Huaraz San Sebastián de Huaraz | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Heraldica |
Steag |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Administrare | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Țară | Peru | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Regiune | Ancash | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Provincie | Huaraz | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Mandatul primarului |
Eliseo Rori Mautino Ángeles 2019-2022 |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Demografie | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Grozav | Huaracinien (ne) în franceză Huaracino (a) în spaniolă | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Populația | 131.377 locuitori. | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Densitate | 53 loc./km 2 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Geografie | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Informații de contact | 9 ° 32 ′ 00 ″ sud, 77 ° 32 ′ 00 ″ vest | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Altitudine | 3.080 m |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Zonă | 249 291 ha = 2 492,91 km 2 | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Locație | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Geolocalizare pe hartă: Peru
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Conexiuni | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Site-ul web | http://www.munihuaraz.gob.pe | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
„Orașul Foarte Nobil și Generos al Huarazului ” și „Capitala Prieteniei Internaționale” se află în partea centrală a Cordilei Anzilor peruvieni (la 400 km nord de Lima pe șosea), în centrul departamentului Ancash , pe dreapta malul râului Santa la o altitudine de 3.052 m în valea Callejón de Huaylas (în franceză: „Impasse de Huaylas”) .
Departamentul Ancash este un departament cu un trecut istoric bogat, inclusiv situri arheologice pre-inca. Conform ipotezei arheologului și antropologului peruvian Julio C. Tello , această cultură peruviană este indigenă și provine din Chavin de Huántar . Primele popoare din Chavín au venit de la poalele amazoniene la cordilera vecină, la est de Cordillera Blanca, unde au prosperat până când au ajuns la cultura Chavín în 1200 .
În Mai 1970, un cutremur distruge orașul Huaraz; pagubele au fost enorme atât în ceea ce privește viețile (peste 70.000 de morți în toată valea), cât și pagubele materiale. Atunci a început reconstrucția orașului, inclusiv o reformă urbană care a dat naștere noului Huaraz. Oraș cosmopolit cu o arhitectură, amenajare și construcții care nu au caracteristicile orașelor andine, dar cu un puternic potențial turistic.
Aglomerarea se întinde pe 8 km 2 și are aproape 140.000 de locuitori, făcându-l al doilea oraș ca mărime din Anzii centrali peruvieni după Huancayo . Este cel de-al 22- lea cel mai mare oraș din Peru. Huaraz, unde se află Catedrala San Sebastian, este sediul episcopal al provinciei.
Departamentul Ancash este un departament cu un trecut istoric bogat. Potrivit ipotezei lui Julio C. Tello , cultura peruană este indigenă și provine din Chavín de Huántar . Primii locuitori ai Chavin au venit la poalele Amazon la Anzi aproape de Cordillera Blanca , unde au înflorit până la fondator XII - lea lea î.Hr.. BC Chavin . Originile lui Huaraz datează din perioada hispanică. Este unul dintre numeroasele centre urbane care au fost înființate sub guvernarea viceregelui Peru , Francisco de Toledo .
Numele Huaraz ([waˈɾas] ) provine din cuvântul quechua waraq care înseamnă „zori”. Locuitorii antici ai regiunii aveau, de fapt, printre zeitățile lor principale, Waraq Quyllur (steaua zorilor), adică planeta Venus .
Steag: Steagul folosit de municipalitate este dreptunghiular cu un raport de 2 la 3, este complet albastru, cu stema orașului în centru.
Stema: Stema a fost creată pe9 martie 1982prin rezoluția nr . 034-80-CPH.15, semnată de primarul vremii Victor Valenzuela Guardia.
Scutul este de tip francez modern . Câmpul este împărțit în diagonală, felii de gules și azur cu o margine de aur . Proiectarea sa se bazează pe patrimoniul natural și cultural al provinciei:
Ornamentele exterioare sunt, casca ( yelmo în spaniolă) cu vizor ajurat, întoarsă spre dreapta din care ies plante galbene și roșii, surmontate de un condor care iese din flăcări:
Există puține cunoștințe despre istoria lui Huaraz, înainte de sosirea spaniolilor. Cu toate acestea, urme de ocupație umană de la 11.000 î.Hr. de către populațiile de vânători-culegători sunt dovedite, după cum atestă Peștera Guitarrero din fața orașului Mancos, situat la 50 km nord de Huaraz. Din aceste prime așezări umane din jurul râurilor Quilcay și Santa, regiunea a evoluat apoi datorită dezvoltării agriculturii în zona Vicuas și Villaqui .
În timpul antichității, secolul al X- lea în secolul al II- lea î.Hr. AD , civilizația Chavín a dezvoltat cultura urbană. Astfel, au construit satul Waras cu centrul său ceremonial situat pe dealul Pumacayan. Apoi succedat III - lea lea î.Hr.. AD VI - lea secol AD. AD Recuay și Huari VI - lea secol , care a construit seturi Huilcahuain și Waullac care sunt acum situri arheologice. În cele din urmă, zona a fost anexată Imperiului Inca .
În 1533, armata spaniolă a sosit în această zonă sub comanda lui Hernando Pizarro . Oamenii săi o descriu mai întâi, spunând că este un sol verde și fertil, cu multe vite în zonele înalte și în satele prospere.
Francisco Pizarro , cuceritorul spaniol al Peru, pe atunci stăpân pe Cuzco, se afla în centrul expansiunii coloniale spaniole. A distribuit terenuri și mine și a fondat orașe noi.
În 1538 a predat comanda lui Huaraz cuceritorului Sebastián de Torres și în 1574 căpitanul Alonso de Santoyo y Valverde (es) a fondat20 ianuarieo reducere indigenă hispanică sub numele de Pampa Huarás de San Sebastián organizată în 14 districte. Sebastián de Torres este numit Encomendero , cu dreptul de a colecta impozite în regiunea care face acum parte din provincia Huaraz.
