Valonia | 3.633.795 (1 ianuarie 2019) |
---|---|
Populatia totala | Între 3,5 și 4 milioane |
Regiuni de origine | Valonia |
---|---|
Limbi |
Franceză (limbă oficială) Wallon Picard Lorrain Champenois |
Religiile |
Catolicism (majoritate) Protestantism (minoritate) |
Etnii conexe |
Flamand francez olandez germani luxemburgheză |
De valoni sunt locuitorii din regiunea valonă (entitate teritorială) și Valonia (entitate culturală) care împart o „ identitate construită “ bazată pe ideile Mișcării Valon . În cadrul poporului valon, limba valonă se practică în principal în activități literare, muzicale și teatrale.
Conform unei prime interpretări, valonii sunt un grup etnic distinct în Belgia și, de asemenea, conform singurelor criterii antropologice istorice și politice din Europa. Cu toate acestea, alte criterii comune, cum ar fi limba , religia, tradițiile, folclorul, le asociază cultural cu francezii , deși există o cultură valonă .
Conform unei a doua interpretări, valonii se disting de flamani numai prin limbă, identitatea regională trăiește în simbioză cu identitatea națională belgiană. În urma unui sondaj asupra sentimentelor de apartenență ale belgienilor , profesorul de sociologie Marc Jacquemain a scris:
„Inima identității valone este acolo: nu este o identitate cu pretenție exclusivă sau chiar hegemonică. Este o identitate care trăiește în simbioză cu identitatea belgiană: copleșitor, în Valonia suntem valoni și belgieni. "
Termenul valon provine de la Walh , un cuvânt germanic foarte vechi folosit de germani pentru a desemna populații celtophone sau romane.
În funcție de regiune, Walh a fost transformat, în special prin împrumuturi din alte limbi, iar sensul său a fost redus. Acesta este cazul lui Wallon, care a fost creat în roman cu alți termeni înrudiți, dar i-a înlocuit foarte repede.Haplogroup care este cel mai reprezentat în Belgia este haplogroup R1B , distribuit în mod egal între subclade germanic R1b-U106 și subclade Italo-celtice R1b-P312. Jumătate dintre belgienii R1b-P312 aparțin subcladei U152 (S28) asociată cu celții din La Tène, Galii și Romanii, cu o frecvență mai mare în Valonia (16%) și Luxemburg (14%) decât în Flandra (10) %). Valonia are un procent mai mare de U106 adevărat germanic / nordic (67%) decât Flandra (56%), deși Flandra are un procent ușor mai mare de U106 în total. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că strămoșii germanici ai flamandilor sunt un amestec de franci (din Danemarca) și sași (din nordul Germaniei), în timp ce latura germanică a valonilor este doar de origine francă. Haplogroup T1a este o linie a apărut în neolitic semiluna fertil, care , probabil , extins la Grecia și Italia , cu vârste cuprinse între bronz și fier, înainte de a veni în Benelux cu romanii. T1a este considerabil mai mare în Valonia (6,4%) decât în alte părți.
De-a lungul istoriei, valonii și-au părăsit țara din motive economice, politice sau religioase. Începând cu secolul al XI- lea, marile orașe de-a lungul Meusei , de exemplu, Dinant, Huy și Liege, tranzacționau cu Germania, unde Wallengassen (districtele valone) se aflau în unele orașe. În Köln, valonii erau cea mai mare comunitate străină, dovadă fiind trei drumuri numite Rue Wallonne din oraș. În secolul al XIII- lea, colonizarea medievală germană a Transilvaniei (centrul și nord-vestul României) include, de asemenea, numeroși valoni. Numele locurilor precum Wallendorf (satul valon) și nume de familie precum Valendorfean (țăranul valon) pot fi găsite printre cetățenii români ai Transilvaniei.
În secolul al XIV- lea, războaiele de la Liege conduse ca parte a cuceririi burgundiene au dus la evadarea unora dintre locuitorii din Dinant la Aachen. Comunități durabile și independente valonă au fost stabilite în al XVI - lea și XVII - lea secole în Anglia, în Palatinat, în Frankfurt, în Provinciile Unite, în New York , și mai ales în Suedia. Valonii au originea industriei de metal suedez din XVII - lea secol și limba valonă a rămas vorbită în unele regiuni până la al XIX - lea din secolul . Șocul emigrarea Valon din Suedia sa dovedit până la o durată de întruchipa mitul unui valon, erou al Uniunii, care nu corespunde realității istorice a XVII - lea și XVIII - lea secole , nici realitatea anilor 1920 în Suedia.
În jurul anului 1920, într-o perioadă în care prezența valonă tindea să dispară, mitul muncitorului valon care era și puternic și înzestrat cu o conștiință de clasă plină de viață transpusă în trecut s-a născut în ziarul sindicatului metalurgic suedez. Acest ziar, Metallarbetaren , scrie aceste replici uimitoare: „Valonii sunt mai puternici decât flamenii (locuitorii belgieni de limbă olandeză), mai slabi, mai nervoși, mai sănătoși și trăiesc mai mult. Abilitatea și profesionalismul lor sunt superioare celor ale flamandului . Ei îi întrec pe francezi în tenacitate și înflăcărare - calități care le-au favorizat imigrația în Suedia. Dar impetuozitatea lor pasională îi face să arate ca francezii. "(3 iunie 1922). În XIX - lea secol, imigrația semnificativă a dus la crearea comunităților valone în Statele Unite ale Americii (Pennsylvania și Wisconsin). În același timp, un număr mare de tineri industriali valoni s-au mutat în Germania pentru a dezvolta industria acolo , în special în Aachen și Düsseldorf.
