| Paradis pierdut | |
| Publicare | |
|---|---|
| Autor | Ernest Hemingway |
| Titlul original | Dealuri ca elefanții albi |
| Limba | engleza americana |
| Eliberare | În revista Tranziție , în august 1927 |
| Colectie | Cea de-a cincea coloană și primele patruzeci și nouă de povești |
| Complot | |
| Drăguț | Nou |
Paradisul pierdut ( Hills Like White Elephants ) este o nuvelă a lui Ernest Hemingway , publicată în Statele Unite în revista Transition în 1927 .
Nuvela a fost tradusă pentru prima dată în Franța de Henri Robillot sub titlul Paradisul pierdut în 1949 într-o versiune trunchiată. Este inclus în Franța în colecția de nuvele intitulată Paradisul pierdut, urmată de La Cinquième Colonne , care în sine este o traducere parțială a colecției originale Cea de-a cincea coloană și primele patruzeci și nouă de povești , publicată în Statele Unite în 1938.
În 1992, în revista literară L'Infini n o 37, Philippe Sollers a dat o traducere completă a nuvelei sub titlul Collines comme des éléphants blancs , care a repetat cuvânt cu cuvânt titlul original.
Într-o mică gară din Spania , un cuplu prost asortat trebuie să omoare timpul în timp ce așteaptă expresul de la Barcelona la Madrid, care urmează să sosească în patruzeci de minute. Căldura este sufocantă. Fata cere o băutură și americanul comandă bere. În acest moment, fata observă în depărtare linia dealurilor, albe la soare ca, spune ea, „elefanți albi” . Dar americanul a răspuns pe scurt că nu a văzut niciodată unul.
Pentru a relaxa atmosfera, la cererea fetei, bărbatul comandă două Anis del Toro , o băutură cu aromă de lemn dulce, care îi oferă fetei o scuză pentru a face aluzie la alcoolismul însoțitorului ei. Cu toate acestea, toată lumea încearcă să rămână calmă. Conversația se reia pe ceea ce sugerează forma dealurilor din depărtare, dar se transformă brusc în aluzii la o operație pe care trebuie să o facă fata. Americanul o asigură: „Vom fi bine după aceea. Exact așa cum am fost înainte. „ Dar fata, pe nume Jig, este îngrijorată, iar bărbatul spune că nu ar trebui să facă dacă nu vrea cu adevărat. El îl reafirmă puțin mai târziu, dar tânăra rămâne nervoasă și îndoielnică: se uită încă, în depărtare, la dealuri ca niște elefanți albi.
La scurt timp, americanul scoate valizele pentru a le pune pe peron. Când se întoarce la gară, unde acum sunt mai mulți călători, Jig se simte mai bine.
Fără să-l numească (pentru a evita cenzura), Hemingway se ocupă aici de decizia dificilă pentru o femeie de a face un avort și de a renunța la visul de a avea un copil care de atunci încolo apare la fel de himeric ca dealurile ca elefanții albi.