Castrum Bigorra este o Galloroman fortificație deasupra orașului Saint-Lezer în Hautes-Pyrénées .
Din epoca bronzului (III - lea mileniu î.Hr.. ), Partea de sus a dealului cu vedere la orașul Saint-Lezer a fost locuită , deoarece a dominat valea Adour și a oferit priveliști uimitoare întreaga regiune, fiind astfel ușor de apărat.
La începutul epocii fierului (750-650 î.Hr. ), celtiberienii din tribul Bigerri au ridicat un oppidum cu o suprafață de puțin peste 7 hectare și înconjurat de un zid și un șanț.
După invazia triburilor germanice ( vandali , alani și suevi ) în anul 407 și devastarea regiunii, galo-romanii au construit, în același loc, o fortăreață, Castrum Bigorra. Castrul a fost conceput pentru a proteja populația vicus - ului în vecinătatea (azi Vic-en-Bigorre ) și comunitățile învecinate , cum ar fi Tarbes . Înconjurat de un zid de 940 m lungime și alimentat de mai multe turnuri, castrul a dominat întreaga regiune.
Până la începutul Evului Mediu , castrum a fost capitala Bigorre . În secolul al VI- lea , suntem monede lovite. Contele de Bigorre a construit un castel medieval de pe o parte a site - ului . Sub ziduri a fost întemeiată o mănăstire , Sfântul Priorat Lézer, care, în secolul al XI- lea , era subordonat mănăstirii din Cluny .
De-a lungul secolelor, alunecările de teren au mutat zidurile din Castrum Bigorra. Rămășițele lor pot fi vizitate pe o pistă arheologică întreținută de asociația „Les Amis de la Bigorra”, care a dotat-o cu panouri informative.