Sindromul L1

Sindromul L1 include evenimentele legate de mutatie a genei L1CAM
Aceasta se caracterizează prin asocierea următoarelor trăsături:

Manifestările clinice ale mutației genei L1CAM includ:

Sindromul L1 a fost denumit anterior sindrom CRASH (agenezie de corp calos, întârziere mintală, aducție degetul mare, spasticitate și hidrocefalie) Acest termen nu ar mai trebui folosit.

Etiologie

Incidență și prevalență

Descriere

Băiat

Hidrocefalie

Întârziere mintală

Spasticitate

Aducerea degetului mare

Fată

Fetele cu mutație au de obicei numai aducție degetul mare.

Diagnostic

Clinic

Diagnosticul sindromului L1 se pune doar la un băiat.

Hidrocefalie legată de X
  • Hidrocefalie semnificativă
  • Aducția degetului mare pentru mai mult de 50% dintre pacienți
  • Întârziere mintală severă
  • Spasticitatea demonstrată prin studii reflexe
Sindromul MASA
  • Întârziere mintală ușoară până la moderată
  • Dobândirea vorbirii târzii
  • Hipotonie musculară apoi hipertonie
  • Dilatarea celui de-al treilea ventricul
  • Aducerea degetului mare
Paraplegie spastică familială de tip 1
  • Întârziere mintală ușoară până la moderată
  • Spasticitatea membrelor inferioare
  • Nu există anomalii cerebrale la RMN
Agenezie a corpului calos legat de X

Genetic

Căutarea mutațiilor este posibilă prin secvențierea sau prin scanarea mutațiilor.

Diagnostic diferentiat

Trebuie discutat fiecare dintre semnele bolii:

  • Hidrocefalie
  • Întârziere mintală;
  • Tonificarea crescută a mușchilor picioarelor (spasticitate);
  • Deget mare de aducție; se găsește în multe patologii.

Tratament

Mod de transmisie

Moștenirea recesivă legată de X.

Surse

  • (fr) Site francez pentru informații despre bolile rare și medicamentele orfane
  • (ro) Moștenirea online mendeliană în om, OMIM (TM). Universitatea Johns Hopkins, Baltimore, MD. Număr MIM: 303350 [1]
  • (ro) Moștenirea online mendeliană în om, OMIM (TM). Universitatea Johns Hopkins, Baltimore, MD. Număr MIM: 307000 [2]
  • (ro) GeneTests: Resurse de informații despre genetică medicală (bază de date online). Drepturi de autor, Universitatea din Washington, Seattle. 1993-2005 [3]