După federalizarea Belgiei , au fost create entități federate, atât Comunități , cât și Regiuni . Unul dintre ei se numește regiunea valonă, iar locuitorii săi se numesc valoni .
La 1 st luna ianuarie 2007 de, existau 3.435.879 valoni în regiunea valonă. Majoritatea dintre ei sunt belgieni francofoni, dar populația include și belgieni vorbitori de germană din estul țării, belgieni vorbitori de olandeză în principal în municipalitățile cu facilități de -a lungul frontierei lingvistice , precum și cetățeni din diferite țări europene și imigranți din diverse origini, inclusiv o mare comunitate italiană.
Identitatea valonă, așa cum este definită de mișcarea valonă, este o identitate construită bazată în principal pe Valonia și limba franceză. Philippe Destatte scrie despre această identitate:
„Identitatea valonă sau, mai degrabă, procesul de identificare a valonilor și valonilor, constituie o cercetare cognitivă, cea a eforturilor depuse de locuitorii din sudul Belgiei de limbă franceză de a se afirma valoni, nu de un fenomen de revelație transcendentală . - nu există o identitate naturală care să ne impună prin forța circumstanțelor - ci prin efectuarea unei lucrări de definire și construcție a ceea ce sunt și mai ales a ceea ce vor să devină. Lupta noastră este în primul rând o luptă împotriva noastră , a scris François Perrin în 1971. "
Pentru membrii mișcării valone, valonii sunt definiți mai ales de „identitatea lor teritorială” legată de Valonia: „Valonia își definește toți locuitorii ca valoni, indiferent de originea lor. Nu există identitate valonă decât prin recunoașterea existenței Valoniei. Recunoașterea Valoniei atât ca „țară romană”, cât și ca proiect social: „Valonia este o societate care trebuie creată, prin aceasta, valonii vor deveni conștienți de identitatea lor”.
Mișcarea valonă este atașată limbii și culturii franceze. El nu consideră dialectele belgian-romanice , în special dialectele valone, ca un factor determinant al identității valone, ci mai degrabă franceza: „Prin urmare, nu dialectul [valon] creează legătura dintre toți valonii, ci într-adevăr franceza”. Activiștii valoni îi consideră pe valoni ca pe o „comunitate francofonă” în jurul conceptelor de francitate sau romanitate :
„Conceptele de„ franțuzesc ”sau„ romanitate ”sunt utilizate pe scară largă în lumea MW astăzi. Aceștia vizează o comunitate lingvistică romanică căreia valonii i-ar fi aparținut „întotdeauna”, adică încă din perioada gallo-romană. Este izbitor în acest context faptul că valenii nu au luptat niciodată pentru recunoașterea valonului ca limbă standard. Într - adevăr, cu siguranță , deoarece XIX E secol, națiunile trebuie să aibă, nu numai propriul lor teritoriu, dar , de asemenea, o limbă de prestigiu unificat. Un dialect etichetat ca variantă lingvistică nu este suficient. Prestigiul francezilor a prezentat un avantaj cert în lupta împotriva MF [Mișcarea Flamandă]. "
Anumiți activiști valoni, precum Jean-Maurice Rosier, cred totuși că este imposibil să se bazeze identitatea valonă pe limbă.
Pentru mișcarea valonă, înscriindu-se în tradiția intelectuală a Revoluției Franceze , identitatea valonă este o identitate cetățeană, bazată pe valori republicane și sociale, pe care militanții valoni se opun unei identități etnice, în special cea propusă de mișcare.
Philippe Destatte a insistat în 1994, în cadrul unei conferințe ținute la Namur și dedicată gândirii lui Jean-Marc Ferry , asupra naturii acestei identități: „Iată un anumit număr de valori: atașamentul față de democrație, universalitatea etc., pentru a construi o identitate. Acest lucru nu va fi idealist, ci concret, deoarece determină un anumit număr de valori pozitive. Această identitate, vom încerca să o cultivăm în timp ce știm foarte bine că este artificială, dar necesară ... ”.
Politologul Anny Dauw consideră că mișcarea valonă, când vorbește despre identitatea valonă, face parte din tradiția intelectuală franceză:
„Nu poate fi vorba de o identitate culturală de tip etnic în care accentul este pus fie pe o istorie comună, fie pe un limbaj comun sau chiar pe un caracter comun. Este o identitate culturală în care accentul este pus pe „voința” oamenilor. Pentru că ceea ce este important în tradiția franceză nu este ceea ce sunt oamenii, ci ceea ce își doresc. "
Artificialitatea acestei identități culturale care urmează să fie construită este recunoscută și de politicieni, în special ministrul-președinte al regiunii valone, Robert Collignon , care a declarat în 1996 că identitatea culturală valonă trebuie creată pe baza dimensiunii teritoriale și a dreptului statutul regiunii valone, în absența unei identități valone istorice.
Anti-naționalism RezistenţăVorbitorii de limbi valone pot fi menționați prin termenul valoni . Vorbitorii celorlalte limbi endogene din Belgia romantică nu sunt, prin urmare, întotdeauna considerați valoni, chiar dacă fac parte din Valonia, potrivit activiștilor valoni:
„Pentru noi, valoni, Lorena și Picards care, de la Tournai la Malmedy și de la Mouscron-Comines la Virton, formează ceea ce numim Valonia, a sosit timpul să ne afirmăm adevărata naționalitate: naționalitatea franceză. "
Pe de altă parte, există o identificare lingvistică printre vorbitorii non-valoni ca în regiunile vorbitoare de Picard din Belgia romanică unde oamenii din „Borinage sau Tournaisis din Belgia sunt mândri să se numească Picard (s)”.