Cărțile armene s-au dezvoltat de-a lungul veacurilor, de la cele mai vechi manuscrise până la cărțile tipărite. Religioase în cea mai mare parte, ele sunt adesea iluminate . Stilurile regionale apar, în special în Syunik sau în regiunea istorică Vaspourakan .
Armeanul este o limbă indo-europeană , scrisă din V - lea secol . Alfabetul armean este creat de un călugăr, Mesrob Maștoț în jurul valorii de 405. Anterior, Armenia a fost „rupt“ între siriană , greacă , mai degrabă limbi literare, persană pentru administrare, și chiar aramaică , The armeanul este , prin urmare , numai vorbită. Ceva mai târziu, Mersop a tradus Biblia . Acest alfabet, influențat de alfabetul grecesc , este format din 36 de litere, care vor fi adăugate încă două în secolul al XII- lea . Se citește de la stânga la dreapta ca alfabetul latin .
Există mai multe stiluri de scriere pentru manuscrise:
Iluminările literelor (majuscule) care începeau textele religioase erau adesea decorate cu motive cu caracter vegetal sau animal.
Clasic armean este Grabar . Grabar poate fi considerat „limba învățate“ , față de un „autohton“ Armenia, care a dezvoltat în X - lea - această limbă este inclusă în literatura armeană mai târziu. În secolul al XIX- lea , armena s-a împărțit în două: pe de o parte, armeana de est (vorbită în Armenia și Nagorno-Karabakh ) și, pe de altă parte, armeana de vest (vorbită în diaspora ).
Crearea alfabetului favorizează dezvoltarea unei „literaturi religioase”, în special a Bibliei . Mesrop și discipolii săi, numiți „ sfinții traducători ”, traduc evangheliile, tetraevangheliile etc. din texte în greacă și siriacă. Prima traducere (oficială) a Bibliei de către Mesrop a fost revizuită de Catholicos Sahak în 435. Acest text a fost apoi copiat în erkat'agir (vezi mai sus). Bologir - angajat la a XII - lea secol - este folosit pentru prima dată de Nerses Lambronatsi . În acest fel, dimensiunea manuscrisului a fost redusă.
Pe lângă Biblia Mashtot, circulă și apocrife . Cele mai copiate și iluminate texte religioase au fost Evangheliile și Tetra- Evangheliile . Noua „tendințe“ apar: a djashots ( Lecționar -typicon), deja traduse din V - lea secol , și Liturghierului (armenești pataragamatoyts ), care este fabricat din din anafora . Există încă texte traduse în armeană, și cea mai veche traducere Liturghierul lui Grigorie I st Iluministul . În timpul Evului Mediu, s-au făcut diverse traduceri, în special în Cilicia , cu de exemplu misalul latin de Nersês Lambronatsi în 1198. Apar alte tipuri de texte religioase, precum sinaxarele , în armeană: yaysmawurk ', în jurul anului 1240. Multe texte religioase curg. și circulă în Armenia în centre religioase , cum ar fi mănăstiri: homilaries ( tônakan ), breviare ( jamagirk ' ) sau chiar această rugăciune ( saghmosaran ). Imnarii ( sharaknots ) unesc imnurile religioase ( sharakaran ). Există, de asemenea, printre aceste lucrări, de exemplu , apologetica . Din nou, scrierile au fost traduse din greacă și siriacă . De exemplu, putem cita autori de apologetică și alții precum Vasile din Cezareea sau Efrem Sirul .
Spre secolele VII și IX a inventat un sistem de notație muzicală . Înlocuiește vechea muzică liturgică (vezi muzica sacră ), care nu a fost scrisă. Acum, neumele (în armena Khaz ) sunt indicate deasupra textului. Mai târziu, a fost inventat khazgrik , o carte de cântece. Este alcătuit din două cărți: talaranul , pentru melodii și ode liturgice, și ganjarganul , destinat imnurilor. Aceste cărți liturgice, care servesc pentru citirea birourilor , sunt așezate pe un fel de lutru . Unele cărți au dimensiuni impresionante.
