Puritanii Scoției

Puritanii Scoției
Prima editie
Autor	Walter Scott
Țară	Scoţia
Drăguț	nuvelă istorică
Versiunea originala
Limba	Engleză , scoțiană pentru Lowlands
Titlu	Vechea Mortalitate
Editor	• William Blackwood ( Edinburgh ) • John Murray ( Londra )
Data de lansare	2 decembrie 1816
versiunea franceza
Traducător	Defauconpret
Editor	Gabriel-Henri Nicolle
Locul publicării	Paris
Data de lansare	1817
Tipul suportului	în-12
Serie	Meu Proprietar , 1 st  serie
Cronologie
Piticul Negru Rob Roy

Puritanii Scoției (în engleză, Old Mortality ), mai rar intitulat The Old Man of the Tombs or the Presbyterians of Scotland , este un roman istoric al autorului scoțian Walter Scott . Compune cu Piticul Negru prima serie din Poveștile gazdei mele . Cele două romane au fost publicate împreună în 1816 sub pseudonimul Jedediah Cleishbotham și nu sub semnătura obișnuită „autorul lui Waverley  ”.

Acțiunea are loc în 1679 , apoi în 1689 , în fostul județ Lanark , Scoția . Oripilat de spiritul sângeros al intoleranței fanaticilor Covenanters , tânărul Henry Morton vrea să se alăture armatei pentru a lupta împotriva lor. Dar descoperă încă mult mai rău: forțele guvernamentale încalcă drepturile scoțienilor, se angajează în abuzuri, ucid fără motiv și fără judecată legală. Morton s-a alăturat apoi rândurilor Covenanters. Cu toate acestea, dorește să facă cunoscut faptul că rămâne un moderat: luptă pentru libertatea religioasă și respectarea drepturilor indivizilor.

Unii comentatori văd Puritanii din Scoția ca „capodopera absolută” a întregii producții a lui Scott.

Geneză

Destinat „să facă cunoscute vechile maniere scoțiene” , seria Poveștile gazdei mele va consta din patru romane scurte dintr-un singur volum, fiecare evocând tradițiile unei regiuni diferite. Primul roman, Le Nain noir , rămâne fidel acestui proiect. Al doilea, Old Mortality (Puritanii din Scoția) , va crește în importanță.

Pentru Waverley , care are loc în 1745 și 1746 , Scott a atras conturi de la martori de primă mână, inclusiv veterani. Aici el folosește cunoștințele sale de carte vastă a istoriei XVII - lea  secol .

Cu șaptesprezece ani mai devreme, a vizitat castelele Bothwell și Craignethan din județul Lanark , ceea ce l-a inspirat în romanul Tillietudlem. S-a întors în județul Lanark în 1801 și în vara anului 1816 .

El scrie cartea de la începutul lunii septembrie până la începutul anului Noiembrie 1816. Dar, abătând hotărât de la proiectul inițial, el răspândește povestea pe trei volume - ceea ce oferă un roman de dimensiunea actuală.

Titlu

Titlul Old Mortality este o eroare a imprimantei: cel pe care Scott îl intenționa era The Tale of Old Mortality . Într-adevăr, cartea nu este dedicată bătrânului poreclit „Vechea mortalitate”; el relatează o poveste despre care se presupune că a fost spusă de el. Primul capitol al romanului descrie un interviu, într-un cimitir abandonat, între acest bătrân și Peter Pattieson , editorul fictiv al cărții. Bătrânul a existat cu adevărat. Se numea Robert Paterson ( 1715 - 1801 ). Acest pietrar a ocupat în ultimii patruzeci de ani de viață , călătorind în întreaga Scoția pentru a re-gravați mormintele martirilor Legământului ale XVII - lea  secol . Scott l-a cunoscut în 1793 în cimitirul Dunnottar.

Titlul Povestea vechii mortalități a fost restabilit în ediția din Edinburgh University Press a lui Douglas Mack în 1993 .

