Jedediah Cleishbotham
Jedediah Cleishbotham este pseudonimul folosit de autorul scoțian Walter Scott pentru Poveștile din gazda mea , șapte romane din 1816 până în 1831 . În textele introductive ale acestor romane, Scott dă cuvânt și viață acestui nume extravagant: el îl face un personaj gras și ridicol, maestru de școală, funcționar paroh în Gandercleugh și titular indelicat al drepturilor de publicare a Povestirilor gazdei mele .
Publicarea Poveștile gazdei mele
The Tales of gazda mea consta din patru seturi de patru volume. Fiecare serie este formată din două romane, cu excepția Heart of the Midlothian , care acoperă toate cele patru volume ale celei de-a doua serii. Primele trei serii au apărut din 1816 până în 1819. A patra serie nu a apărut decât în 1831.
Portretul lui Cleishbotham
Jedediah Cleishbotham este șef de școală și funcționar parohial în Gandercleugh, un sat imaginar din Scoția . Fumează o pipă, poartă un tricorn și o perucă pudră. Prin propria lui admitere, conversația sa, deși solidă și înălțătoare, este „ca un palat construit cu grijă și în care nu ați uitat ornamentele exterioare” . Pentru a se relaxa după curs, nu se ferește de băuturi răcoritoare, „deși se știe că este foarte moderat în ceea ce privește obiectul din sticlă” . Îl vedem căzând de pe scaun, chiar dacă încheie o lungă morală asupra cumpătării. În dar, el dă lecții de engleză, latină, contabilitate și matematică celor cinci băieți ai hangiului și lecții de cântec simplu fiicei sale.
De 40 de ani și-a petrecut toate serile (cu excepția duminicii) într-un fotoliu mare din piele, lângă focul din Auberge de Wallace . Acest lucru îi permite să întâlnească cât mai mulți oameni de parcă s-ar fi săturat să călătorească. El dobândește astfel, prin conversații, o mare cunoaștere a lumii.
El își acordă el însuși drepturile de a publica Poveștile gazdei mele . Astfel, prima serie a acestor povești îi permite să adauge un al doilea etaj la casă și să-și permită o haină nouă, de culoare tutun, împodobită cu nasturi metalici. Cu toate acestea, „nu sunt nici autorul, nici editorul, nici compilatorul Povestirilor gazdei mele ” , se apără, pentru a evita critica literară negativă.
Personaje din universul său
Peter Pattieson
The Tales of gazda mea , Cleishbotham le -a găsit printre hârtiile unui decedat, „Petru sau Patrick Pattieson“ , un profesor tânăr , care a condus clasele inferioare ale școlii sale și care îi plăcea să colecteze povești vechi și vechi. Legende. Deci Pattieson este colecționarul și editorul. Rolul lui Cleishbotham s-a limitat la încredințarea acestor scrieri în grija unui librar , „un omuleț vesel, inteligent, plin de față și care imită minunat vocile altora” .
„Gazda mea”
Contrar a ceea ce sugerează titlul seriei, „gazda mea” nu este autorul Povestirilor . Dar tocmai în pensiunea sa - un spațiu convivial care facilitează transmiterea orală - compilatorul Pattieson a adunat un număr mare de conturi ale călătorilor, înainte de a le scrie în scris. Potrivit lui Alain Jumeau, Scott, lăsând teancul Cleishbotham să dea seriei un titlu care ascunde identitatea editorului, aduce un omagiu adevăratului autor: tradiția populară.
„Gazda mea“ (proprietarul meu) , proprietarul Auberge de Wallace , este un om plăcut și glumeț, iubit de toți Gandercleugh, dacă am cu excepția Laird , accize colector și însetați căruia îi refuză creditul. Dar nemulțumirile acestor greșeli sunt nedrepte. Lairdul îl acuză de braconaj, în timp ce „gazda mea” vinde iepuri hutch doar sub numele de vânat. Colectorul de accize îl acuză de distilare clandestină, în timp ce în hanul său bei doar rouă de munte , a cărei fabricare nu este interzisă prin lege. În ceea ce privește pauzele, aceștia au dreptul să bea până la valoarea ceasului sau a hainelor - cu excepția celor din partea de jos, pentru a păstra decența locului.
