Agnia Barto

Coperta lui Igrouchki („Jucării”) de Agnia Barto (1936). Ilustrații K. Kuznetsova. Biografie

Naștere	4 februarie 1901 Kaunas
Moarte	1 st luna aprilie anul 1981(la 80 de ani) Moscova
Înmormântare	Cimitirul Novodevichy
Numele în limba maternă	Агнесса Львовна Барто
Numele nașterii	Агнесса Львовна Волова
Naţionalitate	sovietic
Activități	Poet , traducător , autor de literatură pentru copii , scenarist , scriitor , radio
Perioada de activitate	De cand 1925
Soții	Andrey Shcheglyayev ( d ) Pavel Barto ( d ) (de1926 la 1933)

Alte informații

Camp	Poezie
Membru al	Uniunea Scriitorilor Sovietici
Circulaţie	Realismul socialist
Genuri artistice	Poezie , scenariu
Premii

Pronunție

Vedere asupra mormântului.

Agnia Barto (în rusă : А́гния Льво́вна Барто́ ), născută Getel Leïbovna Volova la 4 februarie 1906 (17 februarie 1906 în calendarul gregorian ) la Kovno (pe atunci în Imperiul Rus ) și a murit la1 st luna aprilie anul 1981la Moscova , este un poet sovietic rus și scriitor pentru copii, la fel de cunoscut ca Samouil Marchak . A fost nominalizată la Premiul Hans-Christian-Andersen în 1976 .

Biografie

Getel Leïbovna Volova s-a născut la Kovno într-o familie de evrei . Tatăl ei, Lev Nikolaevich Volov, este medic veterinar . Visează să fie dansatoare și urmează o școală de balet . A fost remarcată de la examenul de absolvire, în timpul căruia și-a citit poezia Marche funèbre , de Anatoli Lounatcharski , care a asigurat-o că s-a născut pentru a scrie poezii gay. În 1925 s-a alăturat Comitetului pentru Publicații de Stat (Госиздат), scriind lucrări pentru copii. Ea studiază cu Mayakovsky , Tchoukovski și Marchak .

Scrie poezii în colaborare cu primul ei soț, poetul Pavel Barto (1904-1986), descendent al imigranților englezi și germani ( Salisson , Девочка чумазая și Weeping Girl , Девочка-ревушка). În 1927, s-a născut fiul lor Edgar (Garik, care a adoptat prenumele rusesc al lui Igor); cuplul a divorțat la scurt timp. În primăvara anului 1945, Garik a murit la vârsta de 18 ani în circumstanțe tragice, lovit de un camion în timp ce mergea cu bicicleta. Al doilea soț al lui Agnes a fost omul de știință Andreï Chtcheglaïev (1902-1970), membru al Academiei de Științe a URSS , cu care a trăit mai bine de patruzeci de ani. Din această căsătorie se va naște o fiică, Tatiana Chtcheglaïeva.

Agniya Barto și-a câștigat faima cu cartea sa de rime Igrouchki (Jucării), publicată în 1936 pentru toți cei mici, precum și cu poeziile Lantern (Фонарик) și Goldilocks (Машенька).

În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost evacuată la Sverdlovsk , de unde s-a alăturat frontului ca corespondent de război, citindu-și poeziile la radio și scriind în ziare.

După război, a lansat pe postul Radio Mayak emisiunea a căutat Nimeni (Найти человека), care va reuni un total de 927 de familii separate de război și va contribui în mare măsură la aura sa.

Ea a condus de mult Asociația pentru literatură și artă pentru copii.

Moart 1 st aprilie 1981, Agnia Barto a fost înmormântată în cimitirul Novodevici de lângă Moscova, în sectorul 3.

Lucrări

Primele sale poezii publicate sunt Micul chinez Van Li (Китайчонок Ван Ли) și Michka Ursul hoț (Мишка-воришка) în 1925.

Poeziile sale din anii războiului, precum colecția Adolescenți (Подростки, 1943) sau poemul Nikita (Никита, 1945) sunt lucrări dedicate, adesea dedicate direct lui Stalin .