Publicare

Scott nu publică aceste primele două Tales împreună cu editorul său obișnuit, scoțianul Archibald Constable , ci cu un concurent englez , John Murray , care are un corespondent în Scoția, William Blackwood .

Prima serie de Povești ale proprietarului meu ( Poveștile mele gazdă ) , compusă din Piticul negru ( Piticul negru , volum) și Mortalitatea veche ( Mortalitatea veche , trei volume), pare, așadar,2 decembrie 1816la Blackwood din Edinburgh și la Murray din Londra. Scott folosește un nou pseudonim pentru My Host's Tales , Jedediah Cleishbotham. Acest personaj, care este prezentat în „Introducere în poveștile gazdei mele  ”, este, prin urmare, un concurent al „autorului Waverley  ” (semnătura obișnuită a lui Scott pentru romanele sale).

Perioada și locurile romanului

Acțiunea, punctată cu evenimente istorice, se desfășoară în principal în sudul fostului comitat Lanark , Scoția. Începe5 mai 1679, într-un sat care nu este numit, dar care este probabil Rutherglen . Aflăm vestea asasinării arhiepiscopului Sfântului Andrew la Magus Muir, eveniment care a avut loc istoric pe 3 mai . Scott înăsprește un pic cronologie, situat chiar după asasinarea lupta Drumclog  (ro) (sa întâmplat în realitate 1 st iunie ). În ceea ce privește bătălia de pe Podul Bothwell , aceasta a avut loc pe 22 iunie , lângă Hamilton , încă în sudul fostului județ Lanark.

Ultimul trimestru al cărții ( capitolele XXXVII la XLIX ) este situat după bătălia de la Killiecrankie (27 iulie 1689).

Cadrul istoric

În 1660 , monarhia a fost restaurată peste Canal. Carol al II-lea este regele Angliei, Scoției și Irlandei. În Scoția, presbiterienii doreau ca religia lor să fie oficială și exclusivă, în detrimentul în special al episcopalismului . Aceștia aspiră să facă presbiterianismul o formă de guvernare dorită de popor: îi reamintesc regelui că jurase cu zece ani înainte să adere la termenii Pactului Național („ Alianța ”  Națională  ) din 1638 , care prezintă orice inovație în biserică și să facă o examinare preliminară a parlamentelor și adunărilor generale libere.

Persecuții împotriva Pactilor

Dar episcopalismul este restabilit. Pastorii sunt numiți episcopi. Regele a ars public Pactul în 1661 . Și guvernul său folosește mijloace viguroase pentru a distruge spiritul auster "care fusese caracterul principal al guvernului republican". El caută să reînvie instituțiile feudale. Persecuțiile au căzut asupra presbiterienilor refractari la guvernare, pe care o numim „  Covenanters  ”. Represiunea, condusă în sud-vest de sinistrul colonel Claverhouse , este acerbă.

În 1669 , un „act de îngăduință” a căutat calmarea: pastorii excluși puteau reveni la sânul Bisericii Scoției fără a fi supuși autorității unui episcop. Scopul este mai presus de toate să împartă presbiterienii: moderații (care acceptă Actul de îngăduință) se opun acum extremiștilor (care îl refuză).

Răscoala presbiteriană din 1679

Presbiterienii - moderați și extremiști deopotrivă - s-au ridicat în 1679 împotriva deciziei de a introduce o ierarhie episcopală în Biserica Scoției. Pe 3 mai , James Sharp , Arhiepiscopul Saint Andrews, a fost asasinat. La data de 1 st  iunie , rebelii prevalează în bătălia de la Drumclog. Dar, prost supravegheați, prost înarmați, dezorganizați, adânc împărțiți între extremiști și moderați, au fost zdrobiți trei săptămâni mai târziu la bătălia de pe Podul Bothwell, care a pus capăt rebeliunii lor.