Personaje episodice
- Bauldy, un bătrân păstor al munților din sud, spune Wallace's Inn, în fața Cleishbotham și Pattieson, un număr mare de povești despre un pitic local, Piticul Negru. Pattieson se angajează apoi să verifice încrucișat pentru a șterge exagerările tradiției și scrie The Black Dwarf .
- „Vechea mortalitate” este un vechi pietrar care, din sat în sat, întreține mormintele martirilor Legământului . Peter Pattieson îl întâlnește într-un cimitir abandonat, nu departe de Gandercleugh, și colectează din gura lui anecdotele care vor alimenta romanul Old Mortality ( Puritanii din Scoția ). Personajul a existat cu adevărat. Se numea Robert Paterson ( 1715 - 1801 ). Scott l-a întâlnit în cimitirul Dunnottar.
- Marthe Bucksbody este o tânără care de 40 de ani lucrează ca dealer de modă în Gandercleugh și împrejurimile sale. Îi place să citească romane. În special, ea a citit întreaga colecție de trei dulapuri literare: cea a lui Gandercleugh și cele din cele două orașe vecine. Peter Pattieson îi transmite manuscrisul Puritanilor din Scoția și, când are onoarea de a fi invitat de ea la ceai, primește critici și trebuie să ofere informații suplimentare despre soarta personajelor.
- Peter Prayfort este proprietarul Carlinescroft, o bucată de pământ care se află lângă grădina Cleishbotham și măsoară șapte acri, arpent de trei sferturi și patru stâlpi. Cleishbotham se bazează pe drepturile de publicare ale Heart of the Midlothian pentru a dobândi acest pământ.
- Dunover, un călător fragil și în vârstă, este salvat de Pattieson în râul Gander, după un accident de diligență, alături de doi tineri avocați din Edinburgh , Jack Halkit și Hardie. Pattieson îi conduce pe toți la Hanul lui Wallace. Acolo află că Dunover este educat, harnic și fără cusur. Dar, sărac și timid, responsabil de soție și copii, nu reușește niciodată să câștige mai mult decât minimul de existență. În datorii, insolvabil, este aruncat în închisoarea din Edinburgh, unde vechii rezidenți le spun celor noi poveștile care au marcat tradiția acestei închisori, povești pe care Dunover le spune la rândul lor. Pattieson pune apoi una dintre acele povești, care devine The Heart of the Midlothian .
- Dick Tinto, fostul coleg de școală al lui Pattieson, este un pictor flămând, căruia îi place să reprezinte caii. Pentru a le face să arate mai puțin ca crocodili, el le prelungește treptat picioarele. De asemenea, încearcă să le dea patru, în loc de cinci. A pictat semnul Auberge de Wallace. El este cel care, în munții din Lammermoor, află de la o femeie în vârstă evenimentele la care a fost locul unui castel vecin. El scrie una dintre aceste povești și dă manuscrisul lui Pattieson, care îl face Mireasa lui Lammermoor . Dick Tinto este menționat și în Les Eaux de Saint-Ronan (care nu aparține Poveștile gazdei mele ): el este cel care restabilește semnul hanului Meg Dods.
- Sergentul More M'Alpin este un Highlander invalid invalid la Gandercleugh și obișnuit la Auberge de Wallace. Are singularitatea de a fi atât un jacobit declarat, cât și un ferm susținător al regelui George . Îi povestește lui Pattieson despre 40 de ani din viața sa de rătăcire ca soldat. De asemenea, aduce înapoi vechile povești pe care le are de la părinți, legate de războaiele de la Montrose . Tot acest material îi va permite lui Pattieson să scrie O legendă a lui Montrose .
- John Duirward este sