Un parheliu , numit și „soare fals”, „soare dublu”, „ochi de capră” sau „câini ai soarelui”, este un fotometeor , adică un fenomen optic atmosferic, legat de cel al halo-ului solar, format din apariția a două replici ale imaginii soarelui, așezate orizontal de ambele părți ale acestuia. În munți, deasupra norilor, replicile pot apărea ca reflexe ale soarelui pe o mare de nori.
Termenul este uneori folosit, în sens figurat, pentru a descrie reflexia palidă, dublul diminuat, a ceva sau a cuiva: „[...] pentru limbaj este doar un portret al omului., Un fel de parheliu care repetă steaua așa cum este ” ; „Soțul de astăzi este doar parhelionul acestui iubit visat care trebuie să strălucească mâine. "
Cuvântul provine din greaca veche παρά [para], „ aproape ” și ἥλιος [helios], „soare”, un parheliu este o parte a fenomenului de halo solar, cu care este asociat, dar care este adesea foarte parțial sau deloc vizibile. Durata apariției sale variază de la câteva secunde la câteva zeci de minute. Fenomenul constă în esență în apariția a două imagini luminoase, în culorile spectrului solar, îndepărtate de stea la o distanță unghiulară cuprinsă între 22 ° (halo mic) și 46 ° (halo mare). Acestea sunt plasate de ambele părți ale Soarelui, pe o linie orizontală numită „ cercul parhelic ”, care poate fi sau nu evidentă.
Cu cât Soarele este mai înalt pe cer, cu atât parhelii sunt mai departe de haloul central. Ordinea culorilor este cea a spectrului de lumină, identic cu cel produs în curcubee , roșul fiind orientat spre Soare, celelalte culori fiind destul de difuze și uneori urmate de o coadă de lumină albă care poate atinge un arc de 10 până la 20 °. Această lumină albă poate fi atât de strălucitoare încât dă impresia replicilor Soarelui. De multe ori se întâmplă ca doar unul dintre cele două parhelii să fie vizibil.
Halo solar complet
Parhelii, halou mic și coloană luminoasă .
Parhelion, cerc parhelic și halou mic
Când soarele este sus, parhelii sunt clar desprinși de halou mic.
Paranthelion la 120 ° din soare pe cercul parhelic
Fotografie a unui parheliu făcută pe 16.08.2010 la 20:39 la intrarea în Golful Morbihan (orașul Arzon)
Parhelion pe o mare de nori
Fenomenul se produce atunci cand Soarele este suficient de scăzut la orizont , iar atmosfera este încărcată cu cristale de gheață prezente în nori de mare altitudine (în sus troposferă ) numit cirrus sau cirrostratus . Este mai frecvent în regiunile polare, deoarece mulți nori joși sunt încărcați și cu particule de gheață; cu toate acestea, este departe de a fi rar (dacă este mai puțin complet) la latitudini precum cea a Franței metropolitane. Cristalele se formează în mod natural în nori în simetrie hexagonală, luând forma unei prisme alungite, sau a unei plăci hexagonale sau a unei stele aplatizate cu șase colțuri. În timpul căderii lor, în regimul Stokes sau la limita acestui regim, aceste particule, care au unghiuri toate egale cu 60 ° sau 120 °, se pot orienta spontan în aceeași poziție și apoi formează o rețea de prisme care reflectă și se refractează lumina soarelui. Când lumina trece prin cristale între fețe formând un unghi de 60 ° între ele, abaterea minimă este de 22 °, ceea ce condiționează dimensiunea aparentă a haloul principal, sau halou mic. Parhelia este situată la același unghi de ambele părți ale soarelui atunci când acesta din urmă se află la orizont și se îndepărtează mai mult cu cât este mai înalt pe cer. Nici observarea arcelor circumzenitale nu este neobișnuită, dar se observă, prin definiție, doar privind la zenit.
Soare fals irizat deasupra Rennes, octombrie 2007. Soarele este în dreapta, în afara imaginii.
Parhélie de Caillac, Cantal, 1891
Imagini similare, numite parantelii , apar mai rar pe cercul parhelic, la 120 ° (sau 90 °) de soare, lipsite de colorare. Parhelia secundar pale pot apărea în mod excepțional la 44 ° de la soare. Sunt ca „parhelii de parelii”, lumina soarelui trecând consecutiv prin două cristale de gheață.
Fenomenul se produce și pe anumiți nori izolați, prezentând fie un parheliu, când este poziționat exact pe cercul parhelic, fie o scurtă secțiune de halou irizat, comparabilă cu un fragment de curcubeu. Deoarece generalizarea, în mijlocul XX E secol , de avioane care zboară la mare altitudine, se întâmplă că acest meteori se formează pe contrails , cristalele de gheață fiind apoi generate artificial prin trecerea aparatelor.