În anii 1537-1548, luptele interne s-au dezvoltat în provincie și s-au încheiat cu moartea encomenderului Sebastián de Torres.
Sub guvernarea (1556-1560) a viceregelui Andrés Hurtado de Mendoza a existat o încercare de a urbaniza Huaraz, dar datorită climatului dur al regiunii, a rămas un proiect.
În 1576 , viceregele Francisco de Toledo a creat corregimentul Huaylas și l-a desemnat pe Huaraz ca sediu al acestei diviziuni teritoriale.
De la început, spaniolii au exploatat bogăția minerală a regiunii unde au fost descoperite mai multe zăcăminte de minereuri metalice: argint, plumb, tablă, printre altele. În anii 1570, sute de quechua erau deja sclavi în aceste mine.
În secolul al XVIII- lea - sfârșitul sistemului BourbonSistemul impus de borboni pe teritoriile lor de peste mări a dat naștere unei serii de rebeliuni ale indienilor înrobiți și a jumătăților de rasă care cereau schimbări fiscale, îmbunătățiri în industrii și liber schimb. În timpul domniei lui Carol al III-lea a avut loc o neliniște majoră în rândul populației, ceea ce a dus la rebeliunea Alcabalas de Huaraz înFebruarie 1780.
La corregimient au fost abrogate de regele Carol al III în 1784 ca urmare a revoluției din Túpac Amaru al II - lea și abuzurile comise împotriva indienilor și teritoriile lor au devenit intendencies dând naștere la cea a Huaylas.
Capitala sa administrativă situată în Tarma , gestiona regiunile Huaylas, Conchucos și Huánuco . În 1788, viceregele Teodoro de Croix l-a ridicat pe Huaraz la rang de oraș prin crearea unui cabildo acolo , apoi prin numirea înIanuarie 1789, primul primar Jacobo del Real.
Nucleul patriotilor lui Huaraz, susținătorii independenței față de Spania , era format din figuri precum Andrés Mejía, Juan de la Mata Arnao, Felipe Antonio Alvarado, Juan de la Cruz Romero, Manuel Jesús González și frații José María și José Manuel Robles Arnao.
La mijloculOctombrie 1820, José de San Martín a trimis trimiși în oraș pentru a proclama independența. Juan de la Cruz Romero a făcut acolo proclamații în favoarea independenței în quechua , îngrijorându-se pentru că autoritățile orașului au rămas fidele regalității spaniole. Confruntat cu rezistența autorităților, San Martín a întărit nucleul rebelilor trimițându-l pe colonelul Campino cu 250 de oameni, care au proclamat independența în orașul Huaraz. Patriotul Juan Mata Arnao a fost ales guvernator provizoriu.
12 februarie 1821, în timp ce stătea la nord de Lima , generalul José de San Martín a înființat provizoriu 4 departamente, inclusiv Huaylas care i-a dat drept capitală, orașul Caraz cu generalul Toribio de Luzuriaga în frunte.
Sub Republica, a fost creat departamentul Huaylas la 25 august 1823, cuprinzând orașele Huaraz, Caraz , Huacra, Mato, Jatun Huaylas și Macate.
Era în Huaraz, că generalii Antonio José de Sucre și Simón Bolívar reorganizat armata peruvian, iar majoritatea Huaracinians sprijinit expediția care, comandată de generalul Manuel Bulnes , a învins Santa Cruz în Bătălia de la Yungay20 ianuarie 1839.
Orașul Huaraz era considerat atunci capitala noului departament Huaylas, înființat oficial în iunie 1835 în guvernul lui Felipe Santiago Salaverry . Apoi a fost capitala departamentului Ancash când acest nume l-a înlocuit pe cel al lui Huaylas, în februarie 1839 în guvernul lui Agustín Gamarra .
În cele din urmă, în 1857 sub guvernarea lui Ramón Castilla , Huaylas a fost împărțit în două, dând naștere noii tinere provincii Huaraz cu capitala sa, actualul oraș Huaraz.
Prin decret suprem al 23 ianuarie 1866, sunt create districtele Independencia și Huaraz . Pe aceste teritorii se extinde astăzi orașul Huaraz.
În timpul războiului din Pacific , generalul Andrés Avelino Cáceres (poreclit vrăjitorul din Anzi), a trecut prin Huaraz în 1883 pentru a conduce ultima sa bătălie împotriva armatei chiliene, la Huamachuco .
În 1885, primarul amerindian al unui sat de lângă Huaraz, Pedro Pablo Atusparia (es) , a condus o rebeliune armată împotriva impozitelor, salariilor mici și a relelor tratamente. Acest lucru va duce - mult după 1969, la o reformă agrară și la statutul de cetățean pentru lucrătorii agricoli.
În XX - lea secol - Dezastre în serieÎn 1941: O mare parte din partea de nord și o mare parte din centrul orașului au fost distruse de inundații și alunecări de teren cauzate de prăbușirea unui rezervor care alimenta orașul cu apă. Barajul rezervorului, care se afla la aproximativ 6 km est de oraș și la peste 200 m deasupra acestuia, s-a rupt din cauza presiunii bruște a unei avalanșe de gheață care a căzut de pe ghețar, probabil în urma unui cutremur localizat. În patru minute, o masă de apă, noroi, roci și resturi, a căror creastă până când a ajuns în oraș depășise 15 metri înălțime, a coborât pe cea mai modernă suburbie, distrugând cea mai mare parte a jumătății nordice a orașului.
După dezastrul din 1941, vechiul baraj de acumulare a fost reparat, dar nu înlocuit. Îndoielile cu privire la siguranța acestui baraj au fost, ulterior, în mare parte responsabile de abandonarea acestei zone.
