Pointe Saint-Mathieu

Pointe Saint-Mathieu / Beg Lokmazhe
Pointe Saint-Mathieu în 1873 (foto J. Duclos).
Pointe Saint-Mathieu în 1873 (foto J. Duclos).
Locație
Țară Franţa
Regiune Bretania , Finistère
Informații de contact 48 ° 19 ′ 48 ″ nord, 4 ° 46 ′ 24 ″ vest
Mare Marea Iroise
Geolocalizare pe hartă: Finistère
(A se vedea situația de pe hartă: Finistère) Pointe Saint-Mathieu / Beg Lokmazhe
Geolocalizare pe hartă: Bretania
(A se vedea situația de pe hartă: Bretania) Pointe Saint-Mathieu / Beg Lokmazhe
Geolocalizare pe hartă: Franța
(A se vedea situația pe hartă: Franța) Pointe Saint-Mathieu / Beg Lokmazhe

Pointe Saint-Mathieu ( Beg Lokmazhe în Breton ) este un sfat de Finistère situat în apropiere de CONQUET pe teritoriul comunei Plougonvelin . Este mărginit de stânci de aproximativ 20 de metri înălțime.

Geografie

Situatie

Pointe Saint-Mathieu, format din stânci abrupte măturate de vânt și mare, este o pelerină care iese în Oceanul Atlantic , o prelungire a stâncilor care formează limita nordică a golfului Brest și care se îndreaptă spre insula Béniguet , care face parte din arhipelagul Molène . Eludarea sa a reprezentat întotdeauna un anumit pericol pentru browsere.

Jacques Cambry a descris Pointe Saint-Mathieu după cum urmează, cu o oarecare exagerare:

„Coasta Saint-Mathieu nu este trecătoare; vechea mănăstire Saint-Mathieu ( promontoriul Gobée, al Ptolemeului ) domină pe stânci foarte înalte, scobite de peșteri imense; terenurile pe care le susțin vor fi înghițite în curând; turnul, biserica, vor dispărea (...). Oceanul bate aceste țărmuri cu atâta furie, conduse de vânturile de nord-vest; puterea care îi lovește este atât de mare, încât fără lanțul de insule și stânci care îl protejează, această masă enormă de granit care formează una dintre brațele portului Brest, ar fi probabil înghițită în valuri. "

Setarea geologică

Geologic, orașul este situat la capătul nord-vestic al masivului armorican , în țara Leon, care este o peninsulă masivă, peneplaned la o altitudine medie de 100  m . Domeniul structural Armorican al zonei Leon constituie o vastă metamorfice antiform de 70  de km până la 30  de km orientat NE-SV, scufundare ușor la est cu 70  de km până la 30  de km orientat NE-SV, scufundare ușor la est. Formează o serie vastă de metamorfism în creștere din zonele externe (șanțul Elorn, bazinul Morlaix) unde observăm în principal șisturi și cuarțite, până înspre centru (regiunea Lesvenen) unde găsim variabila originală a gneisului parțial anatectică și nordică cu migmații din Plouguerneau (datat 330-340 Ma ), separat de antiformal de zona de forfecare Porspoder-Guissény caracterizată prin milonit și ultramiloniți . Orogenia herciniană se încheie cu formarea a două accidente crustale majore care schimbă granitele carbonifere: greva dextrală nord-armoricană (vina Molène - Moncontour) și forfecarea sinistră a Porspoder-Guissény (CPG). Gneisurile Brest izbucnesc de la vârful Saint-Mathieu în vest până la Guiclan în est, adică peste 70 km lungime. Cu fața la față, apare Chaussée des Pierres Noires , o succesiune de recife de granit și curți orientate de la vest la est, în sudul arhipelagului Molène . Aceleași izbucniri spre SE de la punctul, în recifele sudice Rospects. La nivelul GR34 , Walker nu suspectează existența, la picioarele lui, de gruie , găuri în plăci gnais plasate ușor corbelled pe faleza: în aceste scobituri a fost găzduit o bucată puternică de lemn de ulm, suport grinzi și un scripete folosit pentru ridicarea algelor de pe pârâurile inaccesibile căruțelor. La est de Rospects, la være de grevă, mai multe varietăți de role de imigranți (inclusiv bazalturi la olivină datate de 1 milion de ani) pot fi văzute la mareea joasă. Acestea sunt contribuții de origine glaciară din clădirile vulcanice islandeze recente .

