Oraș bun (Franța)

Un oraș bun este, în Franța , a Ancien REGIMUL DE , un oraș care beneficiază de privilegii și protecție acordate de către regele Franței , împreună cu obligația de a contribui la regală interdicția prin asigurarea unui contingent de oameni de arme.

Orașele bune aveau dreptul să poarte o stemă cu „un șef de azur care poartă trei fleur de lys d'or” ( brațe ale Franței ). Unii dintre ei, precum Marsilia , Rennes sau Avignon , au ales să nu-l includă în stema lor.

În diplomatic , expresia este atestată din secolul  al XII- lea . În urma lui Robert Favreau , autorii sunt de acord acum că cancelaria engleză este prima care a folosit-o. Prima sa apariție cunoscută se află într-o scrisoare datată25 iulie 1209. Apare apoi într-o scrisoare din6 octombrie 1221prin care regele Henric al III - , Duce de Aquitaine , anunță sosirea episcopului Norwich atât „  arhiepiscopi , episcopi , egumeni , priors , contează , baronii [i] cavaleri  “ și „prudhommes de La Rochelle , Niort , Saint-Jean -d'Angély și alte orașe bune din Poitou și Gasconia  ” . Expresia este reluată în iulie 1254, în scrisori care acordă locuitorilor din Beaucaire dreptul de a exporta vinuri și grâu.

Orașul bun: punct de vedere instituțional

Relațiile dintre rege și un oraș bun pot lua mai multe forme:

Statutul a căpătat o importanță tot mai mare la sfârșitul Evului Mediu , într-o asemenea măsură încât orașele care nu au beneficiat de această calitate au luptat pentru a o obține. Există multe orașe bune, dar nu a fost stabilită nicio listă oficială.

Orașul bun: un sistem de relații

Trebuie să încercăm să abordăm orașul potrivit, altfel decât printr-un studiu instituțional restrâns. G. Mauduech declară că orașul bun a fost luat în considerare până în prezent doar în relațiile sale cu regalitatea sau din punct de vedere strict instituțional. Potrivit acestuia, „ eroarea istoricului de până acum este aceea de a fi dorit să ia în considerare orașul bun din punctul de vedere al regelui sau să plaseze acolo cu orice preț o definiție legală .

Bernard Chevalier, la rândul său, caracterizează orașul bun folosind un model de urbanizare foarte diferit de orașul medieval (care, cronologic, îl precede). Din 1350 până în 1550, istoria urbană a cunoscut crize violente, urmată de consolidare. Aceasta a dus la o ruptură în cadrul evoluției faptului urban care a adus un progres decisiv al urbanității. Orașul își impune modelele etice societății, se afirmă ca o stare de spirit și nu mai mult ca un loc de schimb și producție. O nouă pagină de urbanizare a fost împușcată în inima crizelor din secolul  al XIV- lea. Atunci este necesar să considerăm orașul bun care nu se reduce nici la un fapt topografic sau economic, nici la o instituție (dreptul de a se aduna, de a judeca cu consilierii sau fără ei, de a gestiona treburile comune) ca „ un sistem de relații ".

