Mahasthamaprapta

Mahasthamaprapta , literalmente „sosirea unei mari puteri”, (sk. Mahāsthāmaprāpta, ch : Dàshìzhì 大勢至; sau dàshìzhì púsà 大勢至 菩薩, jp : Seishi 勢 至), este un mare bodhisattva al Paradisului occidental al Fericirii (sk. Sukhī . ch. Xīfāng jílè shìjiè 西方 極樂 世界). El îl ajută pe Buddha Amitābha să-i întâmpine pe toți cei care s-au calificat să meargă în acest minunat paradis admirat și lăudat de Buddha din toate direcțiile. Școala Pământului Pur îl venerează cu Amitābha și cu marele bodhisattva Avalokiteśvara ca unul dintre cei Trei Sfinți din apus (cap. Xīfāng sānshèng 西方 三聖). El este introdus ca secundul drept al lui Amitābha și reprezintă puterea înțelepciunii, în timp ce Avalokiteśvara este secundul stâng și reprezintă o mare compasiune.

După ce a reușit să ajungă în cel de-al zecelea ținut al bodhisattvei, concentrându-și mintea asupra lui Buddha Amitābha și recitându-i numele, el este considerat primul patriarh al școlii Țării pure. La fel ca Avalokiteśvara, el este adesea descris în budismul chinez sub formă feminină.

Asocierea sa cu Amitābha și Avalokiteśvara se bazează pe următoarele texte:

Mahāsthāmaprāpta este, de asemenea, unul dintre cei Treisprezece Buddha ai școlii japoneze Shingon, unde apare în mandala lumii matricei Mantra: Om sam jam jam sah svâhâ (Skt.). Fondatorul școlii budiste jōdo shū , Honen Shonin , este uneori considerat a fi întruchiparea sa.

Mai mult, Sutra Lotus îl numără printre cei care s-au adunat pe Vulture Peak pentru a asculta predica lui Shākyamouni. De Gautama Buddha dedică Capitolul XX, care ilustrează gradul de compasiune. Comentariul la Lotus Sutra scris de Guàndǐng灌頂(561-632), Patriarhul Tiantai curentului , compară Avalokitesvara la Soare și Mahāsthāmaprāpta pe Lună.

Vezi și tu

Vajrapani

Note

  1. sau dàshìzhì fǎwángzǐ 大勢至 法 王子, déàshì púsà 得 大勢 菩薩, dàjīngjìn púsà 大 精進 菩薩
  2. sau tokudaiseisi 得 大勢至, tokudaiseisi bosatsu 得 大勢至 菩薩
  3. Capitolul concentrării minții asupra lui Buddha de Bodhisattva Mahāsthāmaprāpta, în Shuramgamasūtra
  4. Mahākaruņa puņdarīka sūtra  ; cap. Bēihuájīng 《悲 華 經》; jap. Hikekyo
  5. Fǎhuá wénjù法 華文 句; jap. Hokke Mongu