La mijlocul anilor 1960, valea din amonte de oraș a arătat încă cicatricile avalanșei. În 1965, mai puțin de o jumătate de duzină de clădiri fuseseră reconstruite în valea pârâului de sub rezervor. Valea era încă umplută cu trei metri de pământ și resturi depuse de avalanșa din 1941. Bolovani uriași, unii care depășeau patru metri înălțime, au fost aruncați la confluența pârâului și a râului Santa. Locuitorii din regiunea Huaraz, care și-au amintit de dezastrul din 1941, au spus în 1965 că râul însuși a fost deviat de resturi de avalanșă câteva zile înainte de a reveni la inima sa normală.
În 1970: The31 mai, un cutremur tragic și alunecări de teren devastează o mare parte din Callejón de Huaylas, distrugând orașul Yungay, lăsând 100.000 de morți sau dispăruți. De asemenea, orașul Huaraz a suferit pagube enorme, ceea ce a permis în mod paradoxal reconstrucția și reînnoirea urbană a orașului.
Acest 31 mai 1970, același baraj de rezervor a întrerupt într-adevăr din nou în timpul cutremurului. În valea pârâului din aval a avut loc o avalanșă, asemănătoare cu cea din 1941. În 45 de secunde, practic toate structurile importante din centrul orașului au fost distruse. Câteva minute mai târziu, jumătatea nordică a orașului, în special în valea pârâului, a fost distrusă de o avalanșă de noroi înghețat care transporta bolovani și alte resturi.
Aproximativ 20.000 de oameni au fost uciși în oraș; ar fi existat doar 91 de supraviețuitori în orașul însuși. Clădirile istorice de-a lungul benzilor înguste, în special casele mari din chirpici acoperite cu plăci ceramice, au fost reduse la ruine. Aceste străzi înguste au fost, de asemenea, capcane ale morții pentru locuitorii din timpul acestui dezastru; proiectarea orașului după 1970 a ținut cont de acest lucru cu străzile mai largi.
Orașul este situat în valea Callejón de Huaylas , unde curge râul Santa . Acest coridor îngust este format din Cordillera Blanca și „Cordillera Noire” (un contrafort al primului), lanțuri muntoase impunătoare care oferă astfel peisaje de o frumusețe naturală remarcabilă și numeroase posibilități pentru sporturile de aventură. Muntele Huascarán , cel mai înalt punct din Peru cu o altitudine de 6.768 m , este la 45 km distanță și perfect vizibil pe vreme bună din oraș.
Pe versantul estic al acestei văi interandine, Cordillera Blanca prezintă relief neuniform, cu sol mai rezistent, roci intruzive (tip granit / granodiorit ) și o acumulare perpetuă de zăpadă pe vârfuri de peste 5.000 m . Cordillera Noire, situată pe versantul vestic, este mai puțin abruptă, cu sol mai puțin rezistent, roci vulcanice și fără zone glaciare.
Altitudinea orașului este de aproximativ 3.050 metri deasupra nivelului mării. Teritoriul Huaraz și împrejurimile sale imediate este eterogen, montan și accidentat; ca urmare, are pante care variază între 2% și 25% în zona centrală și între 15% și 45% în periferie. Există o acumulare de umplutură în relieful superficial al solului, în tot ceea ce este locația orașului Huaraz.
Fondatorii orașului nu au avut, din păcate, dreptate să aleagă gura unei râpe pentru a întemeia orașul. Poate că datorită reliefului său aparent plat sau a abundenței și proximității apelor a două râuri și a diversității copacilor au ales locul. Fondatorii nu știau că nu este vorba de un teren ferm, ci de un teren lucrat de apă subterană a cărui origine se află la marginea dealului Rataquenua. Mai sigur, potențialul de dezvoltare al agriculturii și minelor este cel care i-a motivat.
Râul Santa curge spre nord prin Huaraz. Nu este navigabil, dar a furnizat întotdeauna orașului apă de bună calitate. Acest pârâu este încă în Huaraz doar un torent îngust, cu fundul stâncos, care transportă apă rece, alimentată de ghețari. Acesta primește prin trecerea orașului, Rio Paria și Rio Quilcay ambele pe malul drept.
Râul este granița vestică tradițională a Huarazului, deși o parte din populația orașului a trăit pe malul stâng de două secole.
Limita nordică a Huaraz se află de-a lungul unui pârâu care traversează orașul și se varsă în Rio Santa. Acest pârâu - denumit în mod adecvat Paria - a cărui bazin hidrografic este orientat spre vest și se îndreaptă spre poalele și versanții Cordillera Blanca, a fost scena a două inundații devastatoare cauzate de cutremurele din 1941 și 1970.
Huaraz are un climat de munte tropical temperat, însorit și uscat în timpul zilei și rece noaptea, cu temperaturi medii anuale între 11 și 17 ° C și maxime absolute care depășesc 21 ° C. Precipitațiile sunt mai mari de 500 mm , dar mai puțin de 1000 mm în timpul sezonul ploios, din decembrie până în martie. Anotimpul uscat numit „vara andină” se desfășoară din aprilie până în noiembrie.
La Huaraz temperatura medie anuală este de 16,2 ° C , deoarece curenții atmosferici de pe coastă se neutralizează cu cei din Cordilere, dând astfel un fel de izvor perpetuu fără căldură sau frig excesiv. Clima Huaraz este, de asemenea, caracterizată printr-un sezon uscat din mai până în septembrie și un sezon umed din octombrie până în aprilie.
În sezonul umed, diminețile sunt însorite, uscate și fierbinți (până la 35 ° C în plin soare) cu după-amiezile și nopțile ploioase, uneori aversele sunt violente și cu temperaturi mai reci. Sezonul uscat se caracterizează prin dimineți și după-amiezile însorite, uscate și calde, cu nopți reci aproape de 0 ° C și cer senin, prezentând astfel nopți frumoase senine și înstelate.
Timpul favorabil pentru sporturile de aventură corespunde sezonului uscat care durează o sută de zile fără ploaie (iunie, iulie și august). Diferența de temperatură și lumină este foarte puternică de la un loc expus soarelui la un loc la umbră. Vânturile pot fi puternice cu vârtejuri care ridică praful în oraș.