Revoluția Glorioasă și nașterea jakobitismului

Revoluția Glorioasă ( anul 1688 - 1689 ) a văzut răsturnarea regelui catolic Jacques al II - lea al Angliei ( Jacques VII din Scoția) și apariția protestanților Marie II și soțul ei, William al III - lea , prințul de Orange. Claverhouse apără cauza lui Jacques. În fruntea iacobiților , el luptă acum cu forțele guvernamentale. A murit la Bătălia de la Killiecrankie din27 iulie 1689.

rezumat

Henry Morton, un tânăr presbiterian orfan, îl iubește pe Edith Bellenden, o regalistă pe care o iubește și lordul Evandale, un ofițer de dragoni sub colonelul Claverhouse .

În seara de 5 mai 1679, Morton este de acord să-l adăpostească pe John Balfour din Burley, un Covenanter extremist, unul dintre asasinii arhiepiscopului Saint Andrews . Morton acționează din pietate filială: Burley a salvat odată viața tatălui său.

Pactul îi oferă să se alăture insurgenților. Morton refuză. El este îngrozit de spiritul de intoleranță față de fanatici precum Burley. El îi trage la răspundere - pentru că i-a incitat pe oameni pașnici la revoltă - pentru represiunea atroce care cade acum asupra presbiterienilor și îi devastează țara nefericită. Refuzând inacțiunea, el decide să lupte împotriva Covenanters. Vrea să devină soldat.

Dar, arestat de dragoni pentru că l-a găzduit pe Burley, tânărul este dus la castelul Lady Margaret, mătușa lui Edith. Acolo, este adus în fața colonelului Claverhouse care, fără a pierde timpul, îl condamnă la moarte. Tânărul Lord Evandale, rivalul lui Morton îndrăgostit, vede că această decizie o pune pe Edith în disperare. Cu toate acestea, Claverhouse este debitorul acesteia. Amintindu-i de acest lucru, lordul Evandale reușește să smulgă harul rivalului său de la nemilosul om.

Morton este târât împreună cu alți trei prizonieri care urmează regimentul, care pleacă pentru a dispersa o adunare de Pactori înarmați. Care s-au aruncat asupra soldaților cu strigăte de: „Vai de filistenii necircumciși! Pieri Dagon și închinătorii săi! „ Este bătălia lui Drumclog, care s-a transformat în avantajul insurgenților. Paznicii lui Morton fug. Liber, are ocazia, la sfârșitul luptei, să-și plătească datoria față de Lord Evandale: el își salvează viața la rândul său.

Revoltat de nedreptatea la care a fost supus, Morton își dă seama că drepturile scoțienilor sunt încălcate de forțele guvernamentale. Oamenii sunt revoltați. Sângele este vărsat fără cauză și fără judecată legală. Tânărul simte atunci „destinul său individual legat de o revoluție națională” . S-a adunat în jurul insurgenților. Dar dorește să facă cunoscut faptul că rămâne un moderat și că condamnă formal acte precum asasinarea arhiepiscopului Saint Andrews: „Nu împărtășesc pasiunile violente și urâtoare ale unei părți a celor care sunt în rândurile noastre . „ El luptă pentru libertatea religioasă și respectul pentru oamenii corecți.

Covenanters sunt învinși la Bothwell Bridge de către trupele guvernamentale ale ducelui de Monmouth . Morton a trebuit să se exileze pe continent mulți ani și toată lumea a crezut că a murit într-un naufragiu.

Întoarcerea din exil, după Revoluția Glorioasă

Când s-a întors în Scoția în 1689 , a găsit acolo un climat politic și religios foarte diferit. Jacques II a fost răsturnat și înlocuit de protestantul William de Orange . Persecuțiile împotriva Pactilor au încetat. Tensiunile sunt ușurate.

