Circuitul minelor

Circuitul minelor General
Sport ciclism rutier
Creare 1956
Ediții 56 (în 2019)
Categorie Regional
Tip / Format cursa de o zi
Periodicitate anual (mai)
Locuri) Franța Lorena
Lorraine.svg
Statutul participanților amatori
Director Jean-Jacques Boschetti
Site oficial www.circuitdelorraine.com

Premii
Titularul titlului Maxime Eloy
Mai multe titluri Pascal Lance Régis Simon (2 victorii)

De Circuit des mine este o bărbați cursă de ciclism atacat în Lorena , în estul Franței . Creat în 1956 , a fost un eveniment amator până în 1994 . Devenind o cursă deschisă profesioniștilor în 1995 , Circuit des mines a luat numele de Circuit de Lorraine în 2005 . În același an, s-a alăturat turneului UCI Europe Tour în categoria 2.1.

După câțiva ani de întrerupere, Circuit des mines a reapărut în 2016 în calendarul amator al evenimentelor „toate categoriile”.

Istoria cursei

Circuitul des minelor a fost contestat pentru prima dată în 1956 . Este atunci o competiție de amatori. Are loc în fiecare an până în 1971 . Printre câștigătorii acestei perioade, olandezul Fedor den Hertog a câștigat în 1968 , anul în care a fost campion olimpic la cronometrul pe echipe , alături de Joop Zoetemelk . Acesta din urmă, viitor câștigător al Turului Franței , a câștigat Circuitul minelor în 1969 . După șase ani fără concurs, Circuitul minelor a fost reluat în 1977 , sub numele de „Circuit des mineurs”, cu o clasificare generală pe puncte. Clasificarea orară și numele original sunt re-adoptate în anul următor. În 1995 , Circuit des mines a devenit un eveniment „deschis”, deschis profesioniștilor. Grégoire Balland, câștigătorul acestei ediții, este ultimul amator care a câștigat Circuitul des mine.

În timpul reformei calendarului internațional de ciclism al Uniunii Internaționale a Ciclismului din 1996, Circuitul minelor este clasificat la 2.5, ceea ce înseamnă că echipele din prima și a doua divizie nu pot reprezenta mai mult de 50% din echipele prezente, iar echipele în primul rând diviziune nu mai mult de 30%. Celelalte echipe sunt echipe de club și selecții naționale. În 1998 , kazahul Alexandre Vinokourov , neoprofesionist în cadrul echipei Casino , a câștigat o etapă și clasificarea generală a Circuitului de mine, primele sale victorii profesionale. Circuit des mines rămâne în aceeași categorie până în 2004. Din 2002, printre echipele din prima divizie, pot participa doar echipele franceze care nu figurează în top zece din clasamentul UCI la sfârșitul sezonului anterior.

În 2005 , calendarul internațional a suferit o nouă reformă odată cu crearea UCI ProTour și a circuitelor continentale . Circuit des mines devine Circuit de Lorraine și de atunci face parte din UCI Europe Tour în categoria 2.1. Prin urmare, este deschis UCI ProTeam la o limită de 50% din echipele participante, echipele profesionale continentale , echipele continentale și echipele naționale.

În ciuda încheierii parteneriatului consiliului regional la sfârșitul anului 2011, evenimentul a putut avea loc în primăvara anului 2012. Pentru o vreme, soluția desfășurării evenimentului pe parcursul a două sau trei zile în 2013 nu a fost păstrată, rezultând suspendarea de la eveniment. Evenimentul a fost relansat în cele din urmă în 2016 de Jean-Jacques Boschetti și de Association du Circuit des mines. Este programat pe o zi pentru o distanță de 158 de kilometri.