Orașul este amenințat de inundații de topirea ghețarilor andini. În 2017, justiția germană a fost de acord să examineze plângerea unui țăran peruvian din oraș, cerând compensații companiei germane RWE (considerată a fi primul poluator din Europa ) pentru responsabilitatea sa în încălzirea globală .
Zona metropolitană este formată din două districte, Huaraz și Independencia . Majoritatea cartierelor sunt situate în districtul Huaraz, în special cartiere tradiționale precum La Soledad , Belén , Huarupampa și San Francisco , care înconjoară centrul orașului. Locuitorii lor sunt 60 % cetățeni tradiționali din Huaraz. Aceste cartiere sunt populate în mare parte de rezidenți din clasa de mijloc.
Districtul Pira | Districtul Jangas | Cartierul Tarica |
Districtul La Libertad | Provincia Huari | |
Provincia Aija | Cartierul Olleros (Huaraz) | Provincia Recuay |
Pe de altă parte, în jurul acestor zone există alte spații urbane care s-au dezvoltat fără planificare, cum ar fi Villón , Pedregal , Challhua , Rosas Pampa , San Jerónimo și Villasol . Centenario este cea mai mare zonă a orașului. În această zonă, mulți migranți rurali au stabilit așezări informale în curs de dezvoltare. Tendința de creștere a orașului este în special în partea de nord-est a orașului. Aceste zone nou create sunt căutate de oameni care preferă să se stabilească un mediu mai puțin urbanizat, mai aproape de natură.
Huaraz a constat inițial din case circulare, care au fost demolate și înlocuite în timpul colonizării spaniole de case pătrate și străzi înguste pe un plan de șah. Piața principală mare (Plaza Major) din centrul orașului era înconjurată de marea catedrală, primăria ( el cabildo ) și închisoarea. În epoca colonială, guvernatorul și-a stabilit reședința în Huaraz, care a devenit astfel capitala regiunii.
Din orașul vechi liniștit și tăcut, cu conacele sale mari de chirpici și acoperișurile cu două straturi , cu străzi înguste, rămâne doar strada José Olaya. A fost declarat Patrimoniu Național, deoarece cutremurul din 1970 care a distrus 95 % din oraș și toată arhitectura tradițională și colonială a cruțat strada Olaya.
Planul inițial de rețea al lui Huaraz a dispărut în dezastru, privând orașul de identitatea sa tradițională și eliminând compoziția inițială a celor patru cartiere La Soledad (centrul orașului), Belén , Huarupampa și San Francisco , ai căror locuitori pentru a se remarca au pictat ușile case respectiv în albastru, verde, roșu și gri.
Reconstrucția a necesitat demolarea caselor deteriorate și stabilirea unei planificări moderne și mai sigure, cu străzi largi și bulevarde cu grădini centrale. Arhitectura colonială nu mai există, a fost modernizată păstrându-și propriul stil andin cu acoperișuri cu două ape. Orașul se dezvoltă acum spre sud și nord, dar într-un mod dezorganizat, deoarece dezvoltarea comerțului și turismului a fost mai rapidă și mai anarhică decât procesul de urbanizare planificat, rezultând cartiere neregulate precum Nicrupampa , Shancayán , Palmira , Patay , Vichay , Quinuacocha și Cascapampa .
Clădirile sunt cel mai adesea pe un singur nivel sau pe un etaj, doar centrul orașului prezintă clădiri de peste 3 sau 4 etaje. Multe clădiri au fost modificate acolo pentru a oferi apartamente de închiriat.
Acum, la capătul nordic al Plaza se află clădirile care găzduiesc serviciile municipale, cum ar fi oficiul poștal, secția de poliție și stația de pompieri. Prefectura și Hotelul Central din Huaraz sunt situate la colțul străzii Gamarra. La est se află noua catedrală cu dependințele arhiepiscopiei. În acest complex arhitectural există și bănci și birouri de stat
Bulevardul Luzuriaga.
Cartierul La Soledad din centrul orașului.
Huascaranul văzut de la Huaraz.
Alameda Grau.
În ultimii ani, aglomerarea urbană s-a răspândit în mai multe centre populate din jurul orașului, precum Marian și Huanchac din nord-est. S-a prezis că creșterea orașului pe această parte va fi consolidată în câteva decenii. În acest fel, practic, centrele locuite precum Wilcahuain , Carhuás , Monterrey , Pongor , Paria în nord-est, Santa Casa , Picup în nord-vest, Tacllán , Shiwayo , în direcția Olleros în sud-vest fac deja parte din aglomerarea urbană . Tendința de creștere este proiectată spre districtele nordice, cum ar fi Tarica și Jangas , care vor face probabil parte din zona metropolitană în câțiva ani.
Orașul, capitala provinciei Huaraz, este condus de guvernul provincial Huaraz, care are jurisdicție pe întreg teritoriul provinciei. Nu există autoritate limitată la oraș.
Perioadă | Numele prenumelui | Partid politic |
---|---|---|
2000 - 2001 | Victoriano Osorio | Salvemos Huaraz |
2002 | Rommel Ríos Alcántara | Salvemos Huaraz |
2003 - 2010 | Gelacio Mautino Ángeles | Movimiento Regional Acción Nacionalista Peruano |
2011 - 2014 | Vladimir Meza Villarreal | Domnul Nueva ERA |
2015 - 2018 | Alberto Espinoza Cerrón | MR Renovare Ancashina |
Metropola Huaraz avea o populație de 118.836 de locuitori în 2017 și va avea 140.041 de locuitori în 2018, conform proiecțiilor INEI . După cutremurul pe care orașul l-a suferit în 1970, timp în care 50 % din locuitorii orașului au fost uciși, orașul a fost reconstruit, ceea ce a generat un val de migrație, în special din zonele rurale ale regiunii.