Dar un conflict de alt ordin distruge țara: o revoltă iacobită . Colonelul Claverhouse, acum vicontele de Dundee, conduce această insurecție care are ca scop restaurarea lui Jacques II . Claverhouse a încheiat un pact cu unii dintre foștii săi dușmani, cei mai radicali Pactori (precum Burley) care i-au reproșat lui William de Orange și Marie că nu s-au alăturat Pactului. Claverhouse este ucis la bătălia de la Killiecrankie .

Edith și Lord Evandale sunt logodiți de câteva luni, iar căsătoria lor este iminentă. Edith și mătușa ei, Lady Margaret, au fost deposedate de castelul, baronia și toate pământurile lor de către Basil Olifant, o rudă ticăloasă: pergamentul care le-a dat titlul a fost furat de Burley, care a cumpărat astfel sprijinul lui Olifant partidului său. În ciuda durerii de a vedea că Edith se căsătorește curând cu Lord Evandale, Morton vrea să-i ajute. Prin urmare, pleacă în căutarea lui Burley, despre care știe că deține pergamentul furat.

El află că Lordul Evandale este amenințat: Basil Olifant și Burley au fiecare motive solide pentru a scăpa de ofițer și se pregătesc să-l atace în fruntea unei trupe înarmate. Morton îi trimite cuvânt lui Lord Evandale și galopează pentru a căuta ajutor.

Lordul Evandale este rănit de moarte în timpul atacului. Olifant este ucis. Sosirea dragonilor olandezi aduși înapoi de Morton pune capăt luptei. Burley moare în timp ce încerca să scape. Lordul Evandale a binecuvântat unirea lui Morton și Edith înainte de a muri pe rând.

