Fotoliu 1 al Academiei Franceze | |
---|---|
8 ianuarie 1635 -28 ianuarie 1672 | |
Claude Bazin de Bezons | |
Cancelar al Franței | |
1635-1672 | |
Etienne I din Aligre Etienne II d'Aligre | |
Intendent al generalității Bordeaux |
Duce |
---|
Naștere |
28 mai 1588 Paris |
---|---|
Moarte |
27 ianuarie 1672 Saint-Germain-en-Laye |
Naţionalitate | limba franceza |
Instruire | Colegiul Iezuit din La Flèche |
Activități | Jurist , om politic |
Familie | Séguier |
Fratii | Dominique seguier |
Soțul | Madeleine Fabry |
Copil | Charlotte Séguier ( d ) |
Membru al | Academia Franceză (1635-1672) |
---|---|
Premii |
Ofițer al Ordinului Sfântului Duh Cavaler al Ordinului Sf. Mihail |
Pierre Séguier , născut pe28 mai 1588la Paris și a murit pe28 ianuarie 1672în Saint-Germain-en-Laye , este un politician și magistrat francez , sub Louis XIII și Louis XIV . A fost cancelar al Franței din 1635.
Descendent al lui Jacques Coeur , Pierre II Séguier, domnul Autry (domnia Castelului Vechi), contele de Gien , baronul din Villemor și domnul din Saint-Liébault , a fost făcut Duce de Villemor (în ianuarie 1650). Este fiul lui Jean Séguier și nepot al magistratului Pierre I er Séguier (1504-1580) , dintr-o reputație familie de juriști din Saint-Pourçain-sur-Sioule , în ciuda pretențiilor sale de a fi atașat unui om de familie feudal din Quercy . Tatăl său, Jean Séguier , Lordul lui Autry , deținea postul de locotenent civil al Parisului în momentul morții sale premature în 1596.
Pierre Séguier, primul student al colegiului iezuit din La Flèche , a fost crescut de unchiul său, Antoine Séguier (1552-1624).
S-a căsătorit cu Madeleine Fabry, cu care a avut:
Rămășițele castelului său adăpostesc actuala primărie din Étang-la-Ville .
El a fost stăpânul cererilor hotelului (23 august 1618), apoi steward a plecat în Auvergne apoi în Aunis și Saintonge, în 1621, în cele din urmă steward în Guyenne între 1620 și 1624 alături de ducele de Épernon care și-a promovat cariera. A devenit președinte cu mortar în Parlamentul Parisului în 1624 prin supraviețuirea biroului unchiului său Antoine. El revinde funcția de președinte în 1633 , ceea ce îi asigură o avere substanțială
28 februarie 1633, a fost numit Păzitor al Sigiliilor sub ministerul cardinalului Richelieu , apoi, la moartea cancelarului Étienne I d'Aligre, a devenit cancelar al Franței ; el depune jurământul19 decembrie 1635. În timpul Frondei, regentul l-a readus pe marchizul de Châteauneuf la poziția sa de Păzitor al Sigiliilor la 2 martie 1650, în timp ce cancelarul s-a retras la Pontoise, apoi la Rosny. Châteauneuf trebuie să returneze sigiliile la 3 aprilie 1651; acestea sunt apoi încredințate lui Mathieu Molé care le păstrează doar câteva zile pentru că sunt returnate cancelarului din 13 aprilie. Reintegrat din nou ca Păzitor al Sigiliilor la 8 septembrie 1651, Molé le-a păstrat până la moartea sa la 3 ianuarie 1656. Din 1651 până în 1656, cancelarul s-a întors în Consiliu, a locuit cu Molé în condiții destul de dificile. Când Molé a murit, sigiliile s-au întors la Séguier până la moartea sa în 1672.
Toți ofițerii justiției depind astfel de el timp de aproximativ patruzeci de ani, ceea ce înseamnă că toată administrația regatului în această perioadă se bazează pe el. Lăsat în umbră de personalitățile puternice ale lui Richelieu și Mazarin , el a jucat totuși un rol esențial în continuitatea politicilor de centralizare și direcționare către un guvern care mai târziu va fi numit absolutist. El instruiește procese celebre precum cel al marchizului de Cinq-Mars în 1642 sau Nicolas Fouquet în 1661 și sigiliile,4 decembrie 1634, brevetul de scrisori al Academiei Franceze .