În cele din urmă, în anii 1990, minele de aur Pierina și Antamina s- au stabilit în regiune, încurajând oamenii din alte părți ale țării, în special din Huánuco și Lima, să se stabilească în oraș.
Limba oficială a orașului este spaniola și este, de asemenea, limba predominantă în variantele sale de spaniolă andină și spaniolă standard peruană. O minoritate vorbește quechua , mai ales în zonele rurale unde își păstrează încă predominanța.
Populația Huaracina mărturisește credința catolică la 89,06%, în timp ce 7% sunt evanghelice sau de altă confesiune protestantă. Aproximativ 1,53% profesează alte religii, în timp ce 1,51% nu se identifică cu nicio religie.
Printre principalele activități economice predomină turismul și minele, urmate de comerț, agricultură și industria ușoară, cum ar fi alimentele, textilele și meșteșugurile. Astfel, în distribuția populației active după sectorul de activitate, populația dedicată sectorului primar corespunde cu 19 % , 13 % sectorului secundar și 50 % sectorului terțiar.
Mineriada este în prezent principala activitate economică, de la fondarea minei Pierina în 1996, acordată companiei canadiano-peruviene Barrick Misquichilca. Pierina este o mină în aer liber , care funcționează cu camioane și încărcătoare. În 2011, Pierina a produs 152.000 de uncii de aur și peste31 decembrie 2011, rezervele dovedite și probabile la mină au fost de 771.000 uncii de aur (24 t ). Operațiunea a fost prelungită până în 2018.
Activitatea industrială ocupă 13 % din populația activă din punct de vedere economic, compusă în principal din microîntreprinderi și întreprinderi mijlocii dedicate industriilor alimentare, precum producția de produse lactate, băuturi răcoritoare, bere, carne procesată și alte produse de origine agricolă. Există, de asemenea, companii dedicate industriei construcțiilor, precum cărămizi, cuptoare de ciment și cuptoare pentru lemn. Fabricarea textilelor, artizanatului, produselor manufacturate etc. este, de asemenea, evidențiat. Cu toate acestea, în acest moment, activitatea industrială este împrăștiată în tot orașul.
12 iulie 2011, prin decretul legislativ 29751, a fost creat Parcul Industrial Huaraz, unde vor fi grupate activitățile productive ale microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii și unde vor fi generate locuri de muncă durabile, asociativitate, dezvoltare economică și socială.
Predomină comerțul și serviciile. 50 % din populația activă este dedicată acestor activități. Comerțul și microîntreprinderile au proliferat ca alternative de supraviețuire în fața șomajului. Cu toate acestea, orașul Huaraz are puncte forte, precum forța de muncă mare a micro antreprenorilor, care promovează comerțul, turismul și meșteșugurile.
Turismul este o activitate importantă în economia orașului și continuă să fie așa, deoarece Huaraz și mai ales Callejón de Huaylas și împrejurimile sale sunt una dintre cele mai importante destinații turistice din țară, primind 200 000 de vizitatori, cetățeni și străini. .
În prezent, companii cunoscute disponibile sau cu sediul în Huaraz sunt Credichavin, Caja Municipal del Santa, BBVA Continental, Interbank, Scotiabank , Banco de la Nación, Banco de Crédito del Perú, Mibanco, RadioShack , Claro, DirecTV , Hidrandina, Movistar , Ferreyros , TopyTop, Tiendas El, Rubrix.
Turismul menține, de asemenea, o afacere cu amănuntul bazată pe magazine și supermarketuri, evidențiind Novaplaza și Trujillo Mart, pe lângă piața centrală care este cea mai mare din Callejón de Huaylas și Sierra Ancashina, precum și alte piețe mai mici.
Huaraz este situat la aproximativ 400 km nord de Lima (călătorie de 8 ore) de Autostrada Pan-Americană de Nord (1N) cu o intersecție la Paramonga. Din acest punct, rămâne 200 km prin partea de sud a Callejón de Huaylas, pentru a ajunge la Huaraz. Un alt traseu important este drumul Casma-Huaraz de 115 km care merge de la coastă la Huaraz. În viitor, este planificată extinderea acestei rute până în Brazilia .
Infrastructura rutieră a orașului este formată din bulevardul Luzuriaga, care este principala arteră și, prin urmare, suportă cea mai mare sarcină a traficului zilnic al orașului, traversându-l de la nord la sud, cu extinderi precum bulevardul Fitzcarrald și bulevardul Centenario. Alte căi importante formează o rețea rutieră, cum ar fi bulevardul Raymondi, care traversează orașul de la est la vest. Bulevardul Gamarra și Bulevardul Villon sunt unele dintre arterele principale ale orașului. Drumurile de ocolire vest, est și sud formează astfel un inel rutier în jurul orașului, care accelerează traficul.
Huaraz este conectat la coasta Pacificului prin trei autostrăzi. Una merge în general spre vest, cealaltă spre sud, apoi spre vest, iar cealaltă spre nord, apoi spre vest. Toate cele trei rute încep din Anzi și coboară spre regiunea de coastă deșertică.
Călătoria cu mașina pe una dintre cele trei rute de autostradă de la Huaraz la coastă durează de obicei șapte până la opt ore pentru a ajunge la Lima sau Chimbote .
Piața principală a orașului.
Cartier modern construit după 1970.
Districtul Belén.
Cartierul Simón Bolívar.
Transportul urban este împărțit între transportul public și cel privat. Transportul public este alcătuit dintr-un sistem de microbuze sau camionete, în prezent cu stații stabilite. În ciuda naturii informale a sistemului, spațiile și timpii de așteptare pentru fiecare unitate la stațiile de autobuz sunt respectate. Liniile definite traversează orașul de la nord la sud.
Există, de asemenea, taxiuri individuale sau comune (colectiv). Acestea îndeplinesc aproape aceeași funcție ca și microbuzele, dar nu sunt multe dintre ele. Taxiurile sunt marcate cu pătrate albastre pe fiecare ușă, în timp ce „colectivele” au benzi albastre, pentru a le diferenția.
