Snegourotchka

Snegourotchka (în rusă  : Снегурочка , Snegúročka ) sau Snégourka (în rusă  : Снегурка , Snegúrka ) sau „Snow Maiden” este folclorul nepoată rusă a lui Ded Moroz (în rusă  : Дед Мороз ), „ echivalentul părintelui rus” de Moș Crăciun . Uneori este considerată și fiica unui personaj masculin care întruchipează vremea rece și un personaj feminin care întruchipează primăvara.

Acest caracter nu pare să aparțină mitologia slavă tradiționale și ar apărea în folclorul rus că al XVIII - lea  secol sau XIX - lea  secol. Alexander Afanassiev a studiat acest subiect în Concepțiile sale poetice ale slavilor asupra naturii (1869).

Louis Léger a prezentat o versiune franceză a acestui basm, intitulată Blanche-Neige (Snegourka) în Contes populaire slaves (1882). El indică faptul că a împrumutat-o ​​de la „  Erben , dintr-o colecție de Maximovich  ” pe care „nu o avea la îndemână”.

În anii 1920 , povestea era subiectul, alături de alte trei povești rusești, într-un manuscris ilustrat de Boris Zvorykine , care a fost publicat ulterior în Statele Unite, apoi într-o versiune franceză de Éditions Albin Michel în 1982.

Povestea

Un țăran și soția lui își cer rău pentru că nu au copii. Într-o zi de iarnă, pentru a se distra, decid să facă un copil de zăpadă. Aceasta prinde viață: este o fetiță frumoasă, care va crește rapid, păstrând în același timp un ten palid ca zăpada: o numim Snégourotchka. Când ajunge primăvara, tânăra fată dă semne de limbă. Celelalte tinere din sat o invită să se joace cu ele, iar mama ei adoptivă o lasă fără tragere de inimă. Se distrează și dansează, Fecioara de Zăpadă rămânând mereu în urmă, apoi o antrenează să sară peste un foc de foc: în acel moment, aud un strigăt și, întorcându-se, descoperă că tovarășul lor a dispărut. O caută pretutindeni fără succes: Snégourotchka s-a topit și nu mai rămâne decât un fulg de ceață care plutește în aer.

Povești și comentarii conexe

• Povestea tipică (Copilul zăpezii) este menționată la 1362 în clasificarea Aarne-Thompson , dar la aceasta se referă și tipicul ATU 703 * (Copilul artificial ). Claude Lecouteux oferă două versiuni occidentale în cartea sa Tales, drăcovenie și alte minuni ale Evului Mediu (vezi Bibliografia), una din al XIII - lea  secol , una din XIX - lea  secol . În ambele cazuri, însă, soția infidelă i-a spus soțului că a rămas însărcinată în timp ce înghitea zăpadă. Soțul se preface că este păcălit, dar mai târziu îl va face pe copil să dispară și îi va spune soției că copilul s-a topit, de când a fost făcut din zăpadă. Lecouteux spune că povestea, probabil de origine indiană, s-a răspândit pe scară largă în Europa încă din secolul  al X- lea , unde este demonstrată pentru prima dată într-un manuscris latin.

• O fetiță pe nume Snégourouchka (același sens) apare într-un basm înregistrat de Afanassiev și intitulat Snégourouchka et la vixarde (Снегурушка и лиса, basmul 34/14). Cu toate acestea, în această poveste, esența sa de „copil al zăpezii” nu intervine, doar numele este similar.
• Henry Carnoy a publicat o versiune foarte asemănătoare, intitulată Băiatul de zăpadă în Poveștile sale franceze (1885), singura diferență semnificativă față de versiunea rusă fiind sexul copilului. El notează: Spus în 1883 de domnul Emile Ulry, care a învățat-o de la bona lui din Limousin în Donzenac (Corrèze) .
• Luda Schnitzer face o comparație între Scufița Roșie și Snégourotchka. Ea crede că, dacă în ambele cazuri, tema este trecerea de la adolescență la starea femeii, morala acestor povești este „diametral opusă”: pe lângă opoziția culorilor (roșu și alb), povestea lui Perrault este un avertisment, în timp ce legenda slavă, „foarte veche”, este o observație; moartea ei ar fi simbolul morții fecioarei, care renaște ca femeie - și pentru eroină, sfârșitul unei vieți „libere, fără griji, fericite”. Ea își amintește că, în contextul slav, Snégourotchka s-a născut din iubirile lui Ded Moroz (părintele Frost) și Vesna-la-Belle (personificarea primăverii, feminină în rusă) și suferă consecințele acestei duble naturi la primul sărut Yarilo , zeul soarelui.

Lucrări derivate

• Snégourotchka este o poveste teatrală în versuri de Alexander Ostrovsky (1873), în patru acte și un prolog. Originală muzica de scena a fost de Piotr Ceaikovski .
• Nikolai Rimsky-Korsakov a desenat din ea în 1881 opera Snégourotchka sau The Snow Maiden, Spring Tale .
• O caricatură sovietică, The Snow Maiden ( Snegourotchka / Снегурочка ) de Ivan Ivanov-Vano , a fost produsă în 1952.

Anexe

Referințe

1. (ru) Elena Douchetchkina, Дед Мороз и Снегурочка , Отечественные записки (журнал, XXI век),2003( citește online )
2. Mihail Maximovici, Kievlianin (Киевлянин), 1840.
3. Introducerea lui Louis Léger la Colecția sa de povestiri populare slave , pg XI.
4. The Firebird , Marina of the Seas și Vassilissa-la-Belle .
5. Viking Penguin Inc. 1978, The Viking Press 1982.
6. Povestea apare și în O sută de știri noi (povestea XIX  ; vezi Legături externe).
7. Henry Carnoy, Contes français sur archive.org ( p.  141-143 ).
8. Luda Schnitzer, Ce que dire les contes , Paris, Sorbier, 2002 ( ISBN  978-2732000107 )
9. Se bazează pe o versiune în limba rusă publicată de Irina Karnaoukhova la Moscova în 1946.

Bibliografie

• Claude și Corinne Lecouteux, Povești, diavoli și alte minuni ale Evului Mediu , Imago, 2013.
• Pasărea de foc și alte povești rusești , bolnav. Boris Zvorykine, Albin Michel, 1982 ( ISBN  2-226-01567-1 ) . Introducere de Jacqueline Onassis. ( Snegourotchka  : adaptare franceză a lui Marie-France Tolstoï).

Articole similare

• Snégourotchka , operă de Pyotr Ilich Ceaikovski
• Ded Moroz

linkuri externe

• Blanche-Neige (basm rusesc), versiune franceză de Louis Léger , Paris, Leroux,1882  ( Wikisource )
• ( fr ) Povestea Snégourotchka, potrivit lui Andrew Lang , pe mythfolklore.net (consultat la2 februarie 2011)
• Copilul zăpezii (Phelippe Vignier), în Cent Nouvelles Nouvelles (1460, ed. 1858); facsimil al originalului, pe Gallica.