Premii

Câștigătorii cursei
An Câştigător Al doilea Al treilea
Circuitul minelor
1956 Pierre Lambolez Paul Berné Bernard Linder
1957 Henri Wasilewski Pierre Lambolez Paul Fallot
1958 René Ostertag Guido Anzile Marcel Hocquaux
1959 Christmas Chavy Henri Guillier Francois Gehlhausen
1960 Marcel Hocquaux Roger castel Mario zuliani
1961 Robert Duveau René Ostertag Albert Platel
1962 Guido Anzile Marcel Hocquaux Dorința Cartigny
1963 Elio Gerussi Burkhard ebert Marcel Hocquaux
1964 Jean-Pierre Magnien Leopold Vergauwe Nicolò Manzo
1965 Maurice Izier René Bingelli Daniel Labrouille
1966 Jan van der Horst Nol Kloostermann André Wilhelm
1967 Joseph Paré Derek harrisson René Grelin
1968 Fedor den Hertog Erwin Thalmann Martin Gombert
1969 Joop Zoetemelk Jean-Pierre Boulard Matthijs de Koning
1970 Andrejz Kaczmarek Jan Stachura Amabil Denhez
1971 Matthijs de Koning Arie Hassink Gerrie Knetemann
1972-1976 Neorganizat
1977 Johan van den meer Jacques Desportes Daniel Wiesner
1978 Gerrit Mak Adri van opdorp Jan de Nijs
1979 Anthony doyle Christian Poulignot Alain Coppel
1980 Frédéric Vichot Pascal Guyot Roberto rastello
nouăsprezece optzeci și unu Regis Simon Teun van Vliet Patrice Boulard
1982 Jean-Paul Hosotte Mathieu Hermans Patrick Hosotte
1983 Zbigniew Krasniak Arie Hassink Patrick Hosotte
1984 Teun van Vliet Darryl Webster  (ro) Zbigniew Krasniak
1985 Pascal Lance Paul Curran  (ro) Peter Longbottom  (ro)
1986 Paul Curran  (ro) René Bittinger John tonks
1987 Gilles Figue Michel friedmann John Carlsen
1988 Pascal Lance Paul curran Lutz Nippen
1989 Bruno Huger Eric Cent Zbigniew Krasniak
1990 Regis Simon Dominique chignoli Andrzej Maćkowski
1991 Nikolai Galitchanin Pascal Derame Yuri Surkov
1992 Diego Ferrari Jean-Pierre Bourgeot Jean-Philippe Duracka
1993 Jean-Christophe Currit Denis leproux Saulius Šarkauskas
1994 Christophe Mengin Piotr wadecki Jonas Romanovas
1995 Gregory Balland Serghei Ivanov Jurgen Gilsing
1996 Stefano Dante Serghei Ivanov Marc Streel
1997 Eddy Lord Denis leproux Frederic Gabriel
1998 Alexandru Vinokourov Michael Sandstød Damien Nazon
1999 Artūras Kasputis Christophe Oriol Zbigniew Piątek
2000 Nicki Sørensen Gilles Maignan Stephane Bergès
2001 Chris Newton Daniel Schnider Nathan O'Neill
2002 Giampaolo Cheula Morten Sonne Andy Flickinger
2003 Guillaume Auger Emilien-Benoît Bergès Andrey Pchelkin
2004 Joost posthuma Jukka Vastaranta Lars boom
Circuitul Lorenei
2005 Andris Naudužs Koji Fukushima Sven Renders
2006 Mauricio Soler Eddy Ratti Eduardo Gonzalo
2007 Jörg Jaksche Martijn maaskant Eduardo Gonzalo
2008 Steve chainel Jonathan Hivert Hannes gol
2009 Matteo carrara Maxime Méderel Jose Mendes
2010 Fabio Felline Pierre Rolland Matteo carrara
2011 Anthony roux Thomas De Gendt Julien Simon
2012 Nacer Bouhanni Steven tronet Marco Marcato
2013-2015 Neorganizat
Circuitul minelor
2016 Jeremy Cabot Camille Thominet Jonathan michler
2017 Mathieu Rigollot Mathieu Pellegrin Anthony Pinaud
2018 Kevin Oats Guillaume Hutin Mathieu Rigollot
2019 Maxime Eloy Baptiste Deman Steve chainel