În comparație cu alte orașe mari din Peru, aceste mijloace de transport sunt mai ieftine.
Transport aerian20 km (mai puțin de 40 de minute) la nord-vest de Huaraz se află Aeroportul Comandante FAP Germán Arias Graziani , situat în Anta, unde zborurile comerciale zilnice către Lima durează aproximativ 45 de minute. Este principalul aeroport din regiune în ceea ce privește transportul de călători.
Aerodromul servește, de asemenea, avioanele mici ale celor mai mari două companii miniere din regiune.
Infrastructura de sănătate a orașului Huaraz include spitalul „Victor Ramos Guardia”, un sediu al Ministerului Sănătății (MINSA) care oferă servicii diversificate și extrem de specializate. Serveste atât populațiile urbane, cât și cele rurale.
Există, de asemenea, spitalul ESSALUD, un post medical Crucea Roșie și 3 centre integrate de sănătate, educație și agricultură (CISEA) situate în districtele Huarupampa , Nicrupampa și Palmira , care oferă asistență medicală.
Promovarea anului 1961 de la Școala Națională „La Libertad” a declanșat o grevă condusă de Victor Marcos pentru a cere o universitate. În septembrie a aceluiași an, cartierele Belén , Huarupampa , La Soledad , San Francisco și Centenario au susținut această inițiativă.
Au trecut șaisprezece ani pentru crearea Universității Naționale Santiago Antúnez de Mayolo (UNASAM).
Universități din Huaraz (data înființării) | |||
---|---|---|---|
Universități naționale. | |||
Universitate | Elevi | Scaun | Datat |
Universidad Nacional Santiago Antúnez de Mayolo | 5.600 (2010) | Huaraz | 1977 |
Universități private | |||
Universitate! | Elevi | Scaun | Datat |
Universitatea San Pedro | - | Chimbote | 1996 |
Universitatea Los Ángeles | - | Chimbote | 2004 |
Universitatea din Alaska Peruanas | - | Lima | 2008 |
Universitatea César Vallejo | - | Trujillo | 2013 |
Cel mai vechi liceu din oraș este Gran Colegio Nacional La Libertad, fondat de mareșalul peruan José de la Mar , când era președinte al Republicii. Crearea legală a avut loc pe30 ianuarie 1828, de către deputatul Huaracino la acea vreme, Julián de Morales Maguiña Nuna Cochachin. Predarea a avut loc inițial într-o mănăstire care anterior le-a servit ca sediu.
Această distinsă școală este considerată Alma Mater din regiune, deoarece în mănăstirile sale s-au format cea mai mare parte a inteligențelor regionale, oferind acestui renumit membru școlar și respect și clasându-l ca fiind unul dintre cele mai importante din țară.
Primul director al școlii a fost preotul, José de María Robles Arnao, preot, patriot și erou al independenței.
Școala a început să funcționeze în Mănăstirea Fraților Franciscani din districtul tradițional San Francisco. Au fost instruiți oameni de știință eminenți, cum ar fi Santiago Antúnez de Mayolo și dr. Eleazar Guzmán Barrón, care au participat la studiul aplicațiilor energiei atomice . Marcos Yauri Montero, scriitor laureat al Casa de las Américas , a studiat și el acolo.
Versurile imnului școlii sunt ale profesorului Alejandro Dextre Sierra și muzica muzicianului Huaracino Antonio Guzmán Arenas. Astăzi, Școala, declarată Școală Emblematică, continuă să contribuie cu onoare la educația și cultura orașului Huaraz, a regiunii și a Peru în general.
Apa potabilă consumată de orașul Huaraz este colectată în râurile Auqui și Paria , cu o capacitate de 5.855 m 3 și un debit mediu de 240 l / s. Aceasta acoperă cererea actuală (190 l / s), lăsând un sold pozitiv de 50 l / s. Pentru depozitare, Huaraz are două fabrici de procesare: Marian și Bellavista și șase rezervoare situate în Shancayan , Antauco , Batan , Pedrega l, Yarcash și Los Olivos . O fabrică mai mare este în prezent în construcție.
Compania Hidrandina este responsabilă de administrarea energiei electrice în orașul Huaraz. Sistemul de transport al energiei electrice este asigurat de centrala hidroelectrică Huallanca, situată în Cañón del Pato, iar alimentarea cu energie electrică este asigurată de stația situată în Picup (malul stâng al râului Santa), a cărei putere instalată este de 5.000 kW . Serviciul de conectare la domiciliu acoperă 100% din populație.
Aprovizionarea cu alimente perisabile este asigurată de piața centrală din Huaraz, care garantează aprovizionarea cu fructe, legume, pește, carne și care alimentează și restul orașelor Callejón de Huaylas și Sierra de Est a Áncash.
Cu toate acestea, sectorul informal și comerțul ambulator au provocat crearea dezordonată de piețe și târguri împrăștiate prin oraș. Ca o consecință a acestei probleme, apare nevoia de a pregăti un centru de aprovizionare modern și eficient în zona periferică din Picup .
Pe de altă parte, este posibil să găsiți lanțuri de supermarketuri în oraș, cum ar fi Novaplaza, Trujillo Mart, Huaraz Market, Market Ortiz.
În oraș este posibilă acordarea tuturor principalelor posturi de radio care funcționează la nivel național și regional. Există, de asemenea, posturi locale care difuzează zone dedicate știrilor locale în diferite momente, precum și posturi în principal muzicale: Radio Alegría, Radio Huascarán, Radio Quasar etc. și alte posturi specifice dedicate știrilor sportive sau economice: Radio Programas del Perú și Radio Nacional.
Numărul de canale de televiziune s-a înmulțit, există 13 canale de televiziune, 5 locale și 8 naționale; există, de asemenea, canale cu plată precum Cable Andino, Movistar TV, Claro TV și DirecTV .
