Cratima poate fi folosit pentru a uni un prefix cu un cuvânt sau un radical . Acest articol enumeră regulile din ortografia tradițională a limbii franceze . Sunt menționate și modificările create de corecțiile ortografice franceze în 1990 .
Aceste adverbe au întotdeauna o cratimă, de exemplu mai sus :
Aceste cuvinte iau întotdeauna o cratimă după adverb, iar prefixul rămâne invariabil, de exemplu după război , jumătate măsoară :
Atenție: În unele cazuri, un spațiu este posibil, dar prefixul nu mai este un modificator, ci un adverb sau un nume (care este de acord în număr) care ia un alt sens: sub , răsaduri , vicii , două halbe de bere , după părerea mea , înainte , spatele , o sticlă plină .
Prefixele formate din neamuri naționale, geografice, etnologice sau lingvistice, atunci când sunt juxtapuse cu o altă gentilă, sunt, de asemenea, scrise în mod normal cu o cratimă, de exemplu franco-germană , sino-japoneză , japoneză-coreeană , afro-asiatică , indo-ariană , Latino-americană , hispano-americană , nord-coreeană , Rin-Mosela .
Nu există o regulă generală care să specifice care dintre gentile devine prefix, cu excepția cazului în care un prefix nu este cunoscut (caz în care cei doi termeni asociați pot fi inversați) sau nu se poate forma o gentilă cu unul dintre ei fără a schimba semnificația (în acest caz este plasat ca prefix, ca și în nord-coreeană ): în multe cazuri este mai degrabă utilizarea care este determinantă (de exemplu, gentilé-ul francez este cel mai adesea plasat în prefixul unei alte gentile, deoarece prefixul franco- este foarte frecvent în limba franceză și se plasează ușor în fața altor neamuri naționale). Dar se poate spune la fel de bine franco-belgian ca belgian-francez ( primul fiind mai frecvent în Franța, al doilea fiind mai frecvent în Belgia ).
Anumite expresii consacrate formate dintr-un substantiv și un adjectiv epitet au devenit fraze cu sens propriu și formează un cuvânt compus. Sunt scrise cu cratimă, pentru că nu atașăm astfel de adjective, de exemplu: o soacră , un bunic , angajare deplină , strada principală , grand-veneur ; această regulă nu se aplică unor cuvinte compuse foarte vechi de uz comun, al căror adjectiv și-a pierdut semnificația inițială și nu poate fi separat de aceasta fără a introduce o interpretare greșită sau o schimbare fonetică semnificativă, ca în: un gentlhomme .
Acestea sunt în general cuvinte cu prefix care modifică sensul sau domeniul de aplicare (adesea de origine latină sau greacă), frecvent utilizate pentru cuvintele „învățat”. Nu au o cratimă după prefixul modificatorului, de ex. Arhiduc , superclasă , hipermetropie :
Multe dintre aceste prefixe de mai sus suferă mutații ale consoanei sau vocalei lor finale cu cuvântul care le urmează și de care se atașează.
Cratima se păstrează dacă cuvântul care urmează prefixului este un nume propriu ( post-Renaștere , pro-Elveția ), un acronim ( pro-ONU ), un număr ( pre-500 e ), un cuvânt deja compus ( mini- submarin ).
În plus, după cum se indică în Raportul Consiliului Superior al limbii franceze publicat în Jurnalul Oficial din 6 decembrie 1990 : „vor fi evitate„ sudurile care adună laolaltă două litere care ar putea cauza pronunții defectuoase sau dificultăți de citire ”. Acesta este cazul următoarelor perechi de litere:
Anumite prefixe care specifică întinderea geografică sunt generice și respectă regulile normale ale acestor prefixe și se atașează, posibil cu o mutație sau o eliziune a consoanei sau vocalei finale, de exemplu Africa Centrală (în centrul Africii, care nu trebuie confundată cu Africa Centrală) , din Republica Centrafricană), Perilyonnais (de la periferia Lyon), intraparisien (din Paris intra muros ), Altiligérien (din Haute-Loire), extrarennais (în afara Rennes).
Unitățile de măsură nu iau niciodată o cratimă, chiar și atunci când există două vocale consecutive. Exemple: microampere , microohm , microliter , megahertz .
În prefixele Sistemului Internațional de unități sunt:
La fel, prefixele binare utilizate în câmpul computerului ( kibi , mébi , gibi , tébi , pébi , exbi , zébi , yobi ) nu sunt urmate de o cratimă.
Regula de reținut:
Dacă următorul cuvânt începe cu vocala i , cu un nume propriu sau cu un substantiv compus dintr-o cratimă, vom folosi apoi o cratimă, cum ar fi anti-inflație , anti-Quebec, anti-Anglia, anti-submarin, anti- uv sau anti-g .
În caz contrar, nu vom folosi o cratimă, chiar dacă schimbă pronunția cuvântului; de exemplu anti-social, anti-sclavie, antioxidant ...
Cu toate acestea, de la corecțiile ortografice din 1990, puteți lipi anti și un cuvânt începând cu i ca antiinflamator, chiar dacă verificatorul ortografic subliniază cuvântul ca o eroare.
Fără cratimă, cu excepția cazului în care al doilea cuvânt începe cu un i. Exemple: autoimun , autoinducție ...
Excepție: cuvântul autostop păstrează cratima; primul cuvânt nu este prefixul auto („de unul singur”), ci numele comun apocop al automobilului.
Fără cratimă.
Înaintea unei vocale, adăugați un s : bunic , bienal .
Cratima este uneori prezent, la fel ca în co-autor , co-alegător , co-împărat , co-stat , co-regent , co-suveran , co-spectator , co-turné , etc.
