108 - lea capitol din Coran Abundenta | ||||||||
Coranul , cartea sacră a Islamului . | ||||||||
Informații despre această sură | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Titlul original |
الكوثر al-Kawthar |
|||||||
Titlu francez | Abundenţă | |||||||
Ordinea tradițională | 108 th sură | |||||||
Ordine cronologica | A 15- a Sura | |||||||
Perioada proclamării | Perioada mecanică | |||||||
Număr de versuri ( ayat ) | 3 | |||||||
Ordinea tradițională | ||||||||
| ||||||||
Ordine cronologica | ||||||||
| ||||||||
Al-Kawthar (în arabă : الكوثر , în franceză : L'Abondance ) este denumirea tradițională dată celei de-a 108- a Sură a Coranului , cartea sacră a Islamului . Are 3 versuri . Scrisă în arabă la fel ca restul lucrării religioase, a fost proclamată, conform tradiției musulmane, în perioada mecanică.
Deși nu face parte din proclamație, tradiția musulmană a dat numele acestei surate Abundență .
Până în prezent, nu există surse istorice sau documente care să poată fi utilizate pentru a stabili ordinea cronologică a surelor din Coran. Totuși potrivit cronologiei musulmane atribuite Ǧa'far al-Sadiq ( VIII - lea secol) și larg distribuit în 1924 sub autoritatea Al-Azhar, această sură ocupă 15 - lea la fața locului. Ar fi fost proclamat în perioada Meccan , adică schematic în prima parte a istoriei lui Mahomet înainte de a părăsi Mecca . Provocată din secolul al XIX- lea de cercetările academice , această cronologie a fost revizuită de Nöldeke pentru care această Sura este a 5- a .
Suras la sfârșitul Coranului sunt, în general, considerate a aparține celor mai vechi. Ele se caracterizează prin propriile lor particularități. Sunt scurte, par a proveni din proclamații oraculare (ceea ce nu înseamnă, totuși, că sunt înregistrări), conțin multe hapax ...
Pentru Nöldeke și Schwally, aproape toate surasele 69-114 provin din perioada Meccan timpurie . Neuwirth le clasifică în patru grupuri presupuse a fi cronologice. Deși își recunosc antichitatea, unii autori refuză să le califice drept „Meccan”, deoarece acest lucru presupune un context și o versiune a genezei corpusului coranic care nu este clar. Această abordare este speculativă.
Într-adevăr, aceste texte nu sunt o simplă transcriere a stenogramei, ci sunt texte scrise, adesea opace, care posedă straturi de compoziție și rescrieri. Acest lucru nu împiedică aceste surase să ofere elemente contextuale (cum ar fi așteptarea unui sfârșit de timp iminent în rândul suporterilor lui Muhammad ). Aceste texte sunt marcate de o formă de evlavie dependentă de creștinismul oriental .
Pentru Nöldeke , Schwally și Blachère, această sura datează din prima perioadă mecanică. Unii cercetători consideră că se referă la moartea fiului lui Mahomed și că ar fi mai recentă. Bell consideră că referința la sacrificiu o include în surasele madineze. Pentru unii autori, începutul acestei sura ar putea fi pierdut. Bell consideră că această sură este un fragment, sugerând că este continuarea versetului Q74: 36.
Unii exegeți au dorit să apropie această sură de episoadele din viața lui Mahomed . Acest lucru nu este în niciun caz evident, pentru această sură aluzivă, din care aproape 1 din 4 cuvinte este o hapax . Pentru Neuenkirchen, „este ușor să-l faci să spună ce vrei”.
Mulți traducători de-a lungul istoriei au fost jenați de traducerea acestei sura. Există două interpretări tradiționale principale ale acestei sura. Fie că vorbește despre unul dintre râurile din Paradis oferite de Allah profetului Mohamed în Ziua Judecății , sau a unui „bun abundent“ dat la el. Deși prima predomină, nu are, pentru Claude Gilliot, „nicio bază lexicală. " . Pentru a corecta această neconcordanță, acest râu este uneori asociat cu bunuri primite ca recompensă, cum ar fi mosc sau vin. „Imaginația paradisiacă s-a născut în mijlocul predicilor și combatanții războiului sfânt” „se putea„ broda ”încă pe tradițiile atribuite profetului” .
În timp ce traducerea canonică a lui Al-Kawthar este „„ abundență ””, „„ bogăție ””, acest termen este un hapax și Luxenberg vede în el un termen de origine siro-aramaică și îl traduce prin „perseverență”. Studiul celorlalte cuvinte ambigue ale acestei surei îi permite să recunoască în ele o reminiscență a primei epistole a Sfântului Petru (5, 8-9) din peshitta .
Rândul începutului surei i-a permis lui Theodor Nöldeke să facă ipoteza că începutul surei este acum pierdut.