Secretariatul General al Apărării și Securității Naționale

Secretariatul General al Apărării și Securității Naționale Istorie
fundație 13 ianuarie 2010
Predecesor Secretariatul General al Apărării Naționale ( d )
Cadru
Acronim SGDSN
Tip Administrația guvernului francez
Forma legala Departamentul central al unui minister
Scaun Hotel des Invalides , Paris
Țară  Franţa
Limba limba franceza
Organizare
Efectiv 896 de agenți
Secretar general al apărării și securității naționale Stéphane Bouillon (de la2020)
Organizarea părinților Serviciile primului ministru
Afiliere Centrul de coordonare a rețelei RIPE
Buget 160 de milioane de euro
Site-ul web www.sgdsn.gouv.fr
Identificatori
SIRENĂ 120001029
SIRET 12000102900012
TVA europeană FR15120001029
OpenCorporates ro / 120001029
Directorul serviciilor publice guvern / administrație-centrală-sau-minister_171519

Secretariatul General pentru Apărare și Securitate Națională ( SGDSN ) este un organism interministerială plasat sub autoritatea franceză primului - ministru . El este responsabil pentru asistarea primului ministru în exercitarea responsabilităților sale în materie de apărare și securitate națională . De cand17 august 2020, secretarul general este prefectul Stéphane Bouillon .

În cadrul celei de- a cincea republici, SGDSN a fost un element esențial în puterea executivă. În 2020, avea 972 de agenți, dintre care 600 lucrau la Agenția Națională de Securitate a Sistemelor de Informații (Anssi), responsabilă de protejarea statului împotriva atacurilor cibernetice; ceilalți agenți se ocupă de diverse misiuni, de la prevenirea și gestionarea crizelor (atacuri teroriste, epidemii etc.) până la protecția secretelor naționale de apărare.

Există alți trei secretari generali ai guvernului: secretariatul general al guvernului , secretariatul general al mării și secretariatul general pentru afaceri europene .

Istoric

În 1906 a fost creat un Consiliu Național de Apărare Superior, un organism de studiu care reunea periodic miniștrii de război , afaceri externe și interne . Permanența nevoii de coordonare a fost deja afirmată și nu a încetat niciodată de atunci.

Între 1921 și 1939 , trasând lecțiile primului război mondial , guvernul a încredințat unui consiliu superior de apărare națională și secretariatului său general permanent pregătirea măsurilor de mobilizare umană, economică și administrativă pentru timpul războiului.

După cel de- al doilea război mondial , coordonarea apărării a fost asigurată de un singur organism, Statul Major al Apărării Naționale, care a devenit ulterior personalul permanent al președintelui Consiliului .

În 1950 , repartizarea rolurilor a fost restabilită între secretariatul permanent al apărării naționale și un personal combinat al forțelor armate, ambele plasate sub autoritatea șefului guvernului.

Sub a cincea Republică , după câțiva ani, 1962 a văzut din nou disocierea celor două competențe între un stat major al forțelor armate dependente de Ministerul Apărării și SGDN, plasat sub autoritatea primului ministru . În același timp, evoluția conceptului și a realităților de apărare și securitate a îndreptat misiunile SGDN către un cadru mai larg.

La 13 ianuarie 2010, Secretariatul General pentru Apărare și-a extins misiunile și a devenit Secretariatul General pentru Apărare și Securitate Națională, absorbind Secretariatul General al Consiliului de Securitate Internă (SGCSI) creat în 2002.

Organizare și misiuni

SGDSN este un serviciu al primului ministru. Acesta asigură secretariatul pentru Consiliul de Apărare și Securitate Națională (CDSN). În conformitate cu directivele președintelui Republicii și ale primului ministru, el conduce, în legătură cu departamentele ministeriale interesate, lucrările pregătitoare pentru ședințe. El pregătește evidența deciziilor, notifică deciziile luate și monitorizează executarea acestora.

