorbim de Certamussa.

Toponimie

Meyronnes

Numele apare pentru prima dată în textele din jurul anului 1200  : Castri de Meyronnas . Părintele Albert relatează că prima așezare a fost în cătunul Gleisolles; locuitorii s-au stabilit treptat în Meyrolles (scris cu acest final diferit). Harta Cassini de aproximativ 1750 a scris Meironnes .

În Valeian Meirouna .

Toponimul este interpretat în diferite moduri:

1. Mai mulți toponimiști de nivel național spun că provine de la numele zeiței-mamă a izvoarelor, Matrona , o închinare făcându-i-se în apropierea sursei importante, afluentul Ubaye .
2. O interpretare populară apare foarte des. Anticii nu au nicio îndoială și, în plus, utilizările cuvintelor foarte omofonice au semnificații foarte conexe. Bătrânii o leagă mai ales de numele local de „colibe de vară”: „les meyres” . De exemplu, pe ambele părți ale creastei ( Tête de l'Homme , Col de Mirandol), găsim atât hidronimul "Bouchiers", pronunțat (măcelar), cât și rădăcina "Meyr-" în "Meyres" de Bouchiers ”(1.950  m ) plasat pe„ Platoul de Bouchier ”.

• În Vocabulare și toponimie de munte , Robert Luft ne spune Meira , Mairis , Meire , Meyres înseamnă „cazare de vară“, de la provensal Meira sensul „la locul de schimbare, să se miște“, în sine derivat din latinescul migrare (dat, pe Migrare, emigrare, etc.).
• François Arnaud și G. Morin, în Limba văii Barcelonnette , spun:
  • pagina 160, „Meirar” mutându-se pentru a merge la Les Meyres;
  • pagina 93, adjectiv „Meire” matur; Verb Mèire a recolta; Numele „Meiras” al colibelor în care trăim și pe care îl ocupăm în timpul recoltei (rețineți finalul, sufixul „ca” este un augmentativ);
• Oamenii din Vars și Queyras se referă la adulții foarte tineri drept „meyre”;

Toate aceste afirmații par legate de aceste noțiuni de plecare îndelungată pentru o pășune de vară. Familiile „Meyran” cu legături de rudenie îndepărtate în vale sunt destul de numeroase. La fel ca în Meyronnes, unii provin chiar de la tată și mamă numiți fiecare Meyran. Acest patronimic ar putea fi un patronimic legat de cineva care face o profesie de stabilire în pășuni de vară pentru recoltare și reproducere.

Măcelarie

Anticii încă insistă ca pronunția „Boucher” să fie respectată. Dovadă a importanței toponimului, acesta a iradiat într-o serie de toponime compuse de ambele părți. În mod surprinzător, cele două hidronime ale versanților opuși poartă același nume, „Torrent-de-Bouchiers”. Aceste două torenți formează o axă aliniată cu trecerea Vars-Larche. În partea de nord, alegerea termenului „Platou” asociat în toponimul „Platou-de-Bouchiers” este surprinzătoare, dar se poate explica, panta locului este foarte abruptă (aproximativ 25%), dar aici este, este pe aceeași axă strategică.

• Unii locuitori din generație în generație vorbesc despre un loc de luptă veche foarte violent (măcelărie). Această ipoteză este plauzibilă, deoarece locația este strategică pentru blocarea secvenței aliniate a trecătorilor Vars și Larche. Exemplul de luptă, eșecul muritor, deSeptembrie 1944, e bine știut.
• Dar acest toponim ar putea fi legat și de noțiunea de „Gură” în sensul de trecere care este foarte comun. În Numele locurilor din Provence-Alpi , Jean Ferdinand Petrucci dit Bouc , Buccum , Bouche , Boucious este tradus Col , Passage , (Bouc Bel Air), gura Port de Bouc , confluența Maine cu Loire (în aval de Angers ) se numește Bouchemaine , pasaje rele în „Marabouches”, micul pasaj din toponimele actuale „Bouchet” sau „Le-Bouchet”. Dar, de asemenea, mult mai aproape, la aceeași altitudine de 2.626  m , col-du-Bouchet ( toponim pleonastic ). Este pasajul direct aliniat între Durance - Torino prin valea Guil (o mică alternativă la Col Lacroix 2298  m mai relevantă). Acolo în mod identic, a rătăcit în jurul trecerii compușilor (un hidronim, afluent principal al Guilului care se varsă în Abriès ).