După război a apărut colecția sa Poezii pentru copii (Стихи детям, 1949), care i-a adus premiul Stalin , iar în 1954, Zvenigorod , scrisă în 1947, și inspirată din experiența sa a orfelinatului din orașul cu același nume .

Cartea sa în proză Wanted Person (Найти человека, 1968), pe tema copiilor care și-au pierdut familiile în al doilea război mondial , arată dragostea sa pentru copii și înțelegerea psihologiei lor.

În 1970, a publicat În căutarea florilor în pădurea de iarnă (За цветами в зимний лес), iar în 1976, Memoriile unui copil poet (Записки детского поэта).

În 1977, a apărut colecția Tradus din copilărie (Переводы с детского), în care a tradus poezii pentru copii din diferite limbi.

Este, de asemenea, autorul scenariilor de film: Copilul găsit (Подкидыш, cu Rina Zelionaïa , 1939), Elefantul și frânghia (Слон и верёвочка, 1945), Alyosha Ptitsyne forjează un personaj (Алёша Птицын выра 10.000 de băieți (10.000 мальчиков, 1962, cu I. Okada).

Publicat în milioane de exemplare, predate în grădinițe, poeziile sale sunt cunoscute de toți cei care erau copii în URSS la acea vreme.

Stil

Majoritatea poeziilor lui Agnia Barto sunt destinate copiilor, care nu sunt încă în școală sau școlarii mici. Stilul lor este foarte ușor, ușor de citit și de reținut pentru copii. Wolfgang Kasack vorbește despre acest subiect de „rime primitive”. Autorul pare să discute cu copilul într-un limbaj familiar, de parcă ar fi fost de aceeași vârstă, fără descrieri sau digresiuni lirice, dar în versuri scurte rimate și ritmice. Temele abordate sunt contemporane, ea pare să povestească evenimente care au avut loc cu puțin timp înainte, cu partea ulterioară a numirii mereu a personajelor după numele lor: „Tamara și cu mine”, „Cine nu cunoaște micul Liouba”, „Tania noastră plânge. și strigă "," Lochenka, Lochenka, fă-mi o favoare "- se pare că Lochenka sau Tania sunt bine cunoscuți și ei sunt cei care au defecte, nu micul cititor.

Premii și premii

Agniya Barto a primit multe puteri sovietice, precum Premiul Stalin de clasa 2 E (1950), Premiul Lenin (1972), Ordinul Lenin , Ordinul Revoluției din octombrie , de două ori „ Ordinul steagului roșu al muncii , dar Medalia pentru salvarea de înec și Ordinul de zâmbet , și post - mortem, a internaționale medalie de aur Tolstoi recompensarea creatorilor de lucrări pentru copii și tineri.

Numele Agnia Barto a fost atribuit unui asteroid (2279 Barto), situat între Marte și Jupiter și descoperit în 1968, precum și unui crater de pe planeta Venus .

Controversă

Agnia Barto a fost criticată pentru că a „contribuit la educarea copiilor în direcția intenționată de regimul sovietic”, potrivit lui Henri Abril, care o exclude din Antologia sa de poezie rusă pentru copii și conform căreia „a spulberat spioni. benzi desenate , cărți și filme „mirositoare” din Occident pentru a corupe tinerii sovietici ”.

Cu toate acestea, pare dificil să se detecteze propaganda politică în rime mici cunoscute precum Miatchik („Mingea”): Tania noastră plânge și plânge / Mingea ei a căzut în pârâu / Hush, nu plânge, glonțul Tania / Ta nu se va îneca în pârâu.

Note și referințe

Acum al doilea oraș ca mărime din Lituania , această localitate se numește Kaunas în lituaniană .
(ru) Odintsovo Info, 17.06.2006: Zvenigorod, poezia soartelor orfanilor
Henri Abril, Antologia poeziei ruse pentru copii , Circe Pouch, 2006 ( ISBN 978-2-84242-216-5 )
Наша Таня громко плачет: / Уронила в речку мячик. / - Тише, Танечка, не плачь: / Не утонет в речке мяч. (Мячик)