Personaje

• Lady Margaret Bellenden, regalist fervent. Văduva lui Sir Arthur, executată de presbiterieni după bătălia de la Philiphaugh, 1645 . De asemenea, a pierdut doi fii în războaiele civile. Regele Carol al II-lea a petrecut o noapte în castelul său, de care ea nu încetează să le amintească tuturor. Binevoitor față de soldați, fără să bănuiască monstruozitățile cărora li se îngăduie. Între două evenimente sociale, ea îi denunță pe o mamă și pe fiul ei sângeroasei Claverhouse, fără să ia în considerare pentru o secundă soarta care îi așteaptă.
• Edith Bellenden, nepoata Lady Margaret. Crescut în principii politice și religioase profund ostile Legământului .
• Cuddy (Cuthbert) Headrigg, fermierul Lady Margaret. Un aer prost și prostesc, uneori animat de fulgere de finețe. Curajos, bun tir.
• Mause Headrigg, născută Middlemass, mama lui Cuddy, văduvă. Legământ fanatic, incapabil să-și țină limba în fața dragonilor, indiferent de consecințe. Căuta nu numai să se ofere martiriului, ci să-și ofere fiul său (care nu este deloc dornic de asta) în același timp.
• Henry Morton din Milnwood, orfan, presbiterian moderat, fiul unui lider presbiterian care a luptat la Philiphaugh, dar care a ajuns în cele din urmă sub autoritatea lui Carol al II-lea . Dosarul său de poliție îl descrie ca fiind imperfect de înalt, dar curajos; indiferent la diferite forme de religie, dar înclinat spre presbiterianism; cu „ idei exaltate și periculoase despre libertatea de a gândi și de a scrie”  ; plutind între opiniile latitudinarilor și cele ale entuziaștilor  ; de caracter blând, modest și liniștit, dar de spirit înflăcărat. El arată într-adevăr un caracter mândru și independent. Corectitudinea judecății, fermitatea sufletului. Iubitor de libertate, atașat de drepturile scoțienilor, de a respecta persoanele, de a proceda în justiție cu respectarea legii. Până în prezent nu s-a atașat de niciunul dintre partidele care împart Scoția. El afirmă că nu este nici indecizie, nici indiferență, ci toleranță: „Voi rezista”, a spus el, „oricărei autorități umane care invadează în mod tiranic drepturile mele și statutul meu de om liber. „ El este dezgustat de partidismul îngust al Pactilor, de fanatismul lor negru, de antipatia lor pentru divertisment și de politica lor implacabilă de resentimente. Dar este și mai indignat de încălcările grave ale drepturilor scoțienilor, de măsurile opresive și tiranice ale guvernului, de exacțiunile soldaților, de schele și de masacre. Spre deosebire de Claverhouse, el crede că Dumnezeu a dat viață țăranului, precum și prințului, și că El nu apreciază că munca lui este distrusă.
• Lord Evandale (William Maxwell), tânăr căpitan al regimentului Claverhouse. Curând asiduu pe Edith Bellenden timp de un an. Frank, loial.
• Jenny Dennison, adeptă fidelă a Edith Bellenden. Un caracter hotărât, îndrăzneala minții. „Cochetă de sat” , știe „toți leneșii din canton” , pe care îi chinuie cu plăcere și de la care obține tot ce își dorește. Printre pretendenții săi se numără Cuddy Headrigg și dragonul Tom Holliday. Mai bine ar vedea-o pe amanta ei căsătorindu-se cu Lord Evandale decât cu Henry Morton.
• David Morton din Milnwood, vechiul unchi al lui Henry, presbiterian moderat. Zgârcit, egoist, sordid și tiranic.
• Aylie (Alison) Wilson, vechea menajeră preferată a lui David Milnwood. Zgârcit. Își dă un aer de importanță. În ea, umorul rău contestă locul unei bunătăți naturale. Iubește stăpânii săi mai mult decât orice în lume și de multe ori îi place să-i chinuiască.
• Niel Blane, cimpoi și cârciumar. Întotdeauna cu bună dispoziție, plin de răutate și finețe. Precaut și pașnic, el nu este interesat de certurile care împart Biserica și guvernul. Preferă să încerce să facă pe plac tuturor. Beți bere și coniac cu regalii ca și cu Covenanters și cântați la cimpoi pentru amândoi.
• Cornette Dick (Richard) Grahame, personaj istoric, nepot al colonelului Claverhouse.
• Brigadierul Francis Stuart, alias Bothwell, arhetipul dragonului prost, agresiv, beat, urăsc, nepoliticos, brutal, hoț. Lâncește într-o stare de mizerie, aproape disprețuită. Cu toate acestea, este nepotul lui Francis Stuart, al cincilea conte de Bothwell, el însuși nepot al lui James al V-lea al Scoției . Dar cele mai bune sentimente ale sale s-au deteriorat, mândria sa a degenerat într-un dispreț trufaș al opiniei publice. Acest om „bizar și nefericit” ascunde o sensibilitate a florii albastre, cultivând amintirea unei iubiri tinerețe virtuoase.
• John Balfour din Kinloch sau Burley, personaj istoric, unul dintre asasinii arhiepiscopului Saint Andrews . Intendent general al armatei Pactului, al tendinței extremiste. De fapt, el a jucat rolul pe care Scott îl acordă în apărarea podului Bothwell. Fost însoțitor în brațele tatălui lui Henry, odată și-a salvat viața. Întunecat, visător și întreprinzător, îndrăzneț, impetuos, violent, obstinat, indomitabil. Scopul tuturor dorințelor sale este de a deveni liderul presbiterienilor. Dementa sporadica. Înarmat cu biblia și sabia sa, el înfrânează deseori lupte nocturne către „Dușmanul” ( Satana ). Dar își poate îmblânzi brusc imaginația tulburată. Știe să ascundă izbucnirile iluziilor sale, dacă trebuie să-l discrediteze. Știe, de asemenea, să le deosebească, astfel încât superstițioșii să le poată asista.