În cazul nostru, toponimul Bouchiers la plural ar indica pasaje alternative, ocolind dificultățile cheilor (Reysolles, Gleizolles, Rochailles) ca și schimbări ale malurilor delicate ale Ubaye și Torrential Ubayette expuse la inundații. Cum se explică atunci încheierea printr-un sunet „é”  ? Este probabil o modificare a sunetului "è" scris "și" reducerea sensului (ca în maisonnette). Aceasta este o modificare destul de frecventă atunci când populația pierde, dintr-un motiv întemeiat, sensul, sensul original, etimologia. Într-adevăr, acest pasaj își pierde complet importanța din marea lucrare de fortificație din secolul  al XVIII- lea, care necesita drumuri, chiar dacă acestea treceau pe teren dificil.

Mirandole

Toponimul pasului are un sens foarte simplu, cu o rădăcină care provine de la verbul „mirer” (verbul „admira” are aceeași rădăcină) în sensul de a observa cu precizie. Sufixul dol provine cu siguranță de la numărul „doi”, a cărui interpretare este foarte simplă deoarece observarea în cele două direcții opuse permite perceperea secvenței strategice, pe aceeași axă, a trecătorilor îndepărtați de Vars și Larche .

Certamussa

Mai multe etimologii au fost păstrate în timp. De exemplu :

• ceea ce este notat pe bolta (este recent, memorial ridicat al acestei parohii și al vechiului sat). Semnul scrie: "L ' essart de Mussat"; din numele familiei, în Evul Mediu cine ar fi curățat acest cartier abrupt?
• în biografia lui Anselme Charpenel (1892-1980): „Potrivit bătrânilor,„ Certamussat ”este un cuvânt latin” care înseamnă „Am luptat suficient” .

Economie

Prezentare generală

În 2009, populația activă se ridica la 37 de persoane, inclusiv trei șomeri. Majoritatea acestor lucrători sunt salariați (26 din 35) și lucrează mai ales în afara municipiului (21 din 35 de lucrători activi). Principalul sector al angajatorilor este sectorul terțiar.

Mina de cărbune Saint-Ours este închisă astăzi, iar economia orașului se bazează în principal pe turism: pensiuni pentru tineri , tabere de vară .

Agricultură

La sfârșitul anului 2010, sectorul primar (agricultură, silvicultură, pescuit) avea șapte unități active în sensul INSEE (operatori neprofesioniști incluși) și nu avea locuri de muncă salariate. Numărul fermelor profesionale, conform sondajului Agreste al Ministerului Agriculturii, este foarte scăzut și acoperit de confidențialitate statistică de la începutul anilor 2000. În 1988 nu exista un operator profesionist.

Industrie

La sfârșitul anului 2010, sectorul secundar (industrie și construcții) avea două unități, fără angajați .

Centrala hidroelectrică Montagnette folosește apele torentului Ubayette . Turbina are o putere de 1,8 megawați .

Activități de servicii

La sfârșitul anului 2010, sectorul terțiar (magazine, servicii) avea două unități (fără locuri de muncă salariate ), la care se adaugă cele două unități din sectorul administrativ (grupate cu sectorul sănătății și social și educație), angajând 17 persoane.

Potrivit Observatorului departamental de turism, funcția turistică este foarte importantă pentru oraș, cu mai mult de cinci turiști întâmpinați pe locuitor. Există mai multe structuri de cazare turistică în oraș:

• mai multe apartamente mobilate, dintre care unele au fost etichetate, iar altele nu;
• și cazare colectivă.