Huaraz are multe ziare locale și trei posturi de televiziune locale care funcționează dimineața devreme. Majoritatea mass-media sunt situate în jurul pieței principale a municipiului Huaraz și difuzează informații în timpul zilei. Informațiile guvernamentale provin de la biroul Imagen.
Canalele trei și treisprezece sunt canalele TV locale care funcționează dimineața.
Ziarele regionale publicate în oraș sunt „Diario YA”, „Prensa Regional” și „Diario Expresión”. Majoritatea ziarelor naționale precum El Comercio, Peru 21 și Correo pot fi achiziționate dimineața devreme când sosesc din Lima .
De cand aprilie 2012, „The Huaraz Telegraph”, un ziar în limba engleză destinat comunității străine cu domiciliul în oraș, a fost pus în circulație. Gratuit, este citit de studenții școlilor de limbi străine și turiști.
Există multe companii tipografice, dintre care majoritatea sunt specializate în cărți de vizită și fluturași. Serviciul poștal național este situat în Plaza de Armas.
În 2007, orașul Huaraz și, prin urmare, Callejón de Huaylas, a fost desemnat „paradisul natural al lumii” la Premiile Elvețiene de Turism 2007, prezentate la Lugano (Elveția). Huaraz este poreclit „Elveția din sud” din cauza vârfurilor montane vizibile din centrul orașului.
Dar în interiorul Huarazului, există și câteva locuri turistice de vizitat:
Vaste pajiști și păduri de eucalipt și pini înconjoară orașul Huaraz. Teritoriul Huaraz are un mare potențial de păduri și terenuri pentru plantații forestiere și reîmpăduriri, dintre care se remarcă vastele păduri de eucalipt și pini, produse de reîmpădurire în anii 1990; Notă prezența altor copaci într - o măsură mai mică, ca Schinus Tara , lipicioasă Peru , Quenuales quishuar , nuc , arin , salcie , chiparos și mătură .. Lemnul din aceste păduri este utilizat pentru minerit, carcasă și lemn sculptat manual.
Animale sălbaticeFauna nativă este alcătuită dintr-o multitudine de specii de animale care locuiesc în diferitele etaje altitudinale ale orașului. Printre mamifere sunt nevastuica , mata, The pisica andină , ursul spectacol , The puma , The taruca , The vigonie la cele mai înalte etaje, viscache , The vulpea , The oposumul .
Există, de asemenea, o mare varietate de păsări de pradă, cum ar fi hrierul , condorul , rața cu coadă ascuțită, rața de lemn , cățelușul , pescărușul Anzilor , sternul , colibriii , aftele , vrabia andină. .
Situri naturale înconjurătoare„Trekkingul pre-incaș” este cel mai popular din regiune, cu calea sa pavată care duce la Chavin, deoarece folosește lamele pentru a transporta echipamente în timpul trek.
Huaraz este un oraș în care predomină credința creștină catolică, din acest motiv se remarcă festivitățile care au loc în Săptămâna Mare și în luna mai:
În acest context, „La Semana del Andinismo” s-a născut în anii 1980 dintr-o inițiativă privată, captând în fiecare ediție atenția întregului Peru și poziționând Callejón de Huaylas ca loc al sporturilor de aventură de către Excelență. Sportivi de top din diferite țări se întâlnesc în Ancash în timpul Săptămânii Andine pentru a concura la disciplinele de alpinism natural sau artificial, ciclism montan , parapanta , deltaplanaj , schi, snowboarding , sărituri cu bungee și canotaj .
La fel ca în tot Peru, fotbalul este cel mai popular sport din Huaraz. Stadionul Rosas Pampa este locul principal pentru meciuri de fotbal precum cele din Liga Peruană de Fotbal. Acest stadion are o capacitate de 20.000 de locuri. Cea mai reprezentativă echipă de fotbal a orașului este Sport Ancash, singura echipă din Huaraz care a participat la Liga Peruană de Fotbal din 2004 până în 2013.
Cluburi de fotbal | |||
Echipă | fundație | stadiu | Ligă |
Deportivo Belén | 28 ianuarie 1938 | Stadionul Rosas Pampa | Cupa Peru |
Sport Rosario | 4 octombrie 1965 | Stadionul Rosas Pampa | Prima divizie peruană |
Ancash Sport | 22 aprilie 1967 | Stadionul Rosas Pampa | A doua divizie peruviană |
De remarcat este și performanța clubului Sport Rosario care a ajuns pe stadionul regional al Cupei Peruane în 2007, repetând aceeași performanță în 2016, obținând promovarea în prima divizie a fotbalului peruvian. În oraș există terenuri împrăștiate pentru practicarea acestui sport.
Fotbalul este unul dintre cele mai populare sporturi din oraș. Cu toate acestea, acolo se practică și alte sporturi, cum ar fi baschetul și voleiul , în special în rândul femeilor. În plus, tenisul este reprezentat în oraș.
Sporturile de aventură au devenit populare în oraș odată cu creșterea turismului, în special în rândul tinerilor, inclusiv cu parapanta, deltaplan, trekking , trekking pe lama, alpinism, rafting , canotaj, ciclism montan, motocross , rapel , săniuș . Saltul cu pușcă se practică de pe cel mai înalt pod care traversează Moșul. Sporturile de iarnă includ alpinism, snowboarding, schi. Alpinismul și drumețiile către vârfurile locale Ratakinwa, Pukaventana și Pastururis sunt, de asemenea, frecvente.
Vârfurile acoperite de zăpadă din Cordillera Blanca.
Munții Huandoy , Huascarán , Copa și Vallanaraju la nord-est de Huaraz.
Cordillera Blanca văzută din Jirón Simón Bolívar.
Stadionul Rosas Pampa este cel mai important loc pentru practicarea fotbalului. Orașul are, de asemenea, un Colosseum închis, special conceput pentru baschet și volei, precum și diverse activități culturale. Alte site-uri, cum ar fi tenis de gazon, care este în curs de renovare pentru practicarea acestui sport.