În formarea cuvintelor noi, acest prefix este sudat de cuvântul următor: coacuzat , dobânditor comun , coautor , codebitor , codecizie , coeditor , coimparat , asociere mixtă , co-soție , partener , coexistență , co-gestionare , cooperare , co-președinte , co-președinte , co-semnatar .
Dacă cuvântul începe cu un i, este nevoie de o umlaut: co-acuzat , coincidență , coïndiquer , coïndivisaire , co-aventură .
În fața unui u, introducem litera n : conurbație , dar co-uzufructuar .
În ortografia tradițională, cratima este necesară, de exemplu: „contra-adevăr”, „contra-foc”.
Sudarea este necesară pentru cuvintele compuse cu acest adverb cu corecțiile ortografice din 1990 , adică „contrappel” în loc de „contre-appeal”. Când există două vocale consecutive, dispariția e este necesară. Exemple: „contrallée”, „contraspionaj”, „contraexemplu”, „contra ordine” ... Cu toate acestea, pentru unele cuvinte, sudarea nu este întotdeauna utilizată. Exemplu: „contra-C”.
În sensul că ex înseamnă o instanță anterioară sau veche, prefixul ex este întotdeauna scris cu o cratimă, de exemplu ex-președinte , ex-republică .
Dacă este adverbul ex sau in al unei locuții latine, atașăm adverbul doar cu o cratimă dacă locțiunea formează un substantiv compus, un verb sau un adjectiv (care se acordă apoi în număr și / sau gen) și nu un locuzie adverbială ale cărei două cuvinte rămân desprinse și invariabile (sau acordate conform regulii latine specifice locuției în sine).
Exemple:
ex nihilo , născut în utero,
dar un ex-libris (sau exlibris ), doi ex-æquos , un ex-voto .
De asemenea, este posibil să eliminați cratima cu noua ortografie atunci când nu este o frază adverbială, primul adverb devenind un prefix simplu: doi exæquos , unul exvoto .
În sensul că ex (sau în , în ) determină direcția de ieșire (sau intrare) a unui container, prefixul se scrie atașat, fără cratimă, cu posibilă mutație a consoanei finale a prefixului, de ex. Exfiltrat , inoculează , îmbibă , sămânță .
Când en este folosit într-un substantiv compus prin substantivarea unei fraze adverbiale, se scrie cu cratimă, cuvântul compus este de acord, dar nu prefixul adverbului, de exemplu un en-avant , des in-front . Dacă al doilea cuvânt începe cu o consoană, este de asemenea posibil să scrieți cuvântul compus fără cratimă: o gustare sau o gustare .
Exemple: microcomputer , microorganism , autoinspecție , macroelement . De asemenea, este posibil, în ortografie nouă, să scriem microcomputer , microorganism , macroelement , dar păstrăm totuși autoimunitatea .
În niciun caz nu folosim spațiu, deoarece prefixul modificatorului nu este un adverb.
Prefixul „neo-” păstrează cratima atunci când însoțește o gentilică (neo-zeelandezii, o tehnică din Noua Caledonie) sau când însoțește un cuvânt (substantiv sau adjectiv) derivat dintr-o mișcare culturală sau politică (stilul neoclasic, un neo - cotidian liberal, un argument neo-colonial, o teorie neo-darwiniană ...).
În caz contrar, nu folosim o cratimă. De exemplu , neografie , neoplastie , neologism , neofit , neobancă ...
Folosim cratima atunci când prefixul „pseudo-” este folosit pentru a semnifica ce trece , cu o noțiune de falsitate. Exemple: „pseudo-comitet”, „pseudo-literar”, „pseudo-filosof”, „pseudo-religie”, „pseudo-știință”.
În ceea ce privește prefixul „neo”, păstrăm cratima atunci când însoțește un gentil (un „pseudo-american”) sau când însoțește un substantiv propriu sau un cuvânt (substantiv sau adjectiv) derivat dintr-o mișcare culturală sau politică (un pseudo -Voltaire, un castel pseudo-renascentist, o decizie pseudo-liberală ...).
Atașăm fără cratimă atunci când prefixul „pseudo-” este folosit pentru a semnifica similar , cu o noțiune de similaritate. Exemple: „pseudosferă”, „pseudovector”, „pseudonim”, „pseudoparazit”.
Dacă cuvântul format este un substantiv , atunci folosim cratima după adverb, de exemplu neplată , o cvasi-certitudine , Cel Mai Înalt , ne-devenire , un sfârșit al neprimirii .
Dacă următorul cuvânt este un substantiv sau un verb substantivizat (la infinitiv ), atunci cratima este utilizată după adverb, de exemplu fără îngheț .
În caz contrar, dacă următorul cuvânt este un adjectiv , atunci nu vom folosi o cratimă după adverb, de exemplu o factură neplătită , aproape sigură , un copac foarte înalt . Dar scriem nonpareil .
În ceea ce privește adverbul nu, cu cât considerăm o astfel de construcție a tipului non + adjectiv sau participiu trecut ca fiind lexicalizată, adică ca un adevărat cuvânt compus, cu atât avem tendința de a-l scrie cu o linie d. ' uniune. Dicționarele obișnuite, pe care se recomandă să le consultați, înregistrează în general formele lexicalizate. Dacă o construcție de non-adjectiv sau participiu trecut nu este atestată în dicționare, urmăm regula generală.
Exemplu: demonstrații non-violente.
Excepție: atunci când cuvântul pre provine de la numele Prairie : Lunca sărată de oaie (eliptic mlaștină sărată ) este o oaie îngrășată în pășunile vecine ale mării prin extensie carnea acestui animal.Picioare de mlaștină sărată , pajiștile sărate .