Cupa Mondială de ciclism rutier
Cupa Mondială de ciclism rutier
| Sport | Ciclism rutier |
|---|---|
| Creare | 1989 |
| Dispariție | 2004 |
| Organizator (i) | UCI |
| Editarea | 16 |
| Periodicitate | anual |
| Mai multe titluri | Paolo Bettini (3) |
|---|
Pentru ultima competiție vezi: Cupa mondială de ciclism rutier 2004
Ciclism Cupa Mondială Road , care a fost organizat din 1989 până în 2004, a reunit o serie de drum de ciclism evenimente sub auspiciile OPC . Spre deosebire de Campionatele Mondiale , Cupa Mondială a constat din mai multe runde repartizate în timp și spațiu.
Cupa Mondială de Ciclism a constat în aproximativ zece curse de o zi alese din clasici de prestigiu. Au fost stabilite o clasificare individuală și o clasificare pe echipe (bazată pe principiul Cupei Mondiale Intermarques). Primii 25 din fiecare set au obținut 100-1 puncte. În timpul acestor evenimente, liderul provizoriu al clasamentului a purtat un tricou distinctiv.
Istorie
În 1961, apare Cupa Mondială Intermarques. Aceasta este o clasificare pe echipe stabilită pe 12 evenimente internaționale (3 în Franța, 3 în Belgia, 3 în Italia și 3 în alte țări) prin adăugarea performanțelor piloților fiecărei echipe.
În 1989, Federația Internațională de Ciclism Profesional (FICP) a creat Cupa Mondială, sponsorizată de Perrier . În acel an, clasicii care alcătuiesc Cupa Mondială sunt: Milano-San Remo , Tour des Flandres , Paris-Roubaix , Liège-Bastogne-Liège , Amstel Gold Race , Wincanton Classic ( Newcastle ), Grand Prix des Amériques ( Montreal ), San Sebastian Classic , Campionatul Zurich , Marele Premiu de Eliberare ( Cronometru pe echipe la Eindhoven ), Paris-Tours , Turul Lombardiei . În 1990 a fost adăugat un final contracronometru la Lunel . În 1991, acest timp a fost disputat la Bergamo (un eveniment numit atât Grand Prix des Nations, cât și Trofeul Baracchi ).
În 1992, Marele Premiu al Liberării a dispărut din evenimentele Cupei Mondiale. Grand Prix des Amériques devine Marele Premiu Teleglobe (va dispărea din cursele Cupei Mondiale anul următor). În același an, ultima cronometru a fost înlocuită cu siguranță de Grand Prix des Nations , disputat la Palma de Mallorca . În 1993, Grand Prix des Nations a fost disputat la Lacul de Madine . El va dispărea din evenimentele Cupei Mondiale anul următor. În 1994, Wincanton Classic a devenit Leeds International Classic.
În 1995, un nou eveniment a fost înscris în calendar: Marele Premiu de la Frankfurt . Va fi singurul său an ca eveniment al Cupei Mondiale, la fel ca Cupa Japoniei din 1996.
În 1997, Leeds International Classic a devenit Rochester Classic. În anul următor, a fost înlocuit de ciclismele HEW din Hamburg . Din acel an, cele 10 clasice care alcătuiesc Cupa Mondială sunt: Milano-San Remo , Tour des Flandres , Paris-Roubaix , Amstel Gold Race , Liège-Bastogne-Liège , Hew Cyclassics de Hambourg , Classique de Saint -Sebastien , Zurich Campionat , Paris-Tours , Turul Lombardiei .
Cupa Mondială a dispărut odată cu crearea ProTour și a circuitelor continentale în 2005.
Istoria evenimentelor
Cursele din calendarul Cupei Mondiale din 1989 până în 2004 sunt următoarele:
- Milano-San Remo
- Turul Flandrei
- Paris-Roubaix
- Liège-Bastogne-Liège
- Amstel Gold Race
- San Sebastian Classic
- Campionatul Zurich
- Paris-Tours
- Turnul Lombardiei
Alte curse sunt înregistrate la mai multe ediții ale Cupei Mondiale:
- Wincanton Classic ( 1989 - 1997 )
- Marele Premiu al Eliberării ( 1989 - 1991 )
- Marele Premiu al Americii ( 1989 - 1992 )
- Marele Premiu al Națiunilor ( 1990 - 1993 )
- Trofeul Baracchi ( 1991 )
- Marele Premiu de la Frankfurt ( 1995 )
- Cupa Japoniei ( 1996 )
- HEW Cyclassics ( 1998 - 2004 )
Cântare
Individual
Se acordă puncte pentru cei mai buni alergători din fiecare cursă în conformitate cu următoarea scală:
| Clasament | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Puncte | Edițiile 1990-1996 | 50 | 35 | 25 | 20 | 18 | 16 | 14 | 12 | 10 | 8 | 6 | 5 | |||||||||||||
| Edițiile 1997-2004 | 100 | 70 | 50 | 40 | 36 | 32 | 28 | 24 | 20 | 16 | 15 | 14 | 13 | 12 | 11 | 10 | 9 | 8 | 7 | 6 | 5 | 4 | 3 | 2 | 1 | |
Din 1997, alergătorul, pentru a fi luat în considerare în clasamentul general final, trebuie să participe la șase din cele 10 curse.
Pe echipe
De asemenea, a fost pus la punct un clasament pe echipe. În timpul fiecărei curse, se adaugă locurile primilor trei piloți ai fiecărei echipe. Echipa cu cel mai mic total primește 12 puncte în clasamentul echipei, a doua echipă primește nouă, a treia echipă primește opt și așa mai departe până când a zecea echipă obține un punct.
Din 1997, pentru a fi luată în considerare în clasamentul general final, echipa trebuie să participe la opt din cele 10 curse.
Premii
Clasament individual
Clasificarea echipei
Înregistrări
- Clasament individual câștigă: Paolo Bettini (3)
- Clasamentele echipei câștigă : Mapei (cu diverși co-sponsori) (5)
- Cupa Mondială câștigă într-o carieră: Johan Museeuw (11)
- Victoria la Cupa Mondială într-un sezon: Paolo Bettini (3 în 2003)
- Câștiguri record într-un eveniment de Cupa Mondială: Erik Zabel (patru Milan-San Remo )
Note și referințe
linkuri externe
- Union cycliste internationale, „ UCI Men's World Cup - Archives 1998 - 2004 ” , pe uci.ch (accesat la 15 februarie 2010 )
- Uniunea Internațională a Ciclismului, „ Cupa Mondială Rutieră UCI 2004 pentru bărbați ” , pe uci.ch (accesat la 15 februarie 2010 )