Convenția C105 privind abolirea muncii forțate

Convenția privind abolirea muncii forțate Date esentiale

Prezentare
Titlu Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105)
Referinţă C.105
Organizație internațională Organizația Internațională a Muncii (OIM)
Teritoriul de aplicare

Cele 173 de țări care l-au ratificat

adică toate statele membre ale ONU (193), cu excepția: Malaezia , Singapore (denunțarea Convenției) și Brunei Darussalam , China , Coreea de Sud , Insulele Marshall , Japonia , Laos , Maldive , Myanmar , Palau , Timor-Leste , Tuvalu , Viet Nam ( fără ratificare)
Limbile oficiale) Franceză , engleză (art. 10 C.105)
Tip Convenția OIM
Înfundat Dreptul muncii , Drept internațional public
Adoptarea și intrarea în vigoare
Adopţie 25 iunie 1957(A 40- a  sesiune a Conferinței generale a OIM)
Intrarea în vigoare

17 ianuarie 1959 sau

12 luni de la înregistrarea ratificării pentru noii semnatari (art. 4 C.105)

Citeste online

Textul Convenției pe site-ul oficial al OIM

C029 - Convenția privind munca forțată, 1930 (nr. 29)

Convenția 105 privind abolirea muncii forțate este una dintre cele opt convenții ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) care protejează o libertate fundamentală pentru OIM. Această convenție adoptată în 1957 interzice munca forțată inclusiv în cazul sancțiunii pentru grevă , opiniile politice interzise sau mijloacele de dezvoltare .

Această convenție a fost ratificată de 175 de țări.

Conținutul acordului

Convenția începe prin a defini nu munca forțată, ci munca forțată interzisă.

Astfel articolul 1 prevede:

„Orice membru al Organizației Internaționale a Muncii care ratifică prezenta convenție se angajează să abolească munca forțată sau obligatorie și să nu o folosească sub nicio formă: (a) ca măsură de constrângere sau educație politică sau ca sancțiune împotriva persoanelor care dețin sau își exprimă anumite opinii politice sau își manifestă opoziția ideologică față de ordinea politică , socială sau economică stabilită; (b) ca metodă de mobilizare și utilizare a forței de muncă în scopuri de dezvoltare economică  ; (c) ca măsură a disciplinei muncii; (d) ca pedeapsă pentru participarea la greve  ; (e) ca măsură a discriminării rasiale, sociale, naționale sau religioase. "

Note și referințe

Note
  1. „Corpul de conducere al OIM a numit„ convenții ”opt convenții care tratează aspecte considerate drept principii și drepturi fundamentale la locul de muncă: libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatoriu, abolirea efectivă a muncii copiilor și eliminarea discriminării în ceea ce privește angajarea și ocuparea. În 1995, Organizația a lansat o campanie pentru a obține ratificarea universală a acestor opt convenții fundamentale. Iată lista:
    1. Convenția privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare, 1948 (nr. 87)
    2. Convenția privind dreptul la organizare și negocierea colectivă, 1949 (nr. 98)
    3. Convenția muncă forțată , 1930 (nr.29)
    4. Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105)
    5. Convenția privind vârsta minimă, 1973 (nr. 138)
    6. Convenția privind cele mai grave forme ale muncii copiilor , 1999 (nr.182)
    7. Convenția privind remunerarea egală, 1951 (nr. 100)
    8. Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și ocuparea forței de muncă) , 1958 (nr. 111) ”
    Sursa: OIM , „  Ghidul utilizatorului NORMLEX  ” , pe site-ul oficial (consultat la 5 ianuarie 2013 )
Referințe
  1. "  Ratificările C105 - Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105)  " , privind OIM (accesat la 4 ianuarie 2013 )
  2. „  Țările care nu au ratificat Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105)  ” , privind Organizația Internațională a Muncii (accesat la 4 ianuarie 2013 )
  3. Declarația OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă și urmările acesteia adoptate de Conferința internațională a muncii în a 86- a sesiune, Geneva, 18 iunie 1998 (Anexa revizuită 15 iunie 2010) "  CONFERINȚA INTERNAȚIONALĂ A MUNCII 2. Declară că toți membrii, chiar și atunci când nu au ratificat convențiile în cauză, au obligația, numai prin apartenența lor la organizație, de a respecta, promova și realiza, cu bună-credință și în conformitate cu Constituția, principiile privind drepturile fundamentale care fac obiectul convențiilor menționate, și anume: (a) libertatea de asociere și recunoașterea efectivă a dreptului la negociere colectivă  ; (b) eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie; (c) abolirea efectivă a muncii copiilor (d) eliminarea discriminării în ceea ce privește angajarea și ocuparea. "

Vezi și tu

Articole similare

linkuri externe