Conceptul de sistem presupune că toate elementele care îl compun mențin legături reciproce, iar aceste relații sunt tocmai ceea ce structurează întregul; de asemenea, evocă ideea de relație. Din această perspectivă relațională, consiliul orașului, o instituție urbană prin excelență, este o reflectare privilegiată a faptului urban. Într-adevăr, este definit de interacțiunile care au loc în interiorul său între diferitele componente ale societății. El este o entitate relațională. Născut într - un context dificil de război ( XIV - lea  -  al XV - lea de  secole), consilii locale au fost de multe ori rezultatul unei unificat de apărare va printre oameni cum a fost cazul în Reims . Această dorință dezvăluie o conștientizare a apartenenței la aceeași entitate: orașul. Această conștientizare a apartenenței la aceeași entitate nu definește un oraș bun într-un anumit mod? De exemplu, la Reims, dacă războiul este la originea consiliului municipal, este pentru că a unificat spațiul urban până atunci împărțit în diverse interdicții . Consiliul urban este ca orașul cu ziduri, este un corp politic urban unificat. Înaintea lui, puterea municipală era împărțită între mai mulți domni. Desigur, acestea din urmă fac consiliul să-și simtă vechile drepturi și prerogative. Cu toate acestea, consiliul rămâne o manifestare a unei noi concepții a puterii municipale. În aceasta este reflectarea privilegiată a faptului urban. Dacă incinta a ajuns să împiedice organizarea feudală a zonei Reims, consiliul a pus sub semnul întrebării puterea politică feudală. Acesta este un fapt nou care caracterizează orașul bun. Acesta din urmă având o structură spațială diferită, își dă o putere care o poate reprezenta în întregime. Poate că aici este atinsă esența orașului bun. Sfatul arată, de fapt, conștientizarea locuitorilor orașului de a aparține aceluiași grup, aceleiași entități: orașul bun.

Bun oraș pentru al XIX - lea  secol

Consulatul vieții

Sub Consulat , senatus-consulte organice din 16 Thermidor anul X (4 august 1802) prevede că „cetățeanul desemnat să succedă primului consul, depune jurământul Republicii, în mâinile primului consul [...] în prezența [...] primarilor celor douăzeci și patru de orașe principale a Republicii " . De un senatus-consultat de 8 Fructidor anul X (26 august 1802), Senatul Conservator decide lista și ordinea de prioritate:

  1. Paris
  2. Lyon
  3. Bordeaux
  4. Marsilia
  5. Rouen
  6. Nantes
  7. Bruxelles
  8. Mainz
  9. Anvers
  10. Plută
  11. Lille
  12. Toulouse
  13. Strasbourg
  14. Orleans
  15. Versailles
  16. Montpellier
  17. Ren
  18. Caen
  19. Reims
  20. Nancy
  21. Amiens
  22. Geneva
  23. Dijon
  24. Grozav

Primul Imperiu

Un nou statut al „  orașului bun  ”, în mare parte onorific, va fi recreat sub Primul Imperiu .

Sub Primul Imperiu, orașele bune sunt orașele ale căror primari au dreptul și datoria de a participa la depunerea jurământului împăratului .

Organic Senatus-consult de 28 ani Floréal XII (18 mai 1804) prevede că „în cei doi ani care urmează aderării sale sau majorității sale, Împăratul [...] depune un jurământ față de poporul francez cu privire la Evanghelie și în prezența [...] primarilor din treizeci și șase de orașe principale ale Imperiului ” . Douăzeci și opt sunt în prezent francezi (inclusiv Nisa), iar opt sunt orașe străine anexate. Decretul din 3 Messidor anul XII (22 iunie 1804) stabiliți lista și ordinea lor de prioritate  :

  1. Paris
  2. Marsilia
  3. Bordeaux
  4. Lyon
  5. Rouen
  6. Torino
  7. Nantes
  8. Bruxelles
  9. Anvers
  10. Ghent
  11. Lille
  12. Toulouse
  13. Plută
  14. Strasbourg
  15. Aachen
  16. Orleans
  17. Amiens
  18. Angers
  19. Montpellier
  20. Metz
  21. Caen
  22. Alexandria
  23. Clermont ( Clermont-Ferrand )
  24. Besançon
  25. Nancy
  26. Versailles
  27. Ren
  28. Geneva
  29. Mainz
  30. Tururi
  31. Bourges
  32. Grenoble
  33. La Rochelle
  34. Dijon
  35. Reims
  36. Grozav

2 decembrie 1804Primarii lor care participau la încoronarea lui Napoleon I er . Decretul de1 st Martie Aprilie 1808conferă primarilor orașelor bune, având zece ani în funcție, titlul pe viață de baron .