Rezidențele secundare adaugă capacității de cazare: 28 la număr, ele reprezintă aproape jumătate din unitățile de locuit. Dintre cele doua case, 15 au mai mult de o locuinta.

Politică și administrație

Lista primarilor succesivi

Perioadă		Identitate	Eticheta	Calitate
Datele lipsă trebuie completate.
1977	2014	Jean Jacques	DVD
aprilie 2014	În curs (începând cu 21 octombrie 2014)	Jean Ferron	DVD	Pensionare

Demografie

În 2014, Meyronnes avea 56 de locuitori. Din secolul XXI  , orașele de recensământ actuale cu mai puțin de 10 000 de locuitori sunt deținute la fiecare cinci ani (2007, 2012, 2017 etc. la Meyronnes). Începând din 2004, alte cifre sunt estimări.

           Evoluția populației   [ editați ]

1765	1793	1800	1806	1821	1831	1836	1841	1846
563	554	554	541	515	605	651	608	574

           Evoluția populației   [ editare ] , continuare (1)

1851	1856	1861	1866	1872	1876	1881	1886	1891
558	526	499	547	476	417	388	499	355

           Evoluția populației   [ editare ] , continuare (2)

1896	1901	1906	1911	1921	1926	1931	1936	1954
347	347	349	324	264	197	212	177	54

           Evoluția populației   [ editare ] , continuare (3)

1962	1968	1975	1982	1990	1999	2007	2012	2013
32	31	46	31	48	44	75	59	57

Din 1962 până în 1999: populație fără număr dublu  ; pentru următoarele date: populația municipală .
(Surse: Ldh / EHESS / Cassini până în 1999, apoi Insee din 2006.)

În 1946, Meyronnes a fost listată cu Barcelonnette .

Istoria demografică a Meyronnes după marele flebotomie al XIV - lea  secol și o creștere lentă de la sfârșitul XV - lea  secol la 1830s, este marcat printr - o perioadă de „moale“ , în cazul în care resturile de populație destul de stabile la Student. Această perioadă durează din 1811 până în 1841. Exodul rural provoacă o recesiune de lungă durată. În 1911, orașul a înregistrat pierderea a jumătate din populația sa în 1836, iar mișcarea de pierdere durează până în anii 1980. De atunci, populația din Meyronnes s-a dublat, dar rămâne aproximativ o nouă din cea din 1836.

Histograma dezvoltării demografice

Cultura și patrimoniul local

Locuri și monumente

Linia Alpin Maginot are mai multe structuri în oraș: structura Roche-la-Croix , structurile Saint-Ours Haut și Saint-Ours Bas și un traseu strategic.

• Structura Saint-Ours Haut

• Intrarea în structura Saint-Ours Haut.

• Interior.

• Cazarmă.

Parohia bisericii se află sub sfântul mucenic titular Donat (  sec . XIX ), sărbătorit la 7 august.

Capela Certamussat se află sub titlul de Saint-Jean-Baptiste și datează din 1857 (fostă parohie independentă).

În cătunul Saint-Ours, biserica și capela din nord se află sub numele de Saint-Ours și sunt reconstruite ambele după ultimul război. Inițial, a existat o fervoare și pelerinaj regional foarte mare.

Pe casa Cogordan este un cadran solar din 1718.

Personalități legate de municipalitate

• François de Meyronnes (în jurul anilor 1288-1328), filosof și teolog. Frate minor, a venit la Sorbona la o vârstă fragedă. Viitorul Clement al VI-lea (42-52) într-o divergență doctrinară și teologică cu el în timpul studiilor sale acolo în 1320. Specialiștii spun că l-a cunoscut personal suveranul Robert de Anjou . Papa Ioan XII 1323 îi acordă o licență teologică. Îi cere să pregătească un taur la Avignon , publicat pe 19 noiembrie 1324. Cu un alt frate, este mandatat să restabilească pacea în Gasconia între Carol cel Frumos și regele Edward al III-lea al Angliei. S-au făcut peste nouă studii asupra lui.
• Honoré Bovis (1748-1824), membru al Conseil des Cinq-Cents , născut la Meyronnes.

