Dialog privind cele două sisteme mari ale lumii (în limba italiană : Dialogo sopra i din cauza Massimi sistemi del mondo ) este o lucrare solicitată de Galileo , de către Papa Urban al VIII în jurul valorii de 1624 și publicat în 1632 . Este scris ca un dialog între trei oameni, primul favorabil sistemului heliocentric al lui Copernic , al doilea pentru sistemul geocentric al lui Ptolemeu și al treilea fără o părere prealabilă asupra întrebării. Galileo sugerează în mod clar preferința sa pentru tezele heliocentrice, apoi suspectate în Biserica Romano-Catolică , și, de asemenea, contrazice învățătura lui Aristotel și, prin urmare, întreaga lume academică a timpului său. Anul următor, în timpul unui proces care a avut un mare impact, a fost forțat să își retragă observațiile.
La 22 februarie 1632, Galileo a prezentat lucrarea sa finalizată marelui duce al Toscanei Ferdinand II de Medici .
Publicarea acestei lucrări a avut o repercusiune deosebită în Europa , din cauza procesului Bisericii Catolice care a fost adus la Galileo în 1632 și 1633 , pentru această lucrare care, deși a fost comandată de Papa Urban, a încălcat interdicțiile scrierilor favorabile. heliocentrismul din 1616 .
Galileo a fost condamnat la vârsta de 69 de ani să renunțe la teoriile sale eretice în fața curții Inchizitorului Catolic, la cererea Papei Urban al VIII-lea, în iunie 1633 , la care s-a resemnat astfel încât, potrivit legendei, să nu ardă viu pe un rug . În practică, acest risc a fost aproape nul, Galileo și Urban VIII fiind prieteni de mult timp. Acesta din urmă l-a pus să fie arestat la domiciliu, unde să-și poată continua cercetarea la discreție timp de 9 ani până la dispariția sa.
Dialogul are loc în Veneția pe parcursul a patru zile , între trei personaje: Salviati, purtătorul de cuvânt pentru Galileo; Sagredo, luminat dar fără a priori; și Simplicio, un apărător al fizicii aristotelice , personaj în care Urban VIII s-ar fi recunoscut.
Două dintre aceste personaje sunt, de asemenea, oameni reali: Gianfrancesco Sagredo (1571-1620), un venețian și Filippo Salviati (1582-1614), un florentin, amândoi prieteni ai lui Galileo și a cărui amintire a vrut să o perpetueze. Cât despre al treilea personaj, când i s-a reproșat caracterul aparent peiorativ al lui Simplicio, Galileo a răspuns că este Simplicius al Ciliciei .
Descartes a aflat de rezultatul procesului lui Galileo din noiembrie 1633 . El a primit lucrarea Dialogo sopra i due massimi sistemi del mondo de către prietenul său, Isaac Beeckman , în 1634, pe care totuși o putea păstra doar cu puțin mai mult de o zi înainte ca Beeckman să o ia înapoi cu el continuând călătoria pentru a merge la Dort (vezi Comentariu Descartes opus).
Descartes însuși a scris un Tratat despre lume și lumină . Nedorind să fie condamnat de Biserică, a renunțat la publicarea acestei lucrări și a prezentat o versiune prescurtată în partea V a Discursului despre metodă ( 1637 ), evitând cu atenție problema heliocentrismului.