• Tom Holliday, dragon. Curtea Jenny.
• Pierre Poundtext, pastor „tolerat” - adică beneficiază de Declarația de îngăduință a lui Carol al II-lea . Lider al legământului tendinței moderate. Pedant.
• Colonelul Grahame de Claverhouse , ofițer regalist. Personaj istoric. Responsabil cu aplicarea legii în sud-vestul Scoției. Poreclit Bluidy Clavers („ Bloody Clavers ”) de către istoricii presbiterieni. Arhiepiscopul asasinat fusese primul său protector și prietenul său. Mereu curtenitor, mereu în largul lui. Multă liniște. Generos și cavaleresc. Curajos, întreprinzător, îndrăzneț, dornic să caute succesul, în același timp prudent și calculator. Insight și o mare cunoaștere a inimii umane. Profund politic, el a fost impregnat de „acest dispreț pentru drepturile individuale inspirat de intrigi ale ambiției” . Teribil și răzbunător, indiferent față de viața oamenilor, el autorizează sau comandă cruzimi și umilințe soldaților săi. Dar el cedează acestei violențe doar printr-un principiu politic. El susține că nu are opinii de interes personal atunci când este sever, lacom sau ambițios. El spune că nu are alt scop decât slujirea regelui și binele țării sale. El nu neagă că este fanatic, dar precizează că fanatismul său este inspirat de onoare, atunci când cel al unui Burley se naște dintr-o „superstiție întunecată și acerbă” . Dispretuiește orice din clasa inferioară decât a lui. În opinia sa, vărsarea sângelui țăranilor nu este la fel de gravă ca vărsarea pe cea a domnilor și a prelaților.
• Majorul Miles Bellenden din Charnwood, regalist, cumnatul Lady Margaret, fostul tovarăș al tatălui Henry.
• Kilsythe, vechiul cal al maiorului Bellenden. Așa numit în omagiul victoriei regaliștilor asupra Pactilor în 1645 .
• Reverendul Gabriel Kettledrummle, predicator bătrân și gras, lider al legământului tendinței extremiste. Tunetos când inamicul este departe, el tace pe câmpul de luptă. Chipul său inexpresiv pare să anunțe că intră în compoziția ființei sale „mai puțin spirit decât materia” .
• David Haxton din Rathillet, lider al legământului, unul dintre asasinii arhiepiscopului Saint Andrews . Din punct de vedere istoric, el a fost cel care a apărat Podul Bothwell, realizare atribuită în roman lui Henry Morton.
• William Cleland, personaj istoric, poet, lider al Covenanters la bătălia de la Drumclog.
• Ephraim MacBriar, predicator, lider al legământului tendinței extremiste. Fanatic suferind, el se dovedește eroic în fața torturii și a morții, refuzând să-l predea pe Burley.
• Habakkuk Mucklewrath, cunoscut sub numele de Magor-Misabid, Covenanter luminat fanatic, fanatic, care a fost mult timp în închisoare și a ieșit nebun. Predicator nebun, emfatic, delirant, ticălos și rătăcitor. Unii cred că Duhul îl inspiră. Cu o mulțime de citate biblice, el solicită masacrul femeilor, copiilor și bătrânilor.
• Laird de Langcale, lider al legământului tendinței moderate, dar întotdeauna gata să îmbrățișeze opinia celor mai în formă.
• Duce de Monmouth , englez, personaj istoric, cel mai mare dintre cei paisprezece copii nelegitimi ai lui Carol al II-lea , comandant-șef al armatei Scoției. Blând, amabil, uman și conciliant, curtenitor, uneori ezitant.
• Tam Dalzell (Thomas Dalyell of the Binns), general scoțian. Faimos pentru cruzimile sale și pentru cât de puțin îi pasă de viața oamenilor. Curaj fără amestec de umanitate. Sete de sânge, înverșunat, mai temut și mai urât de Covenanters decât însuși Claverhouse. Personaj istoric.
• Basil Olifant, ultimul moștenitor masculin al regretatului conte de Torwood. Justiția păcii. Prudenț, înșelător, ipocrit. Nemulțumită de guvern pentru că Lady Margaret obține moșia tatălui ei, la care pretinde că are drepturi. Sperând să recupereze aceste bunuri în favoarea necazurilor, are o înțelegere în această direcție cu Burley: promite să i se alăture cu toți vasalii săi, dacă Lady Margaret este dezmoștenită. Dar, de îndată ce află despre înfrângerea Pactilor, el susține că a acționat doar în interesul guvernului. În ultimele zile ale lui Jacques al VII-lea , el nu a ezitat să devină papist pentru a face pe plac judecătorilor. În timpul Revoluției Glorioase , pentru a intra în harurile bune ale noului guvern, el s-a grăbit să afirme că a fost întotdeauna un presbiterian.
• Bessie (Elizabeth) MacLure, cârciumar presbiterian, văduvă. În seara Bătăliei de la Drumclog, ea vindecă și ascunde rănitul Lord Evandale, care este urmărit de Covenanters. Știe, totuși, că el este ofițer al regimentului care i-a ucis cei doi fii (al doilea a fost împușcat în fața ei, iar de atunci a orbit). Este pedepsită pentru că a avut fii ai Pactului, trebuind să adăpostească în mod constant dragoni.