Pentru a merge mai adânc

Articole similare

• Cinema: în 2007, L'Arche de Babel, un film TV istoric regizat de Philippe Carrese , difuzat în 2010 a fost filmat cu, printre alții: Patrick Bosso (Adjudant Leccia), Arthur Jugnot (Paul Di Stefano), Damien Jouillerot (Albert Heller ), Olivier Sitruk (Jacob).Iunie 1940. Trei vânători francezi de alpini în război, trei comuniști italieni fugiți, doi rabini polonezi și trei luxemburghezi pierduți în frământarea dezastrului trebuie să locuiască împreună într-un fort de mare altitudine de la granița franco-italiană.
• Lista fostelor comune din Alpes-de-Haute-Provence
• Lista comunelor din Alpes-de-Haute-Provence
• Valea Ubaye
• Șef de om

linkuri externe

• Meyronnes pe site-ul Institutului Național Geografic (arhivă)

Surse

Bibliografie

• Raymond Collier , Monumental și artistic Haute-Provence , Digne, Imprimerie Louis Jean,1986, 559  p.
• Editat de Édouard Baratier , Georges Duby și Ernest Hildesheimer , Atlas historique. Provence, Comitatul Venaissin, principatul Orange, județul Nisa, principatul Monaco , Paris, Librairie Armand Colin ,1969(Notificare BnF nr .  FRBNF35450017 )
• Xavier Balp (1935), Ubaye-Ubayette Meyronnes-Larche , autoeditare ,noiembrie 2014, 354p. ( ISBN  978-2-9549806-0-7 )

