Înot cu piranha

Acest articol poate conține lucrări nepublicate sau declarații neverificate (iulie 2018).

Puteți ajuta adăugând referințe sau eliminând conținut nepublicat. Consultați pagina de discuții pentru mai multe detalii.

Înot cu caietul piranhas
Guyanese
Autor Michel Onfray
Țară Franţa
Drăguț Proces
Editor NRF
Locul publicării Paris
Data de lansare 2017
Tipul suportului Carte de hârtie
Număr de pagini 79
ISBN 978-2-07-272310-0

Înotul cu piranha este un eseu al lui Michel Onfray , publicat înnoiembrie 2017la La Nouvelle Revue française ( Gallimard ). Este subtitrat „Caietul Guyanese” .

Conținutul operei este precedat de un citat din Friedrich Nietzsche  : „Suntem într-un timp a cărui civilizație este în pericol de a pieri prin mijloacele sale de civilizație” ( Uman, prea uman , I, § 520).

rezumat

Cartea este împărțită în două părți.

"Pe Maroni"

Michel Onfray își amintește amintirile despre șederea sa în Cayenne , Kourou , Maripasoula și mai ales în Taluhwen (Taluhen), printre Wayana , care trăiesc de- a lungul râului Maroni . În călătoria sa, a fost însoțit de fotograful Miquel Dewever-Plana. Potrivit acestuia, populația ameridiană este amenințată de distrugere prin pătrunderea „instrumentelor modernității occidentale”: electricitate, internet, școli publice, televiziune, telefoane mobile.

El declară că statul francez impune populațiilor locale o „  lege iacobină  ”, centralizatoare și neadecvată specificităților locale. Astfel, locuitorii acestor „prime popoare” au devenit inevitabil „ultimele popoare” care, amenințate de civilizația occidentală, experimentează o lacrimă psihică, o adevărată schizofrenie socială.

El își dezvoltă ideile cu privire la sinuciderea tinerilor ameridieni, râul poluat de mercur, spălarea ilegală și distructivă a aurului , alcoolismul, educația publică inadecvată, dispariția șamanismului , declinul practicii lui Marake etc.

Care este viitorul tinerilor amerindieni? El ia exemplul lui Derrick, care are de ales să părăsească satul și să se lipsească de solidaritatea familiei și a clanului sau să rămână acolo, fără muncă, după ce și-a uitat cultura ancestrală și în strânsoarea trândăviei.

El declară în special:

„(...) În prostia sa, Franța hexagonală, prin intermediul Ministerului Culturii, a propus să includă Maraké în patrimoniul mondial imaterial al Unesco, precum masa franceză sau peisajele Champagne. Pe lângă includerea patrimoniului, la fel ca muzeificarea în secțiunea artelor primitive, este o înmormântare ontologică de primă clasă și pe care statul ar dori să o salveze cu o mână ceea ce a ucis de ani de zile cu determinarea celeilalte a fost rivalitatea prostiei pe acest subiect, deoarece dorința de înregistrare a fost jalnică, la fel ca refuzul înregistrării, sub pretextul că Unesco nu a putut clasifica o practică barbară în funcție de criteriile leziunilor voluntare cauzate cu intenția de a o da. Statul francez nu a înțeles nimic, nici oficialii internaționali ai Unesco. (...) "

"Philaminte și Bélise sunt într-o canoe"

Philaminte și Bélise sunt două personaje ridicole din comedia lui Molière Les Femmes savantes .

Michel Onfray critică raportul scris de senatorul ecologist Aline Archimbaud și de deputatul socialist Marie-Anne Chapdelaine în 2015, referitor la prevenirea sinuciderilor tinerilor amerindieni din Guyana. De fapt, tinerii amerindieni se sinucid între zece și douăzeci de ori mai mult decât tinerii din Franța metropolitană.