Petrologically , punctul este format din foarte omogen orthogneiss cu strans foliere rezultat din metamorfism unei granit mai vechi.

Satul

În zilele noastre, există doar câteva case grupate în jurul ruinelor abației, dar în trecut, Saint-Mathieu nu se limita la abație și la dependințele sale. Foarte devreme, s-a înființat un sat, atras de coastă, de posibilitățile sale comerciale, de bogăția de resturi și de prezența mănăstirii.

Abbé de Saint-Mathieu avea multe privilegii: dreptul de mulțime, dreptul de cuptor interzis, dreptul de snop la al doisprezecelea, dreptul de măcinare, dreptul de piață, dreptul de târg ( Henri IV va institui, în 1602 cinci târguri anuale și o piață săptămână), dreptul de a măsura grâul, dreptul de a măsura vinul etc.

În 1157 , Hervé de Leon îi dă dreptul la rupere și epavă pe malul tuturor fiefurile sale (în 1390 se afirmă că poate introduceți 1 / de 10 mii de corpul navei, încărcătura și greementului navei eșuate). La acest drept de rupere s-a adăugat dreptul de stricare, care a fost confirmat în 1602 prin scrisorile de brevet ale regelui. El a acordat acest drept religios pentru „toți cei care pier pe mare și pe coastele Saint-Mathieu, Plougonvelin și le Conquet  ”.

Parohia „Loc-Mazé Pen ar Bed” (sau „Saint-Mathieu Fin de Terre”)

„Loc-Mazé Pen ar Bed” a fost un armistițiu minuscul („Parohia menționată are în toată lungimea și lățimea sa doar o jumătate de sfert de loc  [ sic ] și în tot acest ținut există doar aproximativ douăzeci și cinci de gospodării care formează numărul de aproximativ o sută de comunicanți ”) dependent de parohia Plougonvelin și chiar pentru o vreme de o parohie independentă.

Prima capelă construită, potrivit unei surse anonime din arhivele mănăstirii, a fost dedicată mai întâi Notre-Dame-du-Bout-du-Monde ( Pen-ar-Bed în bretonă ) înainte de a fi înlocuită în secolul  al VII- lea cu biserica Maicii Domnului, care era atunci biserica parohială, care a fost reconstruită în stil gotic în secolul  al XIV- lea (orașul avea atunci 36 de străzi cu o „stradă Angevin” care amintește prin numele său de tufa folosită parțial pentru construcția sa și cea a bisericii abaționale. Parohia avea un cimitir, redescoperit recent. Biserica parohială și orașul Saint-Mathieu au fost victime ale raidului englezesc din 1558. Biserica, care a devenit din nou o simplă capelă din cauza abolirii a parohiei, a fost reconstruită în 1861, fiind păstrat doar portalul vechii biserici.

Jean-Baptiste Ogée a descris această parohie în 1778 după cum urmează:

„Saint-Matthieu-de-Fine-Terre; La litoral ; 15 leghe sud-sud-vest de Saint-Pol-de-Léon , episcopia sa  ; 52 de leghe de Rennes și 4 leghe de Brest , subdelegarea și jurisdicția sa . Există 250 de comunicanți. Cura este prezentat de Abbot Saint-Matei. Teritoriul, delimitat la sud și la vest de mare, este foarte exact cultivat și foarte fertil. Vechiul port Liogan, construit în cărămizi și situat între Saint-Matthieu și Le Conquet, este în prezent doar un mic port de târg și se numește port Liocam. Culoarea pământului, plină de nisip alb și talc [sic] , este strălucitoare și foarte frumoasă. Abația din Saint-Matthieu, Ordinul Saint-Benoît , face parte din această parohie. (...). "

Le Morel, rectorul parohiei Loc-Mazé Pen ar Bed , într-o scrisoare de la17 decembrie 1774adresat episcopului de Léon Jean-François de La Marche ca răspuns la investigația sa privind cerșetoria, scrie (ortografia vremii a fost respectată):

„Locuitorii parohiei Notre-Dame-de-Grâce de Saint-Mathieu (Fin de Terre) sunt săraci fără să fie cerșetori, indiferent de numărul de copii pe care îl au. Fiecare familie trăiește pe micul teren pe care îl are la fermă. Două treimi din terenul parohial este semănat în porumb pentru subzistența oamenilor. Cealaltă treime este împărțită în pășuni, varză, păstârnac și alte alimente pentru vite și, adesea, trebuie să le lăsăm să rătăcească pe coastă, oricât de steril ar fi, pentru a le putea reîmprospăta și conserva; prin urmare, se întâmplă ca în fiecare an să cadă în grevă mai mulți care pier.