În împrejurimile orașului există incinte pentru practicarea alpinismului ca cel al zidului de alpinism din Monterrey.
Huaraz găzduiește câteva muzee. Vizavi de piața principală se află Muzeul Arheologic din Ancash . Acest muzeu are trei niveluri împărțite în patru camere și în fiecare dintre ele există o expoziție a manifestărilor culturale desfășurate de diferitele grupuri umane care au locuit în regiunea Ancash . În acest muzeu se află Parcul Monolitic , considerat a fi cel mai mare parc de monoliti din America de Sud. Muzeul este, de asemenea, sediul Direcției regionale pentru cultură, a Ministerului Culturii din Áncash. Este situat în Plaza Mayor.
Huaraz are mai multe facilități culturale, inclusiv biblioteca publică municipală, situată în centrul orașului. Huaraz este, de asemenea, sediul noului centru cultural Huaraz, deschis în 2012 și este considerat unul dintre cele mai mari teatre din Peru. Diverse activități culturale sunt practicate acolo, cum ar fi teatru , recitaluri de pian, balete , operă , expoziții și proiecții de filme în weekend.
Huaraz este un oraș bogat în conținut literar scris de-a lungul istoriei sale republicane, în special pentru a spune diverse povești, legende compilate pe scară largă de celebrul profesor Huaracino Marcos Yauri Montero și care fac, de asemenea, parte din mitologia Văii Huaylas. Multe dintre legendele sale se referă la ființe imaginare din lumea andină, cu un accent deosebit pe povestirea creației orașelor și satelor Callejón de Huaylas, precum și formarea de munți, lacuri, râuri și munți. Povestea „Wandoy și Huáscar” este bine cunoscută și spune cum s-a format Cordillera Blanca, printre altele.
De la mijlocul XX - lea secol, Huaraz este un oraș cinefil. Cu toate acestea, la sfârșitul anilor 1990, administrarea slabă și dezafectarea au dus la închiderea permanentă a două cinematografe. Astăzi, postul de radio Huascarán este doar sediul postului de radio cu același nume, în timp ce localurile cinematografului Áncash sunt ocupate de o entitate publică.
Cu toate acestea, odată cu inaugurarea Centrului Cultural, au fost prezentate pentru prima dată mai multe filme, care au atras din nou atenția tinerilor Huaracinos pentru cinema.
În luna august a fiecărui an, orașul Huaraz găzduiește Festivalul internațional de film montan și ecologic INKAFEST, pentru a promova conservarea ecosistemului andin. Acest festival prezintă documentare de diferite lungimi pe subiecte care variază de la alpinism și alpinism la alte sporturi de aventură, cum ar fi parașutismul, fără a mai menționa alte producții care spun despre stilul de viață ancestral și cultura andină.
Viața de noapte din orașul Huaraz a fost întotdeauna intensă. În ultimii ani, orașul a dezvoltat o ofertă variată de cluburi de noapte, pub-uri și restaurante unde puteți gusta de la bucătăria regională sau creolă la bucătăria novoandina și internațională.
Centrul orașului, de la începutul boom-ului turistic, a fost zona preferată atât pentru turiști, cât și pentru populația tânără, în ceea ce privește petrecerea timpului liber și divertisment, deși încă de la începuturile sale, această zonă a fost criticată puternic pentru că nu a fost planificată corect orice directivă și, deși dezbaterea continuă până astăzi, această zonă a fost consolidată într-un mediu cosmopolit, prin prezența restaurantelor, barurilor, cluburilor de noapte, precum și a magazinelor de suveniruri și a obiectelor de artizanat în conturul parcului din Geneva și Parc du Journaliste . De asemenea, regiunea a devenit un fel de „cartier hippie”.
În ultimul deceniu, zona Barranquito (aluzie la un district din Lima ) s-a dezvoltat în centrul orașului, care se remarcă prin prezența unui număr mare de discoteci și baruri, inclusiv cele mai renumite fiind El Tambo și Makondos.
Un alt domeniu care s-a extins și în ultimii ani este Belén . Oferta gastronomică a crescut datorită prezenței unui număr mare de restaurante, pizzerii și pub-uri, care se caracterizează printr-un stil andin și chill-out, precum și supermarketuri, magazine, hoteluri etc.
Regiunea tinde să aibă o senzație cosmopolită în perioadele de mișcare turistică mai mare, cum ar fi în alte orașe importante din Peru.
Bucătăria din Huaraz este considerată una dintre cele mai recunoscute în Anzii peruvieni. Printre cele mai populare feluri de mâncare se numără Picante de Cuy (cobai prăjit într-un sos de condimente roșii, servit cu cartofi fierți), Llunca de gallina (supă de pui preparată cu grâu gras și gălbenușuri condimentate), Charqui de Chancho et res (prăjit) , porc și carne de vită sărate și uscate), Pachamanca (un fel de mâncare preparat pe câmp cu pietre fierbinți, diferite tipuri de carne, cum ar fi carnea de vită, pui, porc cu porumb gătit și cartofi), Pataska (supă fierbinte, făcută din porumb și porc piele de vită), Ceviche și Chocho (pește crud marinat în suc de lămâie servit cu chocho, o legumă tipică), Jamón Huaracino (șuncă sărată și vindecată).
Există deserturi precum Api de Calabaza (smântână dulce făcută din dovleac zdrobit) și băuturi precum Chicha de Jora (porumb galben acru).
De asemenea, putem menționa Chicharrones , păstrăv prăjit, Tamales , Pecan Caldo (bulion de cap în quechua ) etc. Șunca Huaracino merită o mențiune specială, o varietate de șuncă Serrano, care constă dintr-un picior de porc macerat condimentat cu sare, servit cu salată.
Militar
Arte plastice și științe umaniste
Politică
Ştiinţă
Alpinism