SGDSN îl asistă pe prim-ministru în exercitarea responsabilităților sale în materie de apărare și securitate națională. Ca atare:

  1. Conduce și coordonează lucrările interministeriale legate de apărare și politica de securitate națională și politicile publice care contribuie la aceasta;
  2. Împreună cu departamentele ministeriale interesate, acesta urmărește dezvoltarea crizelor și conflictelor internaționale care pot afecta interesele Franței în materie de apărare și securitate națională și studiază măsurile care ar putea fi luate. El este asociat cu pregătirea și desfășurarea negocierilor sau reuniunilor internaționale cu implicații pentru Apărare și Securitate Națională și este ținut la curent cu rezultatele acestora;
  3. Propune, diseminează, aplică și controlează măsurile necesare pentru a proteja secretul Apărării Naționale . Pregătește reglementări interministeriale în materie de apărare și securitate națională, asigură diseminarea acestora și monitorizează aplicarea acestora;
  4. În sprijinul coordonatorului național de informații , acesta contribuie la adaptarea cadrului legal în care se desfășoară acțiunea serviciilor de informații și la planificarea resurselor acestora și asigură organizarea grupurilor de analiză și sinteză interministeriale.
  5. Dezvoltă apărarea interministerială și planificarea securității naționale, își supraveghează aplicarea și desfășoară exerciții interministeriale care o pun în aplicare. Coordonează pregătirea și punerea în aplicare a măsurilor de apărare și securitate națională care revin diferitelor departamente ministeriale și asigură coordonarea resurselor civile și militare furnizate în caz de criză majoră;
  6. El se asigură că Președintele Republicii și Guvernul dispun de mijloacele necesare de comandă și de comunicații electronice în materie de Apărare și Securitate Națională și asigură funcționarea acestora;
  7. El propune prim-ministrului și pune în aplicare politica guvernului în ceea ce privește securitatea sistemelor informatice. În acest scop, are un serviciu cu competență națională numit „Agenția Națională pentru Securitatea Sistemelor Informaționale”;
  8. Acesta asigură coerența acțiunilor întreprinse în ceea ce privește politica de cercetare științifică și proiectele tehnologice de interes pentru apărare și securitatea națională și contribuie la protejarea intereselor naționale strategice în acest domeniu.

Pe lângă secretarul general și secretarul general adjunct, SGDSN include următoarele servicii:

Prin delegație a primului ministru, SGDSN supraveghează Institutul pentru Studii Naționale de Apărare Națională (IHEDN).

Agenția Națională pentru Securitatea Sistemelor de Informații (ANSSI) este atașată SGDSN și singură reprezintă două treimi din agenții săi.

Secretarii generali

Secretarii Generali ai Apărării Naționale, apoi ai Apărării și Securității Naționale, au fost succesiv:

Secretar general Decret de numire
Secretarii generali ai apărării naționale
Generalul Michel Fourquet 18 iulie 1962
Generalul Michel de Brébisson 1 st februarie 1966
Generalul Bernard Cazelles 24 martie 1969
Generalul Jacques Beauvallet 11 februarie 1970
Generalul Jean Simon 1 st iunie 1973
Generalul Roger Rhenter 7 aprilie 1977
Generalul Jacques Antoine de Barry 19 aprilie 1983
Generalul Gilbert Forray 31 iulie 1987
Guy Fougier , consilier de stat 9 iunie 1988
General Achille Lerche , consilier de stat 18 iunie 1993
Jean Picq , consilier principal la Curtea de Conturi 6 iulie 1995
Isabelle Renouard , ministru plenipotențiar Hors Classe 9 decembrie 1996
Jean-Claude Mallet , consilier de stat 8 iulie 1998
Francis Delon , consilier de stat 29 iulie 2004
Secretarii generali ai apărării și securității naționale
Francis Delon , consilier de stat 13 ianuarie 2010
Louis Gautier , maestru consilier al Curții de Conturi 10 octombrie 2014
Claire Landais , consilier de stat 28 februarie 2018
Generalul François-Xavier de Woillemont (interimar) 22 iulie 2020
Stéphane Bouillon , prefect 17 august 2020

