Unora le place fierbinte

Unora le place fierbinte Descrierea imaginii Some Like It Hot (1959 poster) .jpg.

Date esentiale
Titlul original Unora le place fierbinte
Producție Billy Wilder
Scenariu Billy Wilder
I. AL Diamond
Personaje principale

Marilyn Monroe
Tony Curtis
Jack Lemmon

Tara de origine Statele Unite
Drăguț Comedie
Durată 120 de minute
Ieșire 1959


Pentru mai multe detalii, consultați fișa tehnică și distribuția

Some Like It Hot ( Unora le place fierbinte ) este un film american al lui Billy Wilder lansat în 1959 . Este o comedie romantică care se aventurează pe teren, foarte puțin explorată la acea vreme, a homosexualității .

Acest film a ajutat la realizarea regizorului și a actriței sale principale, Marilyn Monroe , două vedete ale cinematografiei de la Hollywood . Institutul American de Film îl plasează pe primul loc în clasamentul său din cele mai mari sute de comedii, înainte de Tootsie și doctor Strangelove .

Rezumat

În 1929 , la Chicago , în mijlocul interdicției , un vehicul funerar a fost urmărit de o mașină de poliție; focul de armă este schimbat, dar vehiculul funerar reușește să decoleze și să-și livreze încărcătura - alcoolul de contrabandă - într-o bârnă de jocuri subterană. Puțin mai târziu, poliția a făcut raiduri acolo; doi dintre muzicienii care cântă acolo reușesc să scape de rundă: Joe ( Tony Curtis ), saxofonist și Jerry ( Jack Lemmon ), contrabasist .

A doua zi, cei doi muzicieni, care se pregătesc să meargă la noua lor logodnă, se întâlnesc cu gangsterii și asistă la o ciocnire sângeroasă între bande rivale ... Doi martori enervanți. Pentru a scăpa de ucigașii de gloată pe tocuri, se ascund, deghizați în femei, într-o trupă de jazz feminină care călătorește la Miami , Florida . Prenumele lui Joe este Josephine și Jerry devine Daphne. În tren, cei doi travesti se întâlnesc cu Alouette ( Marilyn Monroe ) - Sugar în versiunea originală - cântăreața orchestrei.

În timpul călătoriei, un mic salt improvizat în jurul câtorva băuturi le permite celor doi nou-veniți să simpatizeze cu restul orchestrei, numită Sweet Sue și sincopatorii societății ei și în care există un singur bărbat, directorul acesteia. Joséphine (= Joe, saxul) este foarte atrasă de Sugar (Alouette în Franța), care îi povestește despre dragostea ei cu ... saxofoniști. Ea îi mărturisește că speră să cunoască un milionar în Florida și să se căsătorească cu el.

Tocmai, la Miami, hotelul de lux în care se stabilesc și în care trebuie să cânte, roi de milionari încântați să întâmpine tineri artiști. Bogatul Osgood Fielding cade sub vraja lui Daphné / Jerry și îl invită la cină în aceeași seară pe iahtul său care ancorează în golf. Joe / Joséphine, clocind alte planuri, a pus mâna pe valiza directorului orchestrei unde găsește ceva de transformat într-un tânăr elegant, Junior. Muzicienii merg la plajă, unde Alouette întâlnește un anume Junior, un tânăr moștenitor bogat.

