Aluette
Aluette bordjoc
Vaca , tăind 2
| Alt nume | Joc de vacă |
|---|---|
| Data 1 st ediție | Al XVI - lea lea? |
| Format | joc de cărți |
| Mecanism | ridicarea |
| Jucător (i) | 4 sau 6 |
| Vârstă | De la vârsta de 8 ani |
| Durata anunțată | aproximativ 45 min |
| capacitate fizică  Nu
|
decizie de reflecție da
|
generator de șanse Da
|
info. compl. și perfect Nu
|
Aluette , jocul de vaca sau vaca este un joc de cărți jucat în vestul Franței.
Este un joc de cărți îndepărtat , operat de patru persoane - două contra două - cu patruzeci și opt de cărți în magazinele spaniole. Se joacă cu semne codificate, care permit colegilor de echipă să comunice informații despre cărțile lor în timpul jocului.
Spunem „jucând alu” (formă scrisă), sau mai des încă „jucând vacă” (formă orală), după numele uneia dintre cărțile din joc.
Origini și evoluție
Etimologie
Cea mai veche formă a cuvântului „ aluette ” este „ uvette ”, a cărei origine rămâne incertă. Un „joc de uvula” este menționat de trei ori de Rabelais în lucrarea sa: mai întâi în Pantagruel (1532) apoi în Gargantua (1534), în cele din urmă în cartea a cincea (care este atribuită doar lui Rabelais), în capitolul 22 (1564) fără fiind posibil să se determine fără echivoc că acesta este pachetul de cărți. Și asta cu atât mai mult cu cât dicționarul francez-englez al lui Randle Cotgrave (1611), foarte atent la vocabularul rabelaisian, indică, cu cuvântul „luettes”: „Micul pachet de bucăți de Ivorie aruncă loosse pe o masă; jocul este să preia unul fără să scuture restul, altfel cel care iau se dezlănțuie. "
Evoluția prin „tăietură falsă” a „uvulei” ar fi dat apoi „alu”, iar explicațiile de tip „alunetă” sau „fără uvula” - utilizarea semnelor ar face jocul mut, ceea ce este fals - face nu par a fi plauzibile.
Codul Jocuri prevede: „Jocul de UAL își datorează numele Celtic participiu luet al , înșelați. „
Dar autorul Claude Aveline nu menționează nicio referință care să susțină această ipoteză.
Carduri
Cardurile utilizate sunt cărțile cu nume spaniole, așa cum le-am făcut în Thiers, Auvergne, până în secolul al XVII- lea pe piața spaniolă. Insignele spaniole sunt denarii, cupele, bețele și săbiile. Aceste carduri sunt certificate în Franța a XVII - lea și al XVIII - lea de secole, în cazul în care factorii de decizie francezi de carduri, în special Thiers, le exportă în Spania prin Nantes. După 1700, cartierii stabiliți la Nantes i-au făcut și ei. Sunt patruzeci și opt: de la 1 (As) la 9, valet, călare (sau regină) și rege.
Desenul de carduri a urmat o evoluție lungă, care urmează să fie stabilită la începutul XIX E secol. Cele mai puternice cărți din pachet (uvula, dubluri și ași), precum și unele cărți slabe prezintă portrete și simboluri caracteristice, astfel încât pachetul de cărți este specific regulii alu și, prin urmare, este vândut sub acest nume. Cu toate acestea, nimic nu împiedică jocul cu un joc spaniol dacă cărțile sunt suficient de bine cunoscute de jucători. Și, după cum subliniază Codul Jocurilor , puteți juca cu un joc de la mărci franceze, eliminând cele 10 și acceptând o corespondență între mărci.
Reguli
Originea regulilor jocului aletta rămâne necunoscută. Se opun două ipoteze:
- jocul vine din Spania și a fost introdus în Franța de către marinarii spanioli în porturile franceze din vest (dar curios sud-vestul Franței nu ar fi fost afectat și jocul ar fi dispărut din Spania fără a lăsa urme)
- jocul s-a născut în vestul Franței; ar fi trebuit să susțină singurele cărți existente din secolul al XVI- lea și ar fi rezistat conversiei pe scară largă în cărți franceze, deținută în secolul al XVIII- lea.
