Țara lui Israel ( ebraică : ארץ ישראל ( Eretz Israel )) este o întindere geografică care cuprinde regatele antice ale lui Israel și Iuda , leagănul poporului evreu .
În Biblie , „Țara lui Israel” înseamnă:
Acest termen a fost folosit atât de evrei, cât și de creștini de-a lungul istoriei (pentru etimologia numelui, vezi Israel (Biblie) ). Acest Eretz Israel este numit și Țara Făgăduinței de către evrei cu referire la prima făgăduință făcută de Dumnezeu lui Avraam , Isaac și Iacov de a le da această țară și ca moștenire descendenților lor în Geneza: „Și ți-am dat tu și urmașilor tăi țara rătăcirii tale, toată țara Canaanului ”.
Numele Țării Sfinte este folosit de creștini cu referire la viața lui Isus .
După mai mulți exilați, națiunea evreiască a fost împrăștiată în lumea antică și mai târziu în lume. O puternică legătură spirituală invocată în Declarația de independență a statului Israel o atașează totuși acestui pământ.
Biblia amestecă în cele 24 de cărți ordinele sale și povești referitoare la țara Israelului, precum și mai multe definiții teritoriale ale Eretz Israel. Primul însoțește făgăduința lui Dumnezeu făcută lui Avraam, în Geneza: „Urmașilor tăi îi dau acestei țări, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat”. În altă parte, Biblia este mai puțin precisă: „Îți voi întemeia teritoriul de la Marea de Trestii până la Marea Filistenilor și de la deșert până la râu”. Prin urmare, contururile Pământului dat sunt partajate între o versiune maximă și o versiune minimă.
Țara lui Israel este descrisă ca „Țara laptelui și a mierii” (ebraică: אֶרֶץ זָבַת חָלָב וּדְבָשׁ). De exemplu, în Deuteronomul 7: 9: (Căci Domnul, Dumnezeul tău, te aduce în pământul bun, un pământ de pâraie și izvoare în vale și munte: grâu și orz, viță de vie și smochine și rodie, țară de măslin și miere: un teren care, fără pericol etc.)
„… כי ה 'אלוהיך מביאך אל ארץ טובה ארץ נחלי מים עיינות ותהומות יוצאים בבקעה ובהר: ארץ חיטה ושעור ןר גפןר
Coranul face referiri implicite sau explicite la Țara Israelului de mai multe ori:
Exegezii ( Tafsir ) definesc țara care aparține copiilor lui Israel ca fiind regiunea Palestinei , uneori incluzând Iordania, precum și uneori regiunea Siriei, conform moufassirilor .
Cu toate acestea, unii comentatori sugerează că israeliții (de asemenea) au moștenit suveranitatea asupra țării Egiptului . Bazat în special pe Sura Relatarea (28: 5-6): „Dar am vrut să-i favorizăm pe cei care fuseseră slabi pe pământ și să-i facă conducători și să-i facă moștenitori și să-i stabilim [pe israeliți] cu putere pe pământ. arată lui Faraon, Haman și soldaților lor, de ce se temeau ” (Siria și Egiptul după Tafsîr Al Jalalayn și țara Egiptului după Ibn Abbas ). Această interpretare este larg contestată și această problematică se găsește în Sura Al-Baqara (2:61): „... Deci, coboară în orice oraș ...” , „în orice oraș” ( misr ) este tradus printr-un număr de traducători ca „în Egipt”. Potrivit lui Tabari , nu există nicio indicație în Coran sau în Hadit care să permită să decidă care dintre interpretări este cea adevărată, totuși Tabari preferă interpretarea lui Ubayy și Ibn Masud, precum și a lui Al-Basrî și Ibn al- Rabi ca ceea ce este vorba despre Egipt. Abu Muslim al-Khawlani (ro) și Ibn Zayd sugerează că este vorba despre orașul sfânt (Ierusalim). Al Suddi, Quatadah și Mujahid propun că este vorba de „un oraș al țării”. Muhammad Asad sugerează că sentința nu trebuie luată la propriu. În ceea ce privește Sura The Smoke (44: 25-28) „Câte grădini și izvoare au lăsat [în spatele lor], câte câmpuri și reședințe superbe, câte delicii în care s-au bucurat. Așa a fost și am făcut ca un alt popor să-l moștenească ” . Și anume, copiii lui Israel, potrivit lui Tafsîr Al Jalalayn și Ibn Abbas .
Vaticanul dă o valoare simbolică în țara lui Israel: „ În cele din urmă, în ceea ce privește țara lui Israel (inclusiv Templul și orașului său Sfânt), Noul Testament împinge un proces de simbolizare mult mai departe a început în Vechiul Testament și intertestamentary. Iudaismul. " .
Țara Israelului este o țară care leagă Africa, Asia și Europa.
Plantele din Țara Israelului includ aproximativ 2.600 de specii de floră, în afară de plantele cultivate. Dintre aceste plante, mai mult de 264 sunt protejate. Vegetația țării este caracterizată de o mare diversitate datorită multitudinii diferitelor zone climatice din Țara Israelului. De la regiunea iraniano-turaniană care caracterizează nordul până la climatul deșert din Negev . Cele mai frecvente forme de vegetație în Țara Israelului sunt pădurile mediteraneene, pădurile și tufișurile . Copacii tipici sunt măslinul , stejarul , fisticul , smochinul , roșcovul și salcâmul . Odată cu înființarea statului Israel, KKL a început să planteze multe păduri, în principal păduri de conifere .
Deșertul Negev este populat de specii de animale din deșert, câmpurile de animale mici și printre speciile de pe Muntele Hermon se numără vipera . Există 33 de specii de lilieci, delfinii mediteraneeni și rechinii din Golful Eilat sunt uneori văzuți în apele care dețin și un recif de corali.
Israelul este pe calea către migrația multor păsări, inclusiv macarale, berze, pelicani și diverse rațe. Mulți dintre ei se opresc în Israel pentru a se odihni și a se hrăni, în special în zona iazurilor din Valea Hula . Țara Israelului a devenit o destinație globală majoră pentru observarea păsărilor.
Multe specii, precum leii sau urșii , au dispărut din țara Israelului.