Junior / Josephine / Joe întreabă:

- "Asta înseamnă că cânți această muzică foarte rapidă ... jazz?" "("  Asta înseamnă că cânți acea muzică foarte rapidă ... jazz?  ")
- Alouette (cu o gâfâială tulburătoare):" Da. Și este foarte cald! "("  Da. Foarte fierbinte!  ")
- Junior:" Îmi imaginez că unora le place fierbinte ... "("  Cred că unora le place fierbinte ...  ")

Junior / Joe îl pune pe Alouette să se întâlnească pe debarcader după spectacolul în care cântă orchestra și cântă Alouette. Apoi se duce la debarcader în timp ce Joe se transformă în Junior. Între timp, Daphne petrece o seară dansantă și languroasă cu Osgood. Pe iahtul lui Osgood, Junior o face pe Alouette să creadă că este insensibil la orice avans feminin. Stratagema funcționează, ea își propune să-i arate contrariul, îi spune: „Să mai punem un buștean în foc!” "(" Haideți să mai aruncăm un buștean pe foc! "). E timpul să plec acasă. Jerry / Daphne, euforic, îi anunță pe Joe / Josephine că este logodită. Joe o întreabă: "De ce s-ar căsători un bărbat cu alt bărbat?" "" Pentru siguranță! »Răspunde Daphne (- De ce ar vrea un tip să se căsătorească cu un tip? - Securitate!).

A doua zi, mulțimile din Chicago ajung la hotel sub acoperirea unei conferințe a Prietenilor Operei Italiene . Un comisar îi urmărește (incognito, citește Gazeta Poliției  !). Principalul lor subiect de discuție și îngrijorare sunt acești doi martori care le-au scăpat la gara din Chicago. Cum să le găsim? Trecând pe lângă recepția hotelului, Joséphine și Daphné văd gangsterii, se sperie și fug. Distraught Junior / Joséphine / Joe îi dă lui Alouette un (ultimul?) Apel pentru a se despărți. Începe o urmărire între lumea interlopă și cei doi travesti care au fost recunoscuți. Se termină într-o baie de sânge, în acest caz o soluționare a scorurilor între fracțiunile mafiote.

Joséphine devine din nou Joe, Alouette și Daphné merg să se alăture lui Osgood care așteaptă logodnica lui să o aducă pe iahtul său. Joe îi mărturisește impostura lui Alouette, care îl iartă: dragostea este mai puternică decât minciunile și saxofonul. Un dialog final între Daphne și Osgood închide filmul într-un mod memorabil:

- Daphne: „  Nu ne putem căsători deloc  ”.
- Osgood: „De ce? "("  De ce nu?  ").
- Daphne: "Ei bine, pentru început, nu sunt o adevărată blondă!" "("  Ei bine, în primul rând, nu sunt o blondă naturală!  ").
- Osgood: " Nu contează ...  " ("  Nu contează ... ").
- Daphne: „Fum. Fum ca un săpător ”(„  Fum. Fum tot timpul  ”).
- Osgood: „ Nu-mi pasă ” („  Nu-mi pasă.  ”).
- Daphne: „Trecutul meu nu este bun. Locuiesc cu un saxofon de cel puțin trei ani ”(„  Am un trecut teribil. De trei ani trăiesc cu un saxofon  ”).
- Osgood: „Te iert” („  Te iert  ”).
- Daphne: „Vai, nu pot avea copii” („  Nu pot avea niciodată copii  ”).
- Osgood: „  Putem adopta câteva  ”.
- Daphne (scoțându-și peruca): "Nu înțelegi, Osgood, sunt bărbat!" "("  Nu înțelegi, Osgood, sunt bărbat!  ").
- Osgood: "Ei bine ... nimeni nu este perfect!" "("  Ei bine ... nimeni nu este perfect!  ")

Fisa tehnica

Distribuție

Actori necreditați

Producție

Filmul este considerat un remake al Fanfare d'Amour (al cărui scenariu a fost scris de Michael Logan și Robert Thoeren), regizat în 1935 de Richard Pottier și al filmului german lansat în 1951 Fanfaren der Liebe , regizat de Kurt Hoffmann și scris de Heinz Pauck (inspirat și de scenariul lui Michael Logan).

Hotelul folosit ca fundal pentru a evoca Florida este Hotelul Del Coronado din San Diego , California .