Regulile jocului Aluette au evoluat de-a lungul secolelor. Cea mai de bază caracteristică este că este un joc de trucuri pentru trucuri, fără atu și în care culoarea este indiferentă (aproape, deci de luptă ). Utilizarea expresiilor faciale este cea mai vizibilă trăsătură în joc, dar nu cea mai esențială. Jocurile de cărți cu reguli foarte diferite le folosesc:
- condus , jocul Basc cunoscut de la XVIII - lea secol, a jucat cu o punte spaniolă de patruzeci de carduri;
- brisca , jocul spaniol (adaptat de la brisque franceză), este jucat cu un pachet de cărți spaniol patruzeci;
- Watten , un joc austriac este jucat cu 36 de cărți de germană;
- le Truc y flou , joc de cărți de origine aragoneză.
Cu toate acestea, jocul adevărat sau truc scris în vestul Franței în secolul al XVI- lea, cunoscut și în Catalonia și America de Sud (truco), împărtășește cu Aluette același mecanism și aceeași structură de reguli. Este posibil ca aceste două jocuri să aibă un strămoș comun.
Convenabil
Alu-ul este practicat în mod tradițional în zonele rurale și de coastă dintre Gironda și estuarul Loarei , adică în partea de vest a zonei de influență a Saintongeais și Poitevin patois , și în special în centrul său, în departamentul Vendée. și în Pays de Retz până la Saint-Nazaire și în Bretania . A fost practicat și în Saint-Pierre și Miquelon .
A fost jucat în familie, în turnee, în asociații sau abundent în cafenele până în anii 1960 . Apoi încă se juca în jurul Brière și pe peninsula Guérande . A fost jucat foarte mult și în porturile din Cotentin , unde practica sa a dispărut.
Regulile jocului
Scopul jocului
- Jocul este jucat de patru sau șase jucători, în echipe de câte doi. Echipa câștigătoare este cea care înscrie prima cinci puncte.
- Există, de asemenea, o variantă în care jucăm cu trei, fiecare jucător primind 12 cărți în loc de 9, astfel încât să lăsăm doar 12 în călcâi. În acest caz, fiecare jucător joacă individual, fără un membru al echipei.
- Fiecare rundă constă din nouă trucuri. Pliurile sunt numărate individual și nu de echipă. La sfârșitul rundei, jucătorul care a adunat cele mai multe trucuri aduce un punct echipei sale. Dacă doi jucători au același număr de trucuri, primul jucător care ajunge la acel număr de trucuri câștigă runda.
Cărțile
Cele patru culori (monede, cupe, săbii, bâte) au aceeași forță și nu există atu.
Cele patruzeci și opt de cărți, de la cele mai puternice la cele mai slabe, se împart în patru categorii:
"Uvula":
- Monsieur (3 din denari)
- Madame (3 cupe)
- Un ochi (2 din denari)
- Vaca (2 de tăietură)
„Dublurile”:
- Big Nine (9 cupe)
- Small Nine (9 denari)
- Două stejar (2 băț)
- Două în scris sau „ La Rochelle ” (2 épée)
16 figuri : ași, regi, dame (cavalières), cricuri.
24 de cărți slabe ("bigailles-urile") : de la 9 la 3 (cu excepția 3 de denier, 3 de cupă, 9 de cupă și 9 de denier). Rețineți că „bigaille” înseamnă o mică schimbare în poitevin-saintongeais și gallo .
Cei de 5 negatori sunt numiți „sărut greu”, fără ca cardul să aibă vreo valoare specială. Reprezintă un cuplu care se sărută sau se îmbrățișează, în funcție de timp.
Semnele
Fiecare dintre aceste cărți este asociată cu o mimică (există variante regionale) menită să-și facă jocul cunoscut partenerului său:
- Domnule: dați ochii peste cap sau ridicați sprâncenele.
