Stephanie Hochet

Stéphanie Hochet la Salon du Livre d'Asnières cu ocazia publicării Éloge du chat . Biografie

Naștere	Martie 1975 Paris
Naţionalitate	limba franceza
Activități	Jurnalist , romancier , eseist , scriitor

Alte informații

Camp	Proces

Stephanie Rattle este un romancier , eseist și jurnalist cultural francez născut la Paris în1975.

Biografie

Stéphanie Hochet s-a născut la Paris în 1975 și și-a petrecut copilăria și adolescența în suburbiile pariziene, în Antony . După un master în teatru elizabetan dedicat satirei misogine cu Ben Jonson , a predat în Marea Britanie . A scris o rubrică în Magazine des livres și BSC News (un jurnal cultural pe internet), apoi a colaborat intermitent în revista Muze publicată de Bayard Jeunesse, precum și în Liberation . Din septembrie 2010 până în iunie 2019 A fost critică culturală pentru Le Jeudi du Luxembourg. De candiulie 2020, scrie în revista Lire-Magazine littéraire . Ea a fost difuzate un atelier de scriere de la Sciences Po Paris , deoareceianuarie 2018.

Lucrări

Romanele sale explorează tulburările umane, aventurându-se uneori în fantastic . După un prim roman despre poșta feminină către scriitoarele Sweet Moutarde , publicat de Robert Laffont și trei romane la Stock , inclusiv Apocalipsa conform Embrun , unde explorează gândurile unui copil demonic, publică la Fayard Je ne connais pas ma force (2007), o descriere a derivelor ideologice ale unui adolescent care suferă de o tumoare - o temă a bolii pe care o vom găsi în mai multe dintre romanele sale - și Combat of love and foam (2009, Prix Lilas), o traversare a statele Unite ale Americii la începutul XX - lea secol , alături de un aventurier al iubirii fără de lege. A primit apoi Premiul Thyde Monnier pentru La Distribution des lumière (Flammarion, 2010), un roman despre tentațiile periculoase ale adolescenței dintre cruzime și candoare. După Les Éphémérides (Rivages, 2012), o poveste pre-apocaliptică, ea pune la îndoială cu Sang d'Encre (Les Busclats, 2013) fascinația unui bărbat cu tatuajul . Éloge du chat (Léo Scheer, 2014), primul său eseu literar, este prezentat ca un mic „tratat de flexibilitate” inspirat de locul felidului în literatură. În 2018, ea va prezenta Voluptuous Praise of the Cat (Philippe Rey), un manual despre aceeași temă, împingându-și cercetările asupra simbolismului micii feline. Un roman englezesc (Rivages, 2015), descris ca un roman post- victorian , evocă implicit jurnalul Virginia Woolf . Având în vedere teme foarte variate, fără a ezita să-și schimbe comploturile în geografie și timp, a fost descrisă ca romancieră „exploratoare” în Le Monde (ziar) . Romanul său publicat în 2017 intitulat Animalul și biograful său este o fabulă politică dezvoltată în jurul mitologiei unui animal preistoric, auroul. https://www.lemonde.fr/livres/article/2017/04/13/stephanie-hochet-ressuscite-l-aurochs_5110603_3260.html

Cel mai recent roman al său, Pacifique , prezintă ultimele momente ale unui sinucigaș japonez din timpul bătăliei de la Okinawa din 1945. Acest roman poetic și istoric este apreciat în unanimitate de critici.

În opinia autorului său, personajul principal al romanului Pétronille de Amélie Nothomb (august 2014) este un portret al lui Stéphanie Hochet. În romanul său Pétronille publicat de edițiile Albin Michel înaugust 2014, Amélie Nothomb preia rând pe rând, în ordine, titlurile cărților lui Stéphanie Hochet, dar întotdeauna mai mult sau mai puțin modificate, și adaugă câte un comentariu original pentru fiecare. Astfel, muștarul dulce devine oțet de miere , Le Néant de Léon devine Le Néon , Apocalipsa după Embrun devine Apocalipsa după Ecuador (numită după protagonistul unui alt roman de Stéphanie Hochet), Les Infernales devine Les Coriaces , nu știu puterea mea devine Nu-mi simt puterea , lasă mama naratorului să se distorsioneze în mai, forța să fie cu tine . Combaterea iubirii și a foamei devine Iubire cu stomacul gol , Distribuția luminilor devine Distribuția umbrelor , Efemeridele devin Imediat și Sângele de cerneală devine Le Sang de chagrin . În ceea ce privește Lauda pisicii , nu apare sub forma unui titlu transformat, ci într-una din ultimele propoziții ale romanului: „Pétronille s-a răsucit ca o pisică și a dispărut peste acoperișurile Parisului unde, după părerea mea, ea. încă rătăcește și astăzi. "

Bibliografie

Mustar dulce , roman, edițiile Robert Laffont , 2001; Buzunar , 2006
Le Néant de Léon , roman, Ediții stoc , 2003
Apocalipsa după Embrun , roman, ediții Stock , 2004
Les Infernales , roman, Ediții stoc , 2005
Nu-mi cunosc puterea , romanul, edițiile Fayard , 2007
Lupta între dragoste și foamete , roman, edițiile Fayard , 2009
Distribuția luminilor , roman, Flammarion , 2010
Les Éphémérides , roman, Rivages , 2012; Traducere în italiană: Le effemeridi , Edizioni La Linea, 2013
Sânge de cerneală , roman, ediții de Busclats ,Martie 2013 ; Traducere în italiană: "Sangue nero", Voland ,iunie 2015 ; Traducere în engleză: „Cerneală în sânge”, Dedalus , traducere Mike Mitchell,septembrie 2015
Éloge du chat , eseu literar, ediții Léo Scheer ,aprilie 2014 ; Traducere în spaniolă: "Elogio del gato", Periférica ,Mai 2015 ; Traducere în italiană: "Elogio del gatto", Voland edizioni,aprilie 2016. În colecția Pocket de la Rivages , 2016.
Un roman englez , roman, edițiile Rivages ,Mai 2015. În colecția Pocket de la Rivages ,martie 2017. Traducere în italiană: "Un romanzo inglese", Voland Edizioni,decembrie 2017
Animalul și biograful său , roman, Rivages ,martie 2017. Traducere în italiană: "Il testamento dell'uro", Voland Edizioni, septembrie 2019
Laudă voluptuoasă a pisicii , eseu, Philippe Rey,octombrie 2018
Pacific, roman, ediții Rivages, 2020

De asemenea, a participat la proiecte colective:

Colecție nerezonată de prefațe ale cărților preferate publicate în 2009 de Intervalles.
În capul lui Nicolas Sarkozy lansat și în 2009 de Editions du Seuil.
Dicționar de televiziune serii scrise sub conducerea lui Benjamin Fau și Nils C. Ahl , publicat de ediții Philippe Rey înoctombrie 2011.

Preț

Premiul liliac în 2009 pentru Fighting Love and Hunger
Premiul Thyde Monnier de la Société des gens de lettres în 2010 pentru La Distribution des lumière
Premiul de primăvară pentru romanul 2017 pentru Animalul și biograful său
Premiul Romanului filozofic 2019 de la Liceul Georges de la Tour de Metz pentru Animalul și biograful acestuia .

Referințe