O remarcă, pe care Tony Curtis ar fi făcut-o deoparte în timp ce viziona graba , a fost în toată lumea. Exasperat de întârzierile neîncetate ale lui Marilyn Monroe, precum și de neprofesionalismul său și de numeroasele lucruri care trebuie făcute, Curtis ar fi comentat reporterilor că „sărutul lui Marilyn Monroe a fost ca și cum ai săruta pe Hitler  ” (el a încercat totuși în mod repetat să respingă această afirmație, în special în un raport despre filmul filmat în 2001 pentru nevoile lansării pe DVD). Potrivit unei alte versiuni, mai târziu, Tony Curtis susține că a răspuns la întrebarea "Hei, ce simți să o săruți pe Marilyn?" " , " Este ca și cum ai săruta Hitler ... Care este această întrebare stupidă? " . Și adaugă: „A fost doar o glumă. A fost doar un răspuns stupid la o întrebare stupidă. " . Prin urmare, istoria își va aminti că această propoziție, de fapt rostită, a fost o glumă lansată într-un moment de nervozitate.

Deși Marilyn Monroe a fost proastă în platou, iar Wilder a trebuit, din cauza ei, să refacă până la optzeci de fotografii pentru aceeași scenă, el o va ierta. Într-adevăr, mai târziu va declara:

„A fost foarte greu să lucrez cu ea. Dar ceea ce am reușit cumva să scoatem din ea, o dată pe ecran, a fost doar uimitor. Uimitor, strălucirea pe care a dat-o. Și a fost, credeti sau nu, excelenta la dialog. Știa unde sunt râsurile. ". "

Premii

Premii

Programări

În jurul filmului

Adaptare

Filmul este adaptat într-un musical sub titlul Sugar , muzică de Jule Styne , versuri de Bob Merrill , libret de Peter Stone, coregrafie și regie de Gower Champion , în premieră pe9 aprilie 1972la Teatrul Majestic de pe Broadway .

Note și referințe

  1. Pentru a păstra jocul de cuvânt al versiunii în limba engleză ( trestie de zahăr = "  canne à sucre  ": Jerry îi recunoaște lui Joe că "ar mânca plăcintă cu lark"
  2. Site-ul Arte.tv, pagina „Unora le place la cald de Billy Wilder” , accesat la 25 ianuarie 2021
  3. „  Fanfare d'amore  ” , pe allocine.fr (accesat la 30 septembrie 2014 )
  4. (De) "  Fanfaren der Liebe  " , pe filmportal.de (accesat la 30 septembrie 2014 )
  5. (De) „  Michael Logan  ” , la imdb.com (accesat la 30 septembrie 2014 ).
  6. „A  săruta Marilyn este ca a-l săruta pe Hitler  ” , pe histoire-en-questions.fr (consultat la 25 ianuarie 2021 ) .
  7. "  M. Monroe, T. Curtis și Hitler - anecdota  " , pe histoire-en-question.fr (consultat la 30 septembrie 2014 )
  8. „  Tony Curtis, The Bronx Kid  ” , pe arte.tv (accesat la 25 ianuarie 2021 ) .
  9. „  Tony Curtis: o revelație destul de„ fierbinte ”...  ” , pe parismatch.com ,11 august 2009(accesat la 30 septembrie 2014 )
  10. Dominique Choulan ( pref.  Brigitte bardot), Marilyn Monroe de ieri până astăzi , Publibook,2012( citiți online ) , p.  203.
  11. Jean-Pierre Bouyxou , „  Tony Curtis, relația sa de dragoste cu Marilyn  ” , pe parismatch.com (accesat la 25 ianuarie 2021 ) .
  12. "  Billy Wilder, a" Mensch "and his actors - La Cinémathèque française  " , pe www.cinematheque.fr (accesat la 4 mai 2020 )
  13. Some Like It Hot contribuie în același an cu Ben-Hur de la William Wyler , care a câștigat 11 premii Oscar.

Vezi și tu

Bibliografie

Articole similare

linkuri externe