Ferigile și motelele [bulgări de ierburi uscate] sunt încălzirea obișnuită a locuitorilor. Apropierea mării nu are de suferit niciun copac al oricărei specii și locuitorii menționați anterior nu au facultatea de a obține lemn din alte părți.

[...]

Niciunul dintre locuitori nu este inactiv: toți sunt plugari sau lucrează pământurile pe care le dețin în fermă sau merg în timpul zilei. "

Același preot afirmă apoi că părinții încearcă să-și așeze copiii în portul Brest ca spume, dulgheri sau calafas ( caulks ) și că sunt ajutați și de călugării abației din apropiere:

„Religiosii lor [ sic ] dau cât pot lucra. Vinerea din fiecare săptămână a anului, distribuie celor săraci cel puțin o sută de kilograme de pâine, în special de la Ziua Tuturor Sfinților până la începutul secerișului, dar această distribuție este aproape profitabilă doar locuitorilor parohiilor din jur, văzut că locuitorii din Saint-Mathieu apar acolo doar în foarte puține numere, fiind ocupați cu lucrările lor. "

Preotul paroh descrie și recolta algelor de către enoriașii săi:

„Gouëmonul face îngrășământul țării. Nu știm că locuitorul din Saint-Mathieu a avut cea mai mică diferență cu privire la acest subiect. Este de remarcat doar că costă mult să se colecteze, deoarece coasta este plină de pietre și cea mai abruptă în cele mai mici locuri, poate avea o înălțime de cel puțin 80 de picioare. "

În Iulie 1791, noua parohie Plougonvelin include Plougonvelin, Saint-Mathieu, Le Conquet și Trébabu; biserica parohială a acestei mari parohii este vechea capelă Saint-Christophe, situată deasupra portului Conquet, aleasă pentru că putea conține 450 de credincioși (a fost demolată în 1830 pentru că amenința cu ruina). Jean-Pierre Le Corre este ales pastor constituțional al noii parohii.

În 1845, A. Marteville și P. Varin, continuatori ai lui Ogée , au scris:

„Saint-Mathieu de Fine-Terre se află astăzi în parohia Plougonvelen [ Plougonvelin ]. Această parohie străveche a fost închinată Sfântului Mathieu , apostol și evanghelist, cunoscut în bretonă ca Sfântul Mazhé sau Mahé; și-a luat numele francez din bretonul Loc Mahé Pen-ar-Bed , al cărui traducere este literală. Acest nume, latinizat în Evul Mediu în de Fine-Postremo , a fost adesea modificat și transformat în cel de „Saint-Mathieu-de-Fine-Posterne”. (...). "

Abația

Temelia unei abații celtice primitive din secolul  al VI- lea de către Sfântul Tanguy rămâne ipotetică. O poveste legendară leagă această fundație de sosirea moaștelor Sfântului Mathieu, care ar fi fost readuse din Egipt de marinarii bretoni.

Abația romanică de atunci gotică este opera călugărilor benedictini din Congregația din Saint-Maur, dar și a binefăcătorilor, în special a contilor de Léon și a familiei Châtel de Trémazan .

De la sfârșitul XI - lea  lea sau începutul XII - lea  secol , până la Revoluția franceză, călugării din abație duce o viață monahală în conformitate cu Regula Sfântului Benedict . De la început, abația a fost plasată sub protecția Sfântului Mathieu , apostol evanghelist . Cultul său s-a dezvoltat, în special când abația a primit o parte din craniul sfântului în 1206. Pelerinii s-au adunat, uneori venind de departe.

Abandonată în zilele noastre, abația a fost clasificată ca monument istoric în 1867 .

Ruinele mănăstirii au fost folosite pentru filmarea unui serial de televiziune difuzat în vara anului 2005  : Dolmen . De asemenea, a servit drept punct de plecare pentru toate reportajele despre emisiunea Thalassa pentru sezonul 2012-2013.

Far

Marina a menținut, noaptea, din 1720, un felinar în vârful clopotniței bisericii abațiene, pentru a dirija navele.

Punctul conține, de asemenea, un far , construit în 1835 , înalt de 37 de metri și care se ridică la 56 de metri deasupra nivelului mării. „Este un far rotativ, ale cărui eclipse se succed timp de o jumătate de minut. În jumătate de minut și cu o rază de până la 24 de kilometri ”, scria Pol Potier de Courcy în 1867. Poate fi vizitat vara. Trebuie să urci 163 de trepte pentru a accesa marginea.