Din 1635, s-a interesat de pictorul Charles Le Brun, care i-a fost prezentat de Mathurin Renaud de Beauvallon, vărul tânărului, ceea ce i-a permis să studieze artele plastice la Roma , între 1642 și 1645. El a fost protector.oficial până când Le Brun a devenit în 1662 primul pictor al regelui Ludovic al XIV-lea . O faimoasă pictură a lui Charles Le Brun Le Chancellor Seguier îl arată călare. La moartea lui Séguier, Le Brun a organizat un somptuos serviciu funerar prin Academia Regală de Pictură și Sculptură .
În 1639, a fost acuzat de lupta împotriva revoltei Descălțelor din Normandia împotriva creșterii taxei pe sare . El a organizat o represiune foarte dură, executând mulți rebeli.
După moartea cardinalului Richelieu în 1642, el a devenit protectorul Academiei Franței , al cărui membru a fost ales în 1635.
Legat de cardinalul Mazarin , el a fost unul dintre jucătorii aderării Annei Austriei la regență în 1643 . El influențează în special parlamentul, astfel încât acesta să încalce voința lui Ludovic al XIII-lea . Când Mazarin a devenit șef al Consiliului, a ajuns la rangul de ministru de stat .
În 1652, sub Frondă , s-a alăturat lui Gaston de France și prințului de Condé pentru o vreme , înainte de a se întâlni cu regele la Pontoise în august . Apoi și-a pierdut poziția de Păzitor al Sigiliilor , pe care nu l-a mai găsit până în 1656, când a murit Mathieu Molé .
A fost eliminat treptat din primele cercuri de putere de către Jean-Baptiste Colbert .
A participat la elaborarea Codului Louis din 1667 și a ordonanței penale din 1670 .
A murit la vârsta de 84 de ani, 28 ianuarie 1672în Saint-Germain-en-Laye , în Hôtel de la Chancellerie (acum Hôtel de ville ). Trupul său este înmormântat solemn pe el18 martie 1672la Carmelul din Pontoise .
Discursul de înmormântare pronunțat la Oratoriul Luvrului de Mascaron .
Henri-Charles de Coislin a lăsat moștenire mănăstirii Saint-Germain-des-Prés bogata bibliotecă pe care o moștenise de la cancelarul Séguier și a cărei rămășițe au fost adunate după 1793 la Biblioteca Regală (astăzi Bibliothèque Nationale de France , Departamentul Manuscriselor) și, pentru câteva piese, Departamentul de tipărituri ).
În prezent, colecția Séguier (arhive și manuscrise) este păstrată la Biblioteca Națională a Franței , la Biblioteca Britanică (o sută de volume împrăștiate din 1720) și în cele din urmă la Biblioteca Națională din Sankt Petersburg (colecția Doubrowski, dobândită în condiții tulburi la Paris în perioada revoluționară).
Brațele familiei Séguier sunt inscripționate după cum urmează:
|
Aceste steme vorbesc steme , de fapt, în limba d'oc, „séguier” înseamnă oi.
Acestea sunt acum incluse în stema comunei L'Étang-la-Ville, o comună Yvelines în care familia Séguier a jucat un rol important.