În acea perioadă, majoritatea manuscriselor erau religioase. În ciuda acestui fapt, există multe cărți laice, de exemplu cele ale istoricilor. Disciplinele profane, predate, sunt împărțite în două părți, în două cicluri: trivium , care tratează subiecte literare, și quadriuium , destinat științelor. Trivium se ocupă de filozofie , gramatică și retorică , fiind inspirat din scrierile grecești. Quadrivium tratate ca discipline aritmetica , geometria , astronomia și muzica . Aceste discipline sunt descrise de Anania Shirakatsi în Chronicon ( K'nnicon ) până în secolul al VII- lea . Din nou, autorul se referă la greci.
Predarea medicinei prin manuscrise, care nu au fost găsite în cea mai mare parte, se bazează, de asemenea, pe scrierile grecești și pe scrierile siriace. Dar autorii armeni au scris , de asemenea , cum ar fi cărți Mkhitar Heratsi medicină, între XII - lea și XV - lea secole. Astronomia și științele tehnice s-au dezvoltat în Cilicia spre sfârșitul Evului Mediu. Se fac noi traduceri.
Istoriografia armeană este foarte dezvoltată, în special în secolul al V- lea , epoca sa de aur. În secolul al V- lea, în principal articole care povestesc istoria Armeniei, prima dată (pentru ei bătălia dintre giganții Hayk și Bel ) până la începuturile creștinismului în Armenia și sfinții traducătorilor . Yéghichê povestește astfel războaiele împotriva sasanizilor din Istoria lui Vardan și războiul armean . Agathange scrie o Istorie a armenilor , care detaliază conversia la creștinism a Armeniei și domnia lui Tiridates IV . Dar, mai presus de toate, cea mai mare operă de istoriografie este Istoria Armeniei de Moise din Khorene (în armeană: Movsês Khorenatsi ), comandată de Sahak Bagratouni. Această lucrare majoră datează din timpurile biblice ale sfinților traducători.
Au fost scrise alte relatări mai puțin cunoscute, precum cele ale lui Sebeos și Ghewond , despre cucerirea arabă. Mai târziu, din secolul al X- lea , apar alte lucrări, inclusiv cele ale lui Matei din Edessa, în special secolul al XII- lea . Schimb de historiografie și modernizare cu cartea Istoria Armeniei către Mikayel Tchamtchian în secolul al XVIII- lea . Alte cărți sunt traduse.
Poezia din Armenia a fost mai întâi religioasă: Grigorie din Narek (Krikor Narekatsi) este secolul al X- lea , un mare poet care a crescut în mănăstirea din Narek , de unde și numele său. Lucrarea sa majoră este Cartea Plângerilor . Mai târziu apare Nerses IV Chnorhali . Stilul său de poezie este mai ușor, mai puțin religios. În secolele următoare, poezia armeană a evoluat - care a cunoscut o mare renaștere de aproximativ 150 de ani, iar poeții armeni sunt numeroși.
Miniatura este foarte important. Deoarece arta armeană este în general de tradiție creștină ( chiar și creștinismul timpuriu), reprezentările din miniaturi sunt religioase. Lumea elenă are o mare influență pentru această parte caracteristică a manuscriselor armene. Diferite școli de miniaturi cu diferite stiluri se nasc în Armenia . Culorile strălucitoare sunt adesea găsite, iar pigmenții utilizați sunt în mare parte de origine minerală.
Prin aceste caracteristici, miniatura armeană se distinge de miniatura bizantină. Un manuscris mai vechi împodobit cu miniaturi este manuscrisul generos al lui Etchmiadzin , datând din secolul al X- lea . Secolele următoare, Evangheliile foarte decorate reflectă o înflorire a acestei arte, uneori influențată de arabi, care a atins apogeul în Cilicia, în special cu Toros Roslin . Dar odată cu invaziile, producțiile artistice armene s-au oprit.