- Doamnă: ridicați colțul buzelor într-o parte (sau înclinați capul)
- Le Borgne: face cu ochiul
- Vaca: gâfâind
- Big Nine: arată degetul mare
- Little Nine: arată degetul mic
- Două de stejar: arată indicele (sau ridică indexul și degetele mijlocii)
- Două scrieri: rotiți degetul mare și degetul arătător spre masă ca și când ar scrie, sau îndreptați degetul arătător și mijlociu în jos
- Ca: deschide gura (sau scoate limba afară sau clătină ușor dinții)
Cele mai folosite semne sunt deseori Asul (deschide gura sau dă câte linguri câte ai), Vaca (mufa), Un ochi (cu ochiul) și Monsieur (sprâncene ridicate). Celelalte se spun cu „deasupra”, sau „dedesubt”. Putem folosi „deasupra deasupra” și „dedesubtul” pentru a semnifica o diferență de două niveluri cu semnul promovat, uneori combinat cu „după”. Unii închid ochii pentru a indica faptul că îi au pe Monsieur și pe Madame.
Exemple: as, rege, doi stejar: (ling), și anunță „dedesubt și deasupra”. Două în scris și un as: degetul mic (Petit Neuf) și anunță „dedesubt și dedesubt și dedesubt după”.
Un joc slab sau foarte slab este semnalat de semnul „mizerie”, care constă în ridicarea mai mult sau mai puțin a umărului sau a face o față. Dacă partenerul nu este mai bine, echipa poate decide să dea punctul fără să joace.
Cursul jocului
- Cărțile sunt împărțite în trei, adică nouă cărți fiecare și douăsprezece la „călcâi”.
- Dacă se practică așa-numita variantă „cântec” și toți cei patru jucători sunt de acord, cele douăsprezece cărți din călcâi sunt împărțite între cei doi jucători la stânga dealerului. Apoi returnează șase cărți la alegere pe călcâi.
- Jucătorii își pot anunța jocul partenerului lor executând discret expresiile faciale convenite și încercând să vadă adversarii. Există adesea un lider (cel care are cel mai mult joc sau cel care știe să joace cel mai bine) și un lider în aceeași echipă.
- Jucăm în sensul acelor de ceasornic. Jucătorul din stânga dealerului începe și jucătorii efectuează apoi nouă trucuri. Nu există nicio obligație de a furniza culoarea și nici de a supralicita. Cine câștigă trucul joacă din nou. Vorbim mult în timpul jocului, uneori pentru a spune partenerului nostru ce carte să joace. O expresie frecvent utilizată este „pusă în forță”, care constă în testarea adversarului cu o carte de înălțime medie (bigaille sau as).
- Jocul „Putred” sau jocul „la fel de mult”: atunci când cele două cele mai mari cărți dintr-un truc au aceeași valoare (de exemplu, doi ași sau doi regi), trucul nu este pentru nimeni (este „putred”). Îl punem pe călcâi și același jucător începe. Pentru al patrulea jucător al trucului, avantajul acestei tehnici este, pe de o parte, să nu piardă o carte bună pentru a face un truc format din cărți joase, fără a lăsa trucul oponentului și, pe de altă parte, la „ vezi-l venind ", adică pentru a forța adversarul să redea și, prin urmare, să-și descopere jocul. Această tehnică de joc dezvăluie adesea dorința unui jucător de a juca" mordienne ".
- A juca „mordienne” înseamnă a câștiga câștigând consecutiv cel puțin ultimele trei trucuri fără a fi luat niciun truc înainte și fără ca unul dintre ultimele trucuri să fi fost putred. De exemplu, dacă ceilalți trei jucători au făcut fiecare două trucuri, jucătorul care câștigă ultimele trei trucuri este „mordienne”.
- Intenția de a mordienne este anunțată partenerului său și mușcându-și buza.