Acasă

Recepția este entuziastă. Cu siguranță, unii prezbiterieni denunță ca fiind o caricatură pictura pe care autorul o face despre Pactori. Însă criticii și istoricii sunt dornici să-l apere pe Scott: Covenanters-urile extremiste erau la fel de fanatici, burleschi sau violenți pe cât îi descria el.

Potrivit lui Henri Suhamy, toată lumea este de acord să includă Puritanii Scoției printre capodoperele lui Scott și este poate „capodopera absolută a întregii sale producții” .

Traduceri în franceză

Prima serie de Povești ale gazdei mele a fost publicată la Paris fără numele unui traducător de Gabriel-Henri Nicolle în 1817 , în patru volume din 12, sub titlul Les Puritains d'Écosse et Le Nain mystérieux, Contes de mon d'hôtes. , colectat și dezgropat de Jedediah Cleisbotham, școală și sacristan al parohiei Gandercleugh . Traducerea ar fi, potrivit lui Antoine-Alexandre Barbier , a lui Auguste-Jean-Baptiste Defauconpret . O „nouă traducere” , semnată Defauconpret, apare în ediția din 1827 a lui Charles Gosselin (succesorul lui Nicolle).

În traducerea lui Albert Montémont care constituie volumul VII al unei ediții cu 27 de volume a lucrărilor lui Scott ( 1830 - 1832 ) de Armand-Aubrée, titlul romanului Old Mortality devine Le Vieillard des tombeaux ou les Presbytériens d 'Scotland .

Romanul nu a fost publicată în limba franceză, în totalitate, de la XIX - lea  secol .

Lucrări din roman

• Achille Dartois, Théodore Anne și Jules Henri de Tully, L'Exilé , vaudeville în două acte, preluate din Puritanii Scoției de Walter Scott, interpretate pentru prima dată la teatrul Vaudeville, din Paris, pe9 iulie 1825.
• Paul Féval , Puritanii Scoției: dramă în 5 acte și 12 tablouri , bazată pe romanul lui Scott, interpretată pentru prima dată la Teatrul istoric,19 mai 1849.
• Eugène-Louis Charpentier , Puritanii Scoției , ulei pe pânză, 81 × 46,5  cm . Îl reprezintă pe Robert Paterson restaurând o stelă.