Note și referințe

1. Roger Brunet, „  Canton de Barcelonnette  “, Le Trésor des regiuni , consultat la 09 iunie 2013
2. François Arnaud și Gabriel Maurin, Limba văii Barcelonnette , Paris, campion,1920
3. Fortoul, Jean-Rémy. , Martel, Claude, 1938- ... și Impr. Louis-Jean) , Ubaye, amintirea țării mele: oameni, animale, lucruri, timp , Barcelonnette / Mane, Sabença de la Valeia,1995, 247  p. ( ISBN  2-908103-17-6 , 978-2-908103-17-5 și 2-906162-28-0 , OCLC  465559324 , citiți online )
4. Michel de La Torre, Alpes-de-Haute-Provence: ghidul complet al celor 200 de municipalități , Paris, Deslogis-Lacoste, col.  „Orașe și sate din Franța”,1989, 72 (nepaginat)  p. , Hardcover ( ISBN  2-7399-5004-7 ).
5. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, Dosar departamental privind riscurile majore în Alpes-de-Haute-Provence (DDRM), 2008, p. 39
6. Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Durabile, Transporturilor și Locuințelor, Aviz municipal privind baza de date Gaspar, actualizat la 27 mai 2011, consultat la 3 august 2012
7. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, DDRM , op. cit. , p. 96
8. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, DDRM , op. cit. , p. 80
9. Formular de , baza de date Dicrim , accesat la 3 august 2011
10. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, DDRM , op. cit. , p. 32
11. BRGM , "  epicentrele cutremurelor îndepărtate (peste 40 km) sentimente Meyronnes  " SisFrance , actualizat la 1 st ianuarie 2010, accesat 03 august 2012
12. BRGM, "  fiche 50043  ", Sisfrance , consultat la 3 august 2012
13. BRGM, "  fiche 1130104  ", Sisfrance , consultat la 3 august 2012
14. BRGM, „  fiche 40090  ”, Sisfrance , consultat la 3 august 2012
15. BRGM, "  fiche 40091  ", Sisfrance , consultat la 3 august 2012
16. BRGM, „  fiche 1130082  ”, Sisfrance , consultat la 3 august 2012
17. BRGM, "  fiche 40109  ", Sisfrance , consultat la 3 august 2012
18. Guy Barruol "  Rigomagus și valea Barcelonnette  " istorice Provence , 1964 Volumul 14, Proceedings of 1 st  istoric Congres Provence Liguria, Bordighera Vintimille-, doi-5 octombrie 1964, p.  58.
19. Guy Barruol, op. cit. , p.  47.
20. Guy Barruol, op. cit. , p.  49.
21. Guy Barruol, p.  48.
22. Guy Barruol, op. cit. , p.  50.
23. Guy Barruol, op. cit. , p.  51.
24. Editat de Édouard Baratier , Georges Duby și Ernest Hildesheimer , Atlas historique. Provence, Comitatul Venaissin, principatul Orange, județul Nisa, principatul Monaco , Paris, Librairie Armand Colin ,1969(Notificare BnF nr .  FRBNF35450017 ), p.  183.
25. Lucien Stouff, „Porturi, drumuri și târguri din secolul XIII până în secolul XV ”, cardul 12 și comentariu în Baratier, Duby și Hildesheimer, op. cit.
26. Mary Zephirin Isnard , stat documentar și feudal Nomenclatura Haute-Provence a tuturor domniilor din această regiune și a proprietarilor acestora din secolul  al XII- lea până la abolirea feudalismului; rezumatul stării documentelor de arhivă municipală înainte de 1790; bibliografie și stema , Digne, Vial,1913, p.  199.
27. Daniel Thiery, „  Meyronnes  ”, Originile bisericilor și capelelor rurale din Alpes-de-Haute-Provence , publicat la 22 decembrie 2011, actualizat la 5 decembrie 2011, accesat la 3 august 2012
28. Patrice Alphand , "  Popular Companiilor  " Revoluția din Basuri-Alpes , Annales de Haute-Provence, buletinul de societate științifică și literară a Alpes-de-Haute-Provence ( 108 mii  ani), n o  307, 1 st trimestru 1989 p.  296-298.
29. Jean-Christophe Labadie (regizor), Les Maisons d'école , Digne-les-Bains, Arhivele departamentale din Alpes-de-Haute-Provence, 2013, ( ISBN  978-2-86-004-015-0 ) , p .  9.
30. Labadie, op. cit. , p.  16.
31. Labadie, op. cit. , p.  18.
32. Sylvie Arnaud , „  Nineteen memory memorials for the Poilus Ubayens  ”, La Provence ,11 noiembrie 2013, p.  11.
33. M. Villard, „Războiul din 1939-1945, rezistența și debarcarea în Provence”, harta 195 și comentariu în Baratier, Duby & Hildesheimer, op. cit.
34. Document remarcabil ilustrat despre Bătălia Alpilor [PDF] , pe site-ul arhivelor departamentale din Alpes-de-Haute-Provence.