32. N. Séguier | |||||||||||||||||||
16. Blaise Séguier, valet de cameră către Carol al VIII-lea (± 1450-1510) | |||||||||||||||||||
33. | |||||||||||||||||||
8. Nicolas Séguier (? -1533) | |||||||||||||||||||
34. Jean Chesnart | |||||||||||||||||||
17. Catherine Chesnart (? -1477) | |||||||||||||||||||
35. Thomasse Pigasse | |||||||||||||||||||
4. Pierre I Séguier (± 1504-1580) | |||||||||||||||||||
36. N. Leblanc | |||||||||||||||||||
18. Louis Leblanc | |||||||||||||||||||
37. | |||||||||||||||||||
9. Catherine Leblanc (± 1480-?) | |||||||||||||||||||
38. N. Malingre | |||||||||||||||||||
19. Catherine Malingre | |||||||||||||||||||
39. | |||||||||||||||||||
2. Jean Séguier, Lord of Autry (± 1555-înainte de 1600) | |||||||||||||||||||
40. Michel Boudet, burghezul din Blois | |||||||||||||||||||
20. Michel Boudet, burghezul din Blois | |||||||||||||||||||
41. Olive Huart | |||||||||||||||||||
10. Simon Boudet din La Bouillie | |||||||||||||||||||
42. N. Garandeau | |||||||||||||||||||
21. Jacquette Garandeau | |||||||||||||||||||
43. | |||||||||||||||||||
5. Louise Boudet (± 1530-1594) | |||||||||||||||||||
44. Robert de La Saussaye, sieur de Villeferry | |||||||||||||||||||
22. Olivier de La Saussaye de Brézolles și Villeferry (1492-?) | |||||||||||||||||||
45. Perrette Vânătorul | |||||||||||||||||||
11. Marguerite Marie de La Saussaye | |||||||||||||||||||
46. Pierre Peloquin | |||||||||||||||||||
23. Jeanne Peloquin (1492-?) | |||||||||||||||||||
47. Jeanne Le Jay | |||||||||||||||||||
1. Pierre II Séguier (1588-1672), cancelar | |||||||||||||||||||
48. Jean de Tudert (? -1473) | |||||||||||||||||||
24. Joachim de Tudert | |||||||||||||||||||
49. Catherine de Chandenier | |||||||||||||||||||
12. Claude I Tudert, Domnul La Bournalière (1510-1554) | |||||||||||||||||||
50. André de Chaille de Beruges, consilier din Poitiers (± 1430-?) | |||||||||||||||||||
25. Marie-Anne de Chaille | |||||||||||||||||||
51. Jeanne Rideau, doamna de Bernay (± 1450-?) | |||||||||||||||||||
6. Claude II Tudert, Domnul La Bournalière (± 1540-?) | |||||||||||||||||||
52. Arnaud Luillier (± 1435-?) | |||||||||||||||||||
26. Eustache Luillier, Domnul Saint-Mesmin, prepost al negustorilor din Paris (? -1524) | |||||||||||||||||||
53. Catherine Phelippes | |||||||||||||||||||
13. Marie Luillier (1510-?) | |||||||||||||||||||
54. Geoffroy Cœur de La Chaussée (? -1488), fiul lui Jacques Cœur | |||||||||||||||||||
27. Marie Coeur, doamna de Gironville (1473-1567) | |||||||||||||||||||
55. Biroul Isabelle (± 1445-1521) | |||||||||||||||||||
3. Marie Tudert, călugăriță carmelită (± 1570-după 1622) | |||||||||||||||||||
56. Jean Hennequin (± 1445-?) | |||||||||||||||||||
28. Christophe Hennequin, Lord of Tigeaux and Dammartin (? -Înainte de 1531) | |||||||||||||||||||
57. Catherine Lesguisé (± 1455-?) | |||||||||||||||||||
14. Jean Hennequin, Lord of Dammartin | |||||||||||||||||||
58. Jean Courault, domnul Dammartin sur Tigeaux | |||||||||||||||||||
29. Bonne Courault, doamna lui Dammartin (? -1596) | |||||||||||||||||||
59. Jeanne Turquant | |||||||||||||||||||
7. Nicole Hennequin (± 1550-?) | |||||||||||||||||||
60. Jean Molé, Lord of Villy le Maréchal (? -Înainte de 1493) | |||||||||||||||||||
30. Nicolas Molé, domnul lui Juvansigny (? -1542) | |||||||||||||||||||
61. Jeanne de Mesgrigny, doamnă din Villy le Maréchal | |||||||||||||||||||
15. Anne Molé (1519-?) | |||||||||||||||||||
62. Jacques Charmoluë, viconte de Orbec (? -1531) | |||||||||||||||||||
31. Madeleine Charmoluë (? -1522) | |||||||||||||||||||
63. Thierrie de Badonvilliers | |||||||||||||||||||