Note și referințe

  1. Secretariatul General pentru Apărare și Securitate Națională, Raport de activitate 2015 ( citiți online ).
  2. Antoine Flandrin, „  Războiul de tranșee privind accesul la arhive  ”, Le Monde.fr ,19 februarie 2021( citiți online , consultat la 17 martie 2021 )
  3. „  Istoria instituției  ” , pe www.sgdsn.gouv.fr .
  4. „  Planuri guvernamentale pentru apărare și securitate  ” , pe www.sgdsn.gouv.fr .
  5. Codul de apărare, articolul R * 1132-1.
  6. Codul de apărare, articolul R * 1132-2.
  7. Codul de apărare, articolul R * 1132-3.
  8. „  Organizație  ” , pe www.sgdsn.gouv.fr .
  9. „  Crearea operatorului de sisteme de informații interministeriale clasificate  ” , pe sgdsn.gouv.fr ,2 aprilie 2020.
  10. Codul de apărare, articolul R * 1132-6.

În Jurnalul Oficial al Republicii Franceze (JORF), despre Légifrance  :

  1. Decretul nr .  2009-1657 din24 decembrie 2009referitoare la Consiliul Apărării și Securității Naționale și la Secretariatul General al Apărării și Securității Naționale .
  2. Decretul nr .  2020-455 din21 aprilie 2020stabilirea unui serviciu cu competență națională numit „operator de sisteme de informații interministeriale clasificate” .
  3. Decretul nr .  2009-834 din7 iulie 2009stabilirea unui serviciu cu competență națională denumit „Agenția Națională pentru Securitatea Sistemelor Informaționale” .
  1. Decret din18 iulie 1962, JORF din 20 iulie 1962, p.  7151.
  2. Decret din1 st februarie 1966, JORF din 2 februarie 1966, p.  963.
  3. Decret din24 martie 1969, JORF din 26 martie 1969, p.  2995.
  4. Decret din11 februarie 1970, JORF din 12 februarie 1970, p.  1563.
  5. Decret din1 st iunie 1973, JORF din 2 iunie 1973, p.  5907.
  6. Decret din7 aprilie 1977, JORF din 10 aprilie 1977, p.  2136.
  7. Decret din19 aprilie 1983, JORF din 21 aprilie 1983, p.  1243.
  8. Decret din31 iulie 1987, JORF din 1 st august 1987, p.  8654, NOR PRMD8705011D.
  9. Decret din9 iunie 1988, JORF din 10 iunie 1988, p.  7852, NOR PRMX8810480D.
  10. Decret din18 iunie 1993Monitorul Oficial francez nr .  14120 iunie 1993, p.  8735, NOR PRMX9300454D.
  11. Decret din6 iulie 1995Monitorul Oficial francez nr .  1577 iulie 1995, p.  10192, NOR PRMX9500919D.
  12. Decret din9 decembrie 1996Monitorul Oficial francez nr .  28710 decembrie 1996, p.  18023, NOR PRMX9601820D.
  13. Decret din8 iulie 1998Monitorul Oficial francez nr .  16114 iulie 1998, p.  10854, NOR PRMX9803079D.
  14. Decret din26 iulie 2004Monitorul Oficial francez nr .  17328 iulie 2004, p.  13441, textul nr .  39, NOR PRMX0407531D.
  15. Decret din13 ianuarie 2010, JORF nr .  12 din15 ianuarie 2010, Textul nr .  87, NOR PRMD1001240D.
  16. Decret din10 octombrie 2014, Jurnalul Oficial nr .  23611 octombrie 2014, Textul nr .  29, NOR PRMX1423848D.
  17. Decret din28 februarie 2018, JORF nr .  50 din1 st martie 2018, Textul nr .  58, NOR PRMX1805677D.
  18. Decret din22 iulie 2020Monitorul Oficial francez nr .  17923 iulie 2020Textul nr .  47, NOR PRMX2018993D.
  19. Decret din29 iulie 2020, JORF nr .  186 din30 iulie 2020, Textul nr .  100, NOR PRMX2020074D.

Articole similare

linkuri externe