Parhelion izolat
Segmentul Parhelion și halo
Parhelion creat de o pistă de condens
Parhelion creat de o pistă de condens
Există un fenomen identic cu privire la Lună , mai rar observat, care poartă numele de Parasélène (nume feminin), din vechea greacă παρά [ para ], „ aproape ” și σελήνη [ selếnê ], „Lună”.
„Au fost observate trei luni, ca la consulatul Cn. Domitius și C. Fannius (anul Romei 632). În general, ei au fost numiți sori nocturni. "
Parhelions au fost documentate încă din antichitate:
„Deci nimic nu îi împiedică să păstreze calificarea de parhelie. Acestea sunt imagini ale Soarelui care sunt pictate într-un nor dens, aproape de această stea și aranjate într-o oglindă. Unii definesc parhelionul ca un nor circular, strălucitor și similar Soarelui; urmărește această stea la o anumită distanță, care este întotdeauna aceeași ca în momentul apariției sale. „ Pentru Seneca, fenomenul este un minune care anunță evenimente fatale.
„Anticii au observat trei sori de mai multe ori: de exemplu, sub consulatele Sp. Postumius, ale lui Q. Mucius (anul Romei 580); al lui Q. Marcius, al lui M. Porcius (anul Romei 631); de Marc-Antoine, de P. Dolabella (44 î.Hr.); al lui M. Lepidus, al lui L. Plancus (anul Romei 712). Acest fenomen s-a arătat și pe vremea noastră, în timpul domniei dumnezeiescului Claudius când era consul, având Cornelius Orfitus pentru coleg (51). Niciun document nu vorbește despre apariția a mai mult de trei sori odată. "
Pierre Gassendi scria în 1635:
„Acum, ceea ce a fost considerabil a fost un fel de parheliu care a apărut acolo la același nivel și la aceeași înălțime ca Soarele pentru mai mult de o jumătate de oră. Tot restul coroanei, care a luat-o de sus în jos de la mijloc sau din stânga, așa cum am spus, imperceptibilă, dar avea acest loc acolo, era ca un nod cu culorile coroanei foarte vii, astfel încât oricine nu a văzut adevăratul Soare în mâna dreaptă, luase la început acest parheliu pentru soarele însuși, dar apărând prin nori care l-ar fi făcut întunecat și puțin roșiatic. "
În 1662 sau 1663, Christian Huygens a scris un tratat despre coroane și parhelii .
Există multe descrieri ale parhelions în operele literare sau utilizarea lor în mod figurat:
„Pe de altă parte, dacă norul este așezat lateral,
nu sub sau opus, fie a stelei de argint,
fie a brandonului de aur, și ambele formează
printr-un aspect puternic forma sa dublă sau triplă,
în nor se unește . Oamenii sunt uimiți
să vadă în același timp de trei vagoane conduse
Frumoasa cară luminează »
- ( Guillaume de Saluste Du Bartas , La Sepmaine , II)
„EDOUARD: Este efectul unei străluciri sau chiar văd trei sori?
RICHARD: Trei sori glorioși, fiecare dintre ei fiind un soare perfect,
Nu despărțiți de nori cețoși,
Dar destul de distincti, pe un cer palid și senin.
Vezi, vezi, se reunesc, se contopesc și par să se sărute,
Parcă jură să se unească într-un limbaj inviolabil.
Acum nu sunt altceva decât o făclie, o lumină, un soare:
în aceasta, cerul ne prezintă un eveniment. "
- ( William Shakespeare , A treia parte a lui Henric al VI-lea , II, 1)
„Așadar, atunci când Soarele dă naștere unui parhelion,
splendoarea pe care o împrumută este aliată;
Înălțimea lor este egală, iar luminozitatea lor este aceeași;
Vedem doi sori care nu sunt decât un singur soare; "
„Într-adevăr, cinci sori se ridicau la orizont. Steaua reală și puternică a fost însoțită în dreapta și în stânga, deasupra și dedesubtul discului său radiant, de patru imagini luminoase mai puțin vii, mai puțin rotunde, dar înconjurate de halouri irizate de o frumusețe minunată. În timp ce vânătorii noștri mergeau în direcția opusă, s-au oprit câteva clipe pentru a se bucura de acest efect optic, care are mult de-a face cu curcubeul, în ceea ce privește cauzele sale presupuse, dar care nu se întâmplă niciodată., În Europa, decât în țările din Nord. "
„În Călătoria de iarnă , penultimul lied se numește Parhélie ( Die Nebensonnen , tradus și ca„ sori fantomă ”). Cei doi soare care se sting evocă ochii iubitului îndepărtat. "
„În piesa Ma iubești? , al doilea vers conține expresia la figurat (tradus ca „faux soleil”): Un soare batjocoritor i-a aprins capul. "