O frontieră lingvistică este o frontieră care separă două teritorii în care se vorbesc două varietăți lingvistice diferite (limbi sau dialecte ). Dacă cele două soiuri sunt atașate unor sisteme lingvistice fără legătură, granița marchează astfel limita înțelegerii reciproce. Dimpotrivă, în cazul unui continuum lingvistic , este adesea dificil să se stabilească cu precizie o graniță, deoarece tranziția are loc pe o zonă mai mult sau mai puțin extinsă; granița este apoi adesea definită pe baza unei izoglosii determinate sau a unui pachet izoglosic atunci când există.
Printre exemplele cunoscute de granițe lingvistice se numără:
O enclavă lingvistică (sau insulă lingvistică) este o zonă lingvistică complet delimitată de o graniță lingvistică.