- O mordienne valorează două puncte. Dacă a fost anunțat cu voce tare la începutul rundei, acesta poate fi acceptat sau refuzat de echipa adversă: dacă este acceptat, jocul se joacă în zece puncte și câștigătorul înscrie două puncte; dacă este refuzat, runda nu se joacă și crainicul înscrie un punct.
Interesul jocului
Alu este astăzi un joc neglijat și nu putem să nu observăm că dispariția sa ar putea urma în scurt timp cele ale patoisului Poitevin și Saintongeais . Cu toate acestea, acest joc are calități specifice care i-ar putea câștiga un interes reînnoit:
- exotismul jocului de cărți, deoarece este singurul joc jucat în Franța cu cărți cu mărci spaniole și multe figuri sunt specifice alu;
- originalitatea declarației jocului prin mimică;
- convivialitatea jocurilor, o consecință a expresiilor faciale și a libertății totale de exprimare în timpul jocurilor.
Remarcând renașterea jocurilor de societate de la sfârșitul anilor 1990, putem estima că alu-ul și-ar putea găsi locul între public între tarot și Jungle Speed , de exemplu.
[ref. necesar]În filmul Habemus Papam (2011) de Nanni Moretti, cardinalii joacă cărți cu un joc de alu.
Exemplu
| Variantă | Sabie | Tăiat | Denier | Băț |
|---|---|---|---|---|
| Aluette |
|
|
|
|
Următoarele imagini sunt de la un set de Aluette publicat de Grimaud în 2 - lea jumătate din XIX - lea secol:
| As | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | Valet | Călăreț | rege | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Bastoane |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Denarii |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Săbii |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Tăieturi |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vezi și tu
- Le Truc y flou , joc de cărți de origine aragoneză.
Bibliografie
Etimologie și limbaj- Pierre Rézeau, Dicționar de franceză regională pentru Poitou-Charentes și Vandea, Éditions Bonneton, Paris, 1990
- Michel Gautier și Dominique Gauvrit, Un alt capitol vândut XXVIII, Éditions du Cercle d'Or, Les Sables d'Olonne, 1981 (restituirea multor expresii patoise utilizate în joc)
- Revue du Bas-Poitou, volumul XVIII, Fontenay le Comte, 1907;
- Claude Aveline, Le Code des jeux , Hachette, Paris, 1961;
- JM Simon, Rule of the alu card game , Grimaud, Paris, 1969;
- Alan Borvo, „ Discover: the alu ”, Jocuri și strategie , n o 4,August-septembrie 1980, p. 22-25.
- Alain Borvo, Anatomia unui joc de cărți - alu sau jocul vacii , Nantes Librairie Yves Vachon, Nantes, 1977
- Alain bormanico, Discover Aluette în Jocuri și Strategie n o 4 august 1980
- Jean-Marie Lhôte, Dicționar de jocuri de societate , Flammarion, Paris, 1996
- Jean-Pierre Simon, Jocurile Loarei , Corsair, Orléans, 2017
linkuri externe
- www.aluette.net
- Un adevărat joc de bandiți : atmosfera sonoră a unui joc de alu capturat de arte radio.com
- Cărți tradiționale ale Aluette
Note și referințe
- Pantagruel , capitolul 5: „Deci nu s-a întors la Poictiers, dar a vrut să viziteze celelalte universități din Franța, a căror trecere prin La Rochelle era ceață pe mare și a venit la Bourdeaulx, dar nu a găsit niciun exercițiu deloc mare, dacă nu gaubarriers pentru a fi folosiți cu uvula pe mormânt ”(Pantagruel nu a găsit prea mult exercițiu la Bordeaux, cu excepția gabarrierilor care se jucau cu uvula pe mal)
