Drogman este termenul folosit în est pentru a se referi la un interpret . Acest cuvânt, folosit între XII - lea și XX - lea secole,însemnat atât interpreți la serviciul de europeni responsabili pentru relațiile cu Orientul Mijlociu și funcționarii din serviciul administrației otomane ,multe ori de origine greacă. Au existat mai multe clase, asumându-și întotdeauna funcții de traducere, dar uneori și manager de misiune, negociator, intermediar. Cuvântul nu mai este folosit, totuși.
Cuvântul provine din limba arabă ترجمان , tourdjoumân adică traducător , care a dat , de asemenea , în limba franceză „truchement“, și este , de asemenea , la originea numelui Tordjman . Etimologia tourdjoumân ar putea merge înapoi la cuvântul targumannum ( „interpret“) prezent în tablete cuneiforme akkadiană Kültepe / Kanesh ( Kayseri ) , la începutul II - lea mileniu î.Hr.. Ar deriva de la verbul hitit tarkummai- („anunța, traduce”). Rădăcina care înseamnă „interpret” există, de asemenea, în kartvèle ( în special în georgiană ), în forma tardjimin , precum și în armeană în forma tarkman : nu putem exclude, prin urmare, că este vorba despre un wanderwort a cărui origine ar putea fi la fel de bine semitică ca indo- european , hurrit sau chiar Kartvele, adică una dintre familiile lingvistice prezente în trecut pe malul estic al Mării Negre și în jurul lacului Van ( a se vedea Urartu ).
Această funcție își are originea istorică în cruciade și în nevoile statelor latine din Palestina.
În serviciul puterilor occidentale, aceștia au însoțit diplomați și comercianți în relațiile lor cu orientalii. Au locuit la ambasadă sau la consulate .
Anumite familii din Constantinopol au monopolizat posturile de dragomane în capitală și în scara Levantului. S-au format adevărate dinastii de tineri de limbi , drogmani și diplomați, precum Chabert , Amico , Crutta , Dantan, Deval , Fleurat , Fonton , Fornetti , Pisani , Roboly , Salvago , Tarsia , Testa , Timoni sau Wiet .
În sistemul consular francez, ei au fost numiți de rege dintre elevii Drogman angajați în est. Elevii Drogman au fost numiți prin decret al ministrului afacerilor externe și aleși dintre elevii Școlii pentru tineri de limbi străine . Acești elevi Drogman angajați în Levant și tinerii de limbi predate la Paris nu au depășit numărul de 12.
În 1626, capucinii francezi au luat din nou o inițiativă a republicii de la Veneția, care a trimis tineri venețieni să studieze la Constantinopol, Giovanni di lingua , și a creat la Constantinopol o școală care preda franceză, turcă, latină, italiană și greacă vulgară. Datorită acestei școli, s-a format primul nucleu de dragomani în slujba Franței. În 1669, Jean-Baptiste Colbert a creat la Constantinopol o școală pentru drogmani, școala pentru tineri a limbii . În secolul al XVIII- lea, am cerut studenților să traducă în franceză texte de orice fel pentru Biblioteca Regelui.
Înainte de Revoluția Franceză, funcția de dragoman era rareori încredințată francezilor. Acest sistem care încredințează mercenarilor interesele diplomatice ale Franței a dus la trădări de secrete diplomatice în timpul Revoluției.
Acești oficiali erau deseori recrutați din comunitatea fanariotă .
Funcționarul responsabil de relațiile diplomatice otomane din Constantinopol a fost numit „dragomanul ușii ” sau „mare dragoman” sau „dragomanul divanului”. Funcția a fost creată în 1669 pentru a înlocui diferiții traducători folosiți până atunci de un singur interpret, care ocupa astfel o poziție privilegiată ca intermediar între guvern și puterile occidentale. Primul Mare Dragoman a fost Panaghiotis Nikoussios .
Titularul a fost un colaborator al amiralului flotei otomane, pașa capitan , căruia i-au fost atribuite veniturile majorității insulelor din Marea Egee. Prin urmare, el a jucat un rol intermediar între Capitan Pașa și flotă (în mare parte alcătuită din greci), dar și între el și cetățenii săi și a putut gestiona perceperea impozitelor. Revânzarea pozițiilor administrative dependente de flotă (guvernarea insulelor de exemplu) și profiturile legate de această poziție privilegiată au făcut ca biroul să fie foarte profitabil.
În principatele dunărene , creștine, dar vasale ale otomanilor , această funcție a devenit dragoman , sinonim cu ambasador , plasat sub autoritatea spătarului , șeful gărzii princiare, derivat din grecescul σπαθάριος - spatharios , pretorian imperial bizantin .
În timpul colonizării Americii și Africii, au fost chemați interpreți care au servit ca intermediari cu popoarele indigene. Negustorii europeni își dezvoltaseră obiceiul în timpul expedițiilor lor de a lăsa tineri marinari printre popoarele de pe coastele afro-americane, astfel încât să poată învăța limbi străine. Francezii au apelat la intermediari în Florida, în special cu François de La Caille și Pierre Gambie . Mai la nord, în Noua Franță , Étienne Brûlé , Nicolas Perrot și Nicolas Marsolet au jucat acest rol.