Napoleon I er de studentalte orașeprintre cele mai bune orașe: Genova în curând1805, în timpul anexării Republicii Ligurice  ; Parma , Piacenza , Florența și Livorno în1808, în timpul anexării Ducatului de Parma și Placentia și a Regatului Etruriei  ; Montauban în același an, în timpul creației Tarn-et-Garonne  ; Roma în1810, în timpul anexării unei părți a statelor papale  ; Amsterdam și Rotterdam în1810, în timpul anexării regatului Olandei  ; Hamburg , Bremen și Lübeck în același an, în timpul anexării celor trei orașe hanseatice  ; Haga în1811 ; și Nîmes în1812. Numărul lor este astfel mărit de la 36 la 50, dintre care 30 sunt francezi și 20 străini.

Orașelor bune li se acordă stemele: Rouen le 2 noiembrie 1810 ; Orleans, Metz, Nantes și Marsilia pe21 ; Anvers și La Rochelle le21 decembrie ; Lyon19 ianuarie 1811 ; Angers și Paris pe29 ; Toulouse pe9 mai ; Köln, Bruxelles, Genova, Dijon, Gand, Torino, Liège, Aachen și Tours pe6 iunie ; Clermont-Ferrand13.

A doua restaurare

În cadrul celei de- a doua restaurări , această demnitate a fost menținută în cele douăzeci și nouă de orașe bune ale Imperiului situate în Franța (inclusiv Montauban și Nîmes, dar fără Nisa, care devenise din nou străin). Unsprezece orașe noi au fost adăugate între 1816 și 1821.

Prin diferite ordonanțe , Ludovic al XVIII - lea ridică următoarele orașe la rangul de orașe bune: Antibes , Cette ( acum Sète ), Carcassonne , Avignon , Aix ( acum Aix-en-Provence ) și Pau în1816 ; Vesoul și Toulon în1817 ; Colmar în1819 ; Cambrai in1820 ; și Abbeville în1821.

În cele din urmă, printr-un ordin de 23 aprilie 1821, Ludovic al XVIII - lea fixează definitiv lista celor patruzeci de orașe bune și ordinea lor de prioritate:

  1. Paris
  2. Lyon
  3. Marsilia
  4. Bordeaux
  5. Rouen
  6. Nantes
  7. Lille
  8. Toulouse
  9. Strasbourg
  10. Orleans
  11. Amiens
  12. Angers
  13. Montpellier
  14. Metz
  15. Caen
  16. Clermont-Ferrand
  17. Besançon
  18. Nancy
  19. Versailles
  20. Ren
  21. Tururi
  22. Bourges
  23. Grenoble
  24. La Rochelle
  25. Dijon
  26. Reims
  27. Montauban
  28. Troyes
  29. Nimes
  30. Antibes
  31. Aceasta ( acum Sète)
  32. Carcassonne
  33. Avignon
  34. Aix ( acum Aix-en-Provence)
  35. Pau
  36. Vesoul
  37. Toulon
  38. Colmar
  39. Cambrai
  40. Abbeville

Comparativ cu situația din vechiul regim, lista cuprinde 12 foste locuri ale parlamentelor din 13 (cu excepția Douai), 9 camere de conturi (fără Bar și Nevers), cele 9 curți de ajutor (în special Clermont-Ferrand și Montauban) , 21 de intenții din 34 (observăm în special absența lui Poitiers) și 1 Consiliu Superior din 4 (Colmar).

Aceste orașe au avut privilegiul de a-și trimite primarul la încoronarea regelui - ceea ce s-a întâmplat într-adevăr la încoronarea lui Carol al X-lea , la 29 mai 1825 - și de a pune un șef fleurdelizat în stema lor.

Monarhia din iulie, înființată în 1830, a pretins că schimbă floarea de lis cu 3 stele de aur, dar această utilizare a fost efemeră; a reapărut scurt sub a doua republică (1848).