Onfray îi compară pe cei doi parlamentari francezi cu „femeile învățate” care, după ce au petrecut șase luni în domeniu pentru a-și scrie raportul și a formula 37 de propuneri, de fapt nu au înțeles nimic specific pentru Guyanese. În plus, propunerile lor ar avea ca efect agravarea aspectelor negative pe care le-au observat. Sinuciderea tinerilor amerindieni este rezultatul, potrivit lui Onfray, a unei schizofrenii sociale rezultată din impunerea de către statul francez a unui model de civilizație și a unei culturi care nu sunt cele ale amerindienilor. În loc să-și protejeze cultura, totul este făcut pentru a le accelera aculturarea și a întări efectele distructive ale internetului, televiziunii etc. „În același mod ca și în trecut, cu Lenin, fericirea popoarelor europene a trecut prin sovietic + electricitate, cea a amazonianilor trece acum prin prefectură + Internet” .

El critică bunele intenții afișate de cei doi parlamentari, precum și propunerile lor inutile:

El spune că „pentru a combate sinuciderea tinerilor, raportul concluzionează că trebuie să li se ofere motive suplimentare pentru a se sinucide”.

El îi critică pe parlamentari pentru că nu au făcut nicio propunere concretă de a lupta împotriva spălării aurului și a poluării râului („Că ideea nu i-a trecut prin cap ecologului ales nu mă surprinde. (...) Poliția și jandarmeria franceză a guvernului care este înghițită de COP 21 au acolo o posibilitate concretă de a acționa pentru planetă în același timp ca și pentru aceste popoare ”).

El subliniază că parlamentarii se mulțumesc doar să „încurajeze diversificarea alimentelor, să reducă contaminarea cu mercur și să remedieze epuizarea resurselor de vânat”, fără a propune reevaluarea stilurilor de viață locale bazate pe pescuit și vânătoare (propunerea nr .  26 din raport).

El observă că parlamentarii cer de fapt TF1, France Televisions și SFR „să ofere soluții atunci când aceste caracatițe reprezintă o mare parte a problemei”.

În ceea ce privește educația, el explică:

„(...) Ce oferă femeile de știință? Să nu renunțe la statul iacobin și la mitologia sa care nu au niciun sens sub cerul amazonian; nici să învețe nimic altceva sau altfel. Nici o întrebare (...) de a se adresa elevilor concreți. La Paris, capital social și arbitru al eleganței, regula o spune: la Montcuq ca la Taluhen, compunem cu studenții așa cum ar trebui, și nu așa cum sunt. (...) Nu contează dacă le insuflăm lucruri inutile și că nu le transmitem niciodată cunoștințe utile - care le încurcă pe toate și le ucide pe unele dintre ele. (...) "

El își încheie observațiile cu privire la acest subiect cu următoarele propoziții:

„(...) Comitete, observatoare, algoritmi, consilii, celule, misiuni, consilii majore, toate pentru a reflecta asupra condițiilor posibilităților de„ bunăstare ”, așa cum se spune în sabirul administrației și birocrației cu forțe acronime: acest lucru va încetini, reduce, opri și eradica sinuciderile în Guyana! Sunt populațiile otrăvite de mercurul eliberat în râu? Nu punem nimic împotriva minerilor artizanali, dar reducem alimentele din apa contaminată. Copiii derutați își pun capăt vieții? Am decretat urgența de a le echipa cu telefoane mobile și de a le echipa cu computere conectate la internet. Adolescenții vor să se împuște în cap? Li se oferă un număr de telefon care le permite să apeleze un etnopsihiatru (...). Părinții nu mai pot să o ia, să bea ca niște găuri, să-și lovească copiii, să-și violeze fetele? Aduceți-le electricitatea care le va permite să se stupească în fața televizorului până noaptea târziu. (...) "

Recenzii

Eseul a fost criticat negativ, într-un articol pentru Slate.fr, de către Maxime Brousse, care consideră că autorul nu a efectuat o investigație serioasă pe teren și că el s-a „zidit în contorul About”.

Note și referințe

  1. Textul raportului
  2. M. Brousse, „Înot cu piranha”: naufragiul intelectual al lui Michel Onfray în Guyana , slate.fr (17 ianuarie 2018).

Complimente

Articole similare

linkuri externe