Semaforul

Primul semafor al punctului a fost construit în 1806 , dar semaforul actual a fost ridicat cât mai aproape posibil de punctul în 1906 , pentru a avea o vedere asupra canalului celor Patru până la intrarea în Goulet de Brest . Îmbunătățit Treptat XX - lea  secol , acesta ajunge la 39 de metri înălțime deasupra nivelului mării.

Există căsuțe alăturate pentru belvedere.

Bătălii navale antice lângă Pointe Saint-Mathieu

Cenotafului (memorial pentru marinari care a murit pentru Franța)

Solicitat de amiralul Émile Guépratte , erou al Dardanelelor și adjunct al Finisterei, și de Georges Leygues după primul război mondial , Memorialul național al marinarilor care au murit pentru Franța a fost construit în conformitate cu legea26 iulie 1923. Stela realizată de René Quillivic și inaugurată pe12 iunie 1927reprezintă soția unui marinar, într-o pălărie de doliu, întruchiparea tristeții mamei sau văduvei marinarului. Cele Basoreliefurile , prezente pe cele patru laturi ale stâlp de înaltă tensiune, simbolizează acțiunile efectuate de marinari în apărarea patriei.

Din 2005 , a fost deschis publicului și are o expoziție permanentă de fotografii ale marinarilor dispăruți (cea de-a 1.700-a fotografie a unui marinar care a murit pentru Franța a fost dezvăluită în cenotaful de pe7 decembrie 2017. Un sistem de sunet listează numele navelor naufragiate, precum și data, poziția și circumstanțele, dacă acestea sunt cunoscute.

Memorialul este administrat în prezent de asociația Aux Marins a cărei misiune este „de a exprima recunoștința țării tuturor acestor marinari care s-au sacrificat pentru patria lor (...) Marinari de stat, marinari comerciali, marinari care pescuiesc, (...) Toate marinarii care au murit pentru Franța își au locul în cenotafiu ”.

Un „traseu al memoriei” a fost inaugurat pe 10 decembrie 2017 : lung de aproximativ 4 kilometri, formează o buclă în jurul Pointe Saint-Mathieu de-a lungul căreia plăcile comemorative plasate pe plăcile de granit (11  stele ) menționează numele și data navelor franceze cunoscute care s-au scufundat de-a lungul istoriei noastre.

Printre bărci scufundate de pe Pointe Saint-Mathieu:

Photosphere pe Pointe St Mathieu

Asociația „  Maison du Libre  ” a dezvoltat un sistem de fotografiere panoramică și instrumentul de tur virtual virtual sub numele proiectului Open Path View .

Citate

„Nimic sinistru și formidabil ca această coastă a Brestului; este limita extremă, punctul, prada lumii vechi. Acolo, cei doi dușmani sunt opuși: pământul și marea, omul și natura. Trebuie să o vezi când este mișcată, cea furioasă, ce valuri monstruoase adună la Pointe Saint-Mathieu, la cincizeci, șaizeci, optzeci de picioare; spuma zboară spre biserica unde se roagă mame și surori. Și chiar și în momentele de armistițiu, când oceanul este tăcut, care a călătorit această coastă sumbru , fără a spune sau senzație în sine: tristis usque ad mortem  ! "

-  Jules Michelet , Histoire de France , 1861 , Chamerot, Paris (volumul II, paginile 10-11)

Într-unul dintre discurile sale ( oricum Breton , 1995 ), Maxime Piolot a intitulat o melodie numită La Pointe ( La Pointe Saint-Mathieu ).

Note și referințe

Note

  1. Oamenii în vârstă de comuniune.
  2. Jean-Pierre Le Corre, născut pe11 septembrie 1745în Landerneau , parohia Saint-Thomas, a murit pe11 ianuarie 1813în Logonna-Daoulas .