Vezi și tu

Lista orașelor de finalizare a etapelor (1956-2012)
Orase Numere
Hayange 35
Metz 23
Moyeuvre-Grande 22
Saint-Avold 22
Rombas 21
Briey 16
Tucquegnieux 15
Longwy 15
Villerupt 13
Verdun 12
Bouligny 9
Biți 9
Amneville 8
Nancy 8
Comerț 8
Blénod-lès-Pont-à-Mousson 7
Jarny 7
Mancieulles 7
Manderen Château de Malbrouck 6
Bouzonville 4
Esch-sur-Alzette 4
Forbach 4
Phalsbourg 4
Rehlingen-Siersburg 4
Staniu 3
Maizières-lès-Metz 3
Epinal 3
Saint-Mihiel 3
Sarrebourg 3
Auboué 2
Audun-le-Tiche 2
Bar le Duc 2
Gerardmer 2
Hussigny-Godbrange 2
Ou 2
Ligny en Barrois 2
Rosselange 2
Sarreguemines 2
Thierville-sur-Meuse 2
Thionville 2
Triere 2
Yutz 2
Algrange 1
Belleville-sur-Meuse 1
Bettembourg 1
Bonnevoie-Sud Luxemburg 1
Chantraine 1
Creutzwald 1
Dabo 1
Florange 1
Guénange 1
Herserange 1
Acasă 1
Joudreville 1
La Bresse 1
Spital 1
Longlaville 1
Malzéville 1
Mercy-le-Bas 1
Montigny-les-Metz 1
Mont-Bonvillers 1
Mont-Saint-Martin (Meurthe-et-Moselle) 1
Neufchâteau 1
Case noi 1
Pagny-sur-Moselle 1
Saint-Maurice-sur-Moselle 1
Schengen 1
Toul 1
Vic-sur-Seille 1
Xertigny 1
Saint-Dié-des-Vosges 1
 

Note și referințe

  1. Frédéric Gachet, „  Circuit des Mines: Les engagement  ” , pe directvelo.com ,18 iunie 2016
  2. „  Ediția 1977  ” , pe velomoselle.free.fr (accesat la 13 aprilie 2012 )
  3. În 1996, împărțirea între curse profesionale, amatori și „deschis” este înlocuită de o distincție între categoriile de aĝe: juniori de la 17 la 18 ani, speranți de la 19 la 23 de ani și elite de peste 23 de ani.
  4. „  Anuarul 1996  ” , pe memoire-du-cyclisme.eu (accesat la 11 aprilie 2013 )
  5. (în) „  Ce se întâmplă cu elitele și speranțele  ” , pe cyclingnews.com (accesat la 13 aprilie 2012 )
  6. „  Procedura de selecție GSI și drepturile de participare pentru sezonul 2001  ” , pe uci.ch ,14 decembrie 2001(accesat la 13 aprilie 2012 )
  7. (în) „  Echipele Pro Continental confirmate  ” pe cyclingnews.com ,23 decembrie 2004(accesat la 13 aprilie 2012 )
  8. „  Reglementări de ciclism UCI - Titlul II: Cursuri rutiere - Articolul 2.1.005 Cursuri internaționale și participare  ” , pe uci.ch (consultat la 13 aprilie 2012 )
  9. Anularea evenimentului programat în perioada 15-19 mai
  10. „  Briey: o zi online pentru Circuit des Mines  ” , pe republicain-lorrain.fr ,18 iunie 2016
  11. Clasament pe puncte
  12. La început, belgianul Alain Peters a câștigat cursa în fața suedezului Lars Myrgberg și a britanicului Anthony Doyle . Acesta din urmă a fost declarat câștigător la 4 iulie 1979, datorită excluderii din clasificarea lui Peters și Myrgberg deoarece cursa a fost rezervată doar membrilor francezi sau străini ai cluburilor franceze.
  13. „Circuit de Lorena, în inima pelotonului” Lorena și dumneavoastră, revista de informații din regiunea Lorena nr. 12 (iunie-iulie-august 2011) pp. 24-25
  14. Frédéric Gachet, „  Circuit des Mines: Ranking  ” , pe directvelo.com ,21 iunie 2016
  15. Frédéric Gachet, „  Circuit des Mines: Ranking  ” , pe directvelo.com ,17 august 2017
  16. Frédéric Gachet, „  Circuit des Mines: Ranking  ” , pe directvelo.com ,15 august 2018
  17. Frédéric Gachet, „  Circuit des Mines: Ranking  ” , pe directvelo.com ,14 august 2019
  18. „  Maxime Eloy câștigă miza în Tucquegnieux  ” , pe republicain-lorrain.fr ,16 august 2019

linkuri externe