- Gargantua , capitolul 20: „Apoi verdeața a fost extinsă, au desfășurat cartele forței, forța dez și întărirea șorțurilor. Acolo iouyait la fugă, la sută, la recompensă, la furt, la pradă, la triumf: la Picardre, la Espinay, la treizeci și unu, la condamnare, la cardul virade, la moucontent, către încornorat, căruia i-a vorbit așa, să pille: nade: iocque: înaintea, la căsătorie, la gay, la opinie, la cine face unul face celălalt, la secvență, la uvula , la tarau, la care pierde gaigne, la belin, la sforait, la glic, la onoruri, la amourre, la eschetz, la vulpe, la marrelles, la vasches, la alb, la noroc , to troys dez, to the talles, at the nicnocque. A lourche, la renette, la barignin, la table , la toate mesele , la mesele pliate, la reniguebleu, la forță, la doamne: la babou, la primus secundus, la piciorul cousteau, la clefz, la franc du carreau, la par sau sou, à croix sau pille, cu pigres, cu mingea, cu vergeta, cu pucul, cu iensuis, cu fousquet, cu quilles, cu rampeau , cu boulle plat, cu palet, cu boulle scurt, à la griesche, la recoquillette, la cassepot, la montalet, la pyrouete, la ionchés, la curtea baston, la pyrevollet, la cline musseté, la picchet, la seguette, la chastelet, la rengée, la souffete, la zumzet, la trunchi, la moyne, la tenebry, la esbahy, la foulle, la navetă , la fessart, la ballay, la sainct Cosme ie veni să adore, la chesne forchu, la calul topit, la coadă cu lupul, cu fart în gură, cu ghillemain îmi căscă lancea, cu brandelle, cu trezeau, cu mousche, cu migne migne beuf, cu propus, cu nouă mâini, cu chapifou, cu podurile cheuz, cu merluc înfipt, la peșteră, la cocquantin, să-l collin pe Maillard, la crapault, la fund, la piston, la buchetul bille, la regate, la mestiers, la teste la teste bechevel, să spele coafura doamnei mele, la belusteau, să semene avoyne, to briffault, with the molinet, with defendo, with the twirl, with the vaculle, with the plowman, with the cheveche, with the escoublettes enraigées, with the dead beste, with monte asces the eschelette, with the porc mory, with sallé ass, cu porumbelul, cu al treilea, la bourrée, la saultul buysson, la croiszer, la cache-ul cutte, la poșeta de plasă în fund, la nic-ul bondrée-ului, la pasarela, la smochinul, la petarade, la pilon, la aluete, la chinquenaudes. "
- „În partea de jos a iceluy [pot] am văzut forțe dez, cărți, tarocuri, uvula, eschetz și șorțuri. "
- R. Cotgrave, A dictionarie of the French and English languages, London, 1611. vezi despre Gallica
- Claude Aveline , Marcel Boll și Marcel Defosse , Codul jocurilor , Paris, Hachette ,1961, 590 p. ( citiți online ) , p. 167, accesat la 10 ianuarie 2014.
- "Ol ée la respondation de Talebot", în La Gente poitevinrie, all again racoutrie, or Tabelot bain, and bea (1572), cf. Jacques Pignon, ed., La Gente poitevinrie: colecție de texte în poitevin patois din secolul al XVI-lea, Paris, 1960, repr. Creșa, 2002, IV. Étienne Tabourot menționează și jocul în „Sonnet amphibologique” (1570), cf. Stries (1583), I, 6.
- „ Turneu de vaci la La Pinte, în septembrie ” , pe ouest-france.fr ,21 iulie 2014(accesat la 11 decembrie 2015 )
- „ ALUETTE CANTON OF PLOUBALAY CARD CLUB ” , pe net1901.org ,6 august 2007(accesat la 11 decembrie 2015 )
- Patrice Brasseur, Jean-Paul Chauveau, Dicționarul regionalismelor din Saint-Pierre și Miquelon , Tübingen, Max Niemeyer Verlag Gmbh, 1990 sv "aluette".
- „ Aluette. Un joc de cărți din Evul Mediu încă s-a jucat ” , pe letelegramme.fr ,14 martie 2012(accesat la 11 decembrie 2015 )
- În jocurile mai vechi, orașul tipărit al jocului a fost afișat pe această hartă.
- Joc Alu pe Gallica