Referințe

  1. Oficiul public al limbii bretonă
  2. Jacques Cambry , Voyage dans le Finistère, sau statul acestui departament în 1794 și 1795 , Volumul al doilea, paginile 80-81, librăria socială Cercle, Paris, 1798
  3. Hubert Lardeux și Claude Audren, Brittany , Masson,1996, p.  58.
  4. Secțiunea din domeniul Leon . Conform (en) Ballève și colab., „  Istoria paleozoică a masivului armorican: model pentru evoluția tectonică a zonelor de sutură  ” , Compte Rendus Geoscience , vol.  341, n oase  2-3,2009, p.  174-201.
  5. Bruno Cabanis, Descoperire geologică a Bretaniei , ediții Cid,1987, p.  84
  6. P. Rétif, „  Ieșire geologică în Leon condusă de Michel Ballèvre  ” , despre Societatea Geologică și Mineralogică din Bretania ,2010.
  7. Eric Marcoux, Alain Cocherie Gilles Ruffet Jean-René Darboux Catherine Guerrot, „  Geochronology revisited the dome Léon (Armorican Massif, France)  ,„ Geology of France , n o  1,2009, p.  19-20 ( citiți online ).
  8. Hubert Lardeux și Claude Audren, Brittany , Masson,1996, p.  60.
  9. „  Les davieds du littoral  ” , pe patrimoine-iroise.fr (accesat la 5 martie 2019 ) .
  10. Hubert Lardeux și Claude Audren, Brittany , Masson,1996, p.  61.
  11. Bernard Hallégouët și Brigitte Van Vliet-Lanoë, „  Moștenirea glaciară pe coastele masivului armorican, Franța  ”, Geografie fizică și cuaternară , vol.  43, n o  21989, p.  223-232 ( DOI  10.7202 / 032771ar ).
  12. Bruno Cabanis, Descoperire geologică a Bretaniei , ediții Cid,1987, p.  54.
  13. Antoine Fave, Reapers mare , în Leon (recoltarea de alge marine de a XVII - lea și al XVIII - lea secolele) , "Buletinul Societății de Arheologie din Finistere" 1906, disponibil https://gallica.bnf.fr / arca: / 12148 /bpt6k2076777/f163.imagine
  14. http://www.phase-iroise.fr/spip.php?article135
  15. https://archive.org/details/dictionaryhist04og/page/334
  16. Antoine Favé, Les reapeurs de la mer en Léon (recolta algelor marine în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea) , „Buletinul Societății Arheologice din Finistère”, 1906, disponibil la https://gallica.bnf.fr/ark:/12148 / bpt6k2076777 / f162.imagine
  17. http://www.phase-iroise.fr/spip.php?article124
  18. A. Marteville și P. Varin, „Dicționar istoric și geografic al provinciei Bretania”, volumul 2, 1845, disponibil pentru consultare https://books.google.fr/books?id=9o8DAAAAYAAJ&printsec=frontcover&dq=bibliogroup:% 22 Dictionary + history + and + g% C3% A9ographique + de + la + province + de + Bretagne% 22 & hl = fr & sa = X & ved = 0ahUKEwjOo-Dmq6TjAhUMzIUKHaYaD34Q6AEIMzAC # v = onepage & q = Saint-Mathieu & f = false
  19. Félix Benoist și diverși autori, „Bretania contemporană”, volumul „Finistère”, 1867.
  20. Bătălia navală de la Pointe Saint-Mathieu pe skoluhelarvro.org
  21. https://skoluhelarvro.bzh/bases/batailles/detail.php?id=26
  22. assauxmarins-communications, "  PREZENTAREA FOTOGRAFIEI 1700 LA CENOTAF - 7 DECEMBRIE 2017  " , pe Amedenosmarins.fr , blogul asociației Aux Marins ,21 decembrie 2017(accesat la 26 iulie 2020 ) .
  23. https://memorial-national-des-marins.fr/
  24. Discurs al ofițerului general de navă (2S) Pierre LEAUSTIC, președintele asociației,8 mai 2005 în timpul inaugurării cenotafului.
  25. https://memorial-national-des-marins.fr/chemin-de-memoire/pierres-levees-pour-les-bateaux-disparus
  26. „  Inaugurarea„ traseului memoriei ”la Pointe Saint Mathieu  ” [video] , pe YouTube (accesat la 26 iulie 2020 ) .
  27. https://memorial-national-des-marins.fr/recherche-des-batiments/3402-emile-allard
  28. Bruno Jonin și Paul Marc, "Amintiri înghițite. Scufundări. Povești despre epavele din Finistère", ASEB éditions, 1995, ( ISBN  2-9508434-0-9 )
  29. http://www.wiki-brest.net/index.php/Pointe_Saint-Mathieu
  30. Cuvintele lui La Pointe Saint-Mathieu

Vezi și tu

Articol asociat

linkuri externe