35. Semne turistice la fața locului în cătun.
36. Journal de la Guerre 1914-1918 d'un ubayen: Anselme Charpenel (consultat la 22 februarie 2019).
37. Istorie geografică, naturală, ecleziastică și civilă a eparhiei de Embrun , 2 vol. (VI, p.  230).
38. Panou de informații local la Gascon, ONF.
39. Jacques Gélis, The Children of Limbo. Născuți morți și părinți în Europa creștină , Sl Paris, Audibert,2006, 396  p.
40. Istorie geografică, naturală, ecleziastică și civilă a eparhiei Embrun-Briançon , sn 1783-1786.
41. http://www.catho04.fr/decouvert/paroisses/larche/eglise/larcheglise1.htm
42. Amintiri religioase , p.  334-336.
43. Altaruri, pelerinaje și romeraje în eparhia de Digne , APRHP, 2009, p.  183-188.
44. Sabença
45. Abbé Albert, Istorie geografică, naturală, ecleziastică și civilă a eparhiei de Embrun , t.  Eu ,1783, p.  230-231.
46. Charles Rostaing, Eseu despre toponimia Provence (de la origini până la invaziile barbare) , Marsilia, Reprints Laffite,1973( 1 st  ed. 1950), p.  332.
47. Ernest Nègre , Toponimia generală a Franței  : Etimologia a 35.000 de nume de locuri , Vol.  1: Formațiuni preceltice, celtice, romanice , Geneva, Librairie Droz, col.  „Publicații romanice și franceze” ( nr .  193),1990, 1869  p. ( ISBN  978-2-600-02884-4 , citit online ) , nr. 2182..
48. Bénédicte și Jean-Jacques Fénié , Toponimia Provence , Éditions Sud-Ouest, col.  „Universitatea de Sud-Vest”,2002, 128  p. ( ISBN  978-2-87901-442-5 ) , p.  42.
49. Doctor în istoria tehnicilor de la EHESS, 2004
50. "  Certamussat  " , pe Journal de la Guerre 14-18 d'un ubayen: Anselme CHARPENEL (accesat la 20 februarie 2020 ) .
51. , fișier local - Municipalitate: Meyronnes , p.  5 (actualizat la 28 iunie 2012)
52. Insee, Fișier local , p.  7
53. Insee, Local File , p.  15
54. Ministerul Agriculturii, „Orientarea tehnico-economică a fermei”, recensământul agricol 2010 și 2000 . ( link  : atenție, fișierul este de 4,4 milioane)
55. Insee, „  Ferme în 1988 și 2000  ”, Insee, 2012 (fișier de 24,6 milioane)
56. Mathieu Ruillet, Éric Ruchet, Studiul potențialului regional pentru dezvoltarea hidroelectricității mici , Grupul Energii regenerabile, mediu și solidaritate (GERES), 5 decembrie 2005, p. 60
57. Observatorul departamental de turism, Atlas de cazare turistică , decembrie 2008, p.  6
58. Atlas de cazare ... , op. cit. , p.  32
59. Atlas de cazare ... , op. cit. , p.  36
60. Atlas de cazare ... , op. cit. , p.  30
61. Atlas de cazare ... , op. cit. , p.  44
62. , fișier local , op. cit. , p.  16
63. Insee, „  Cazare turistică în municipalități, 2008, 2009 și 2012  ”, Insee, 2012 (fișier 20,8 milioane)
64. SA, "Jean Jacques caută un 7 - lea primul magistrat de mandat," La Provence , 04 martie 2014, p.  11.
65. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, De la Jausiers la Montfort (lista 4) , consultată la 8 martie 2013.
66. Jean Jacques este unul dintre cei 500 de aleși care au sponsorizat candidatura lui Jacques Chirac ( RPR ) la alegerile prezidențiale din 1981 , vezi Consiliul constituțional, lista aleșilor care au prezentat candidații la alegerea președintelui Republicii , Jurnalul Oficial al Republicii Franceze din 15 aprilie 1981, pagina 1067, disponibil online, consultat la 29 iulie 2010
67. Prefectura Alpes-de-Haute-Provence, „  Lista primarilor  ”, 2014, consultată la 20 octombrie 2014.
68. De la satele Cassini la orașele de astăzi pe site-ul École des Hautes Etudes en Sciences Sociales .
69. Consultați - Populațiile juridice ale municipiului pentru anii 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 .
70. Christiane Vidal , „  [Cronologia și ritmuri de depopulare în departamentul Alpes-de-Haute-Provence de la începutul XIX - lea  secol.]  “ Istoric Provence , or.  21, nr .  851971, p.  287.
71. BAILLET (Adrien) Viețile Sfinților (1739), t. 5 jull-15aou, p. 127-128.
72. paginile 57-60, Ubayette, Sabenca, 2003 ( ISBN  2-908103-35-4 ) .
73. Raymond Collier , Monumental și artistic Haute-Provence , Digne, Imprimerie Louis Jean,1986, 559  p., p. 448
74. 1992, Sabença, Barcelonette, pagina 24, "L'Ubayette"