Note și referințe

  1. Favreau 1987 , p.  17.
  2. Favreau 1987 , n.  106 , p.  17.
  3. Chevalier 1982 , p.  8.
  4. Mauduech 1972 , p.  1441.
  5. MAUDUECH, G., „Orașul bun”: originea și semnificația expresiei., Annales ESC , 1972, p.1441.
  6. Chevalier B., istorie urbană în Franța X - lea  -  al XV - lea  secol de istorie medievală în Franța. Evaluare și perspective , Seuil, 1972, p.35.
  7. Chevalier B., istorie urbană în Franța X - lea  -  al XV - lea  secol de istorie medievală în Franța. Evaluare și perspective , Seuil, 1972, p. 38.
  8. Haramila Boufenghour, consiliul local din Reims , în prima parte a XV - lea  secol prin cele mai vechi sale deliberari registru (1422-1436) , teza de master tastate Universitatea din Reims, 1995 , p.3.
  9. S.-C.26 august 1802, art.  1 st , p.  637-638.
  10. D.22 iunie 1804, art.  1 st .
  11. D.1 st martie 1808, art.  8.
  12. S.-C.8 octombrie 1805, art.  5, p.  91.
  13. S.-C.24 mai 1808, art.  10.
  14. S.-C.4 noiembrie 1808, art.  4, p.  195.
  15. S.-C.17 februarie 1810, 6, p.  102.
  16. D.10 august 1810, art.  1 st , p.  180.
  17. S.-C.13 decembrie 1810, art.  9, p.  562.
  18. D.26 octombrie 1811, art.  1 st , p.  389-390.
  19. D.24 martie 1812, art.  1 st , p.  245.
  20. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Rouen, oraș bun, p.  8.
  21. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Orléans, oraș bun, p.  9.
  22. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Metz, oraș bun, p.  9.
  23. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Nantes, bonne ville, p.  10.
  24. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Marsilia, oraș bun, p.  10.
  25. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Anvers, bonne ville, p.  11-12.
  26. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv La Rochelle, oraș bun, p.  12.
  27. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Lyon, bonne ville, p.  12-13.
  28. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Anger, bonne ville, p.  13.
  29. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Paris, bonne ville, p.  13-14.
  30. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Touluse, oraș bun, p.  14.
  31. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Köln, bonne ville, p.  14.
  32. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Bruxelles, oraș bun, p.  14.
  33. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Genova, oraș bun, p.  14-15.
  34. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Dijon, oraș bun, p.  15.
  35. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Gand, bonne ville, p.  15.
  36. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Turin, bonne ville, p.  15.
  37. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Liege, oraș bun, p.  16.
  38. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Aix-la-Chapelle, bonne ville, p.  16.
  39. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Tours, bonne ville, p.  16.
  40. Rousseau, Habib și Mérot 2011 , sv Clermont-Ferrand, oraș bun, p.  16-17.
  41. O.20 martie 1816, art.  1 st , al.  1 st , p.  333.
  42. O.8 aprilie 1816, 1 st , p.  478.
  43. O.19 aprilie 1816, art.  1 st , p.  669.
  44. O.11 septembrie 1816, art.  1 st , p.  228.
  45. O.16 octombrie 1816, art.  1 st , p.  312.
  46. O.18 decembrie 1816, art.  1 st , p.  3.
  47. O.7 martie 1817, art.  1 st , p.  187.
  48. O.8 octombrie 1817, art.  1 st , p.  274.
  49. O.29 iunie 1819, art.  1 st , p.  727.
  50. O.8 noiembrie 1820, art.  1 st , p.  243.
  51. O.21 martie 1821, art.  1 st , p.  234.
  52. O.23 apr 1821, art.  1 st , p.  370.
  53. Michel François, „Orașele bune”, Proces-verbal al sesiunilor Academiei de inscripții și Belles-Lettres , 119, 1975, pp. 558-559. Alte aproximativ cincisprezece orașe, cum ar fi Beauvais , Limoges și Poitiers, au solicitat fără succes să fie adăugate la listă.

Vezi și tu

Textele oficiale

Consulatul vieții Primul Imperiu A doua restaurare

Bibliografie

linkuri externe