Opere despre care se crede că sunt inspirate din roman

• I puritani , operă de Vincenzo Bellini . Mulți au crezut această lucrare de la puritanii din Scoția. Dar, dacă triunghiul amoros este același, complotul este stabilit în Anglia și în vremea lui Cromwell , cu aproximativ treizeci de ani mai devreme decât cea din romanul lui Scott. Bellini este de fapt inspirat de Têtes rondes et Cavaliers , o dramă istorică de Jacques-François Ancelot și Saintine (Joseph Xavier Boniface).
• Camille Roqueplan , Puritanii Scoției , ulei pe pânză „după Walter Scott sau din opera desenată de Vincenzo Bellini” , col. Muzeul vieții romantice , Hôtel Scheffer-Renan, Paris. Scena descrisă nu se află în romanul cu același nume. Este cu siguranță prima scenă a lui Woodstock (care are loc în Anglia ), unde un soldat independent ia locul ministrului presbiterian . În prim-plan este un ogar care, de asemenea, nu se află în Puritanii din Scoția , dar ar putea fi Bevis, ogarul Woodstock .

Note și referințe

1. Dedicarea poveștilor gazdei mele , în Lucrările lui Walter Scott , Furne, 1830, t.  VII, p.  3.
2. (în) „The Black Dwarf” pe walterscott.lib.ed.ac.uk , 19 decembrie 2011.
3. (ro) „Old Mortality”, la walterscott.lib.ed.ac.uk .
4. Puritanii din Scoția , în Works of Walter Scott , vol.  VII, Furne, 1830, p.  13-27.
5. (în) Walter Scott, „Introducere în vechea mortalitate” pe hn.psu.edu , Old Mortality, t.  Eu, p.  24.
6. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  29.
7. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  405 și 424.
8. Henri Suhamy , Sir Walter Scott , Fallois, 1993, p.  242 și 243.
9. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  27.
10. (în) „Bothwell Bridge” pe battlefieldstrust.com .
11. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  201.
12. Puritanii din Scoția , ed. cit., p.  287.
13. Scott spune cinci ani. Dar există zece ani între bătălia de pe Podul Bothwell (1679) și aderarea lui William de Orange (1689).
14. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  470.
15. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  424.
16. Latitudinarii sunt protestanți englezi care autorizează interpretări divergente asupra anumitor puncte de doctrină. Henri Suhamy, op. cit. , p.  245.
17. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  385.
18. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  181.
19. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  162 și 163.
20. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  382.
21. Puritanii Scoției , ed. cit., p.  258-261.
22. Henri Suhamy, op. cit. , p.  252.
23. Henri Suhamy, op. cit. , p.  253.
24. Henri Suhamy, op. cit. , p.  239.
25. Cleisbotham , în loc de Cleishbotham , este dat, pentru această ediție, de Joseph-Marie Quérard și de site-ul Bibliotecii Naționale a Franței .
26. Joseph-Marie Quérard, La France littéraire sau Dicționar bibliografic al oamenilor de știință, istorici și oameni de scrisori din Franța , pe books.google.fr , Firmin Didot, 1836, t.  VIII, p.  569.
27. Alain Jumeau, avizul piticului negru , în Walter Scott, Waverley și alte romane , col. „Biblioteca Pléiadei”, Gallimard, 2003, p.  1411.
28. „Tales of my host, new translation”, pe catalog.bnf.fr .
29. „Lucrările lui Walter Scott”, pe catalog.bnf.fr .
30. „Exilul”, pe archive.org .
31. Publicat de Lévy, în același an. „Tatăl Paul Henry Corentin Féval: bibliografie completă”, pe http://rraymond.narod.ru/rf-feval-pere-bib.htm , 31 octombrie 2010.
32. Henri Suhamy, op. cit. , p.  241.
33. Achiziții recente ale Muzeului vieții romantice .

Bibliografie

• Pierre Morère, „Reflecții asupra romanului istoric despre vechea mortalitate a lui Walter Scott”, Scoția, literatură și civilizație , Publicații de la Universitatea de Grenoble III , 1988.
• Henri Suhamy , „Old Mortality”, Sir Walter Scott , Fallois, 1993, p.  239-256.

Link extern

Walter Scott, Puritanii Scoției , pe ebooksfree.com , Furne, 1830-1832. Trad. Defauconpret. Precedat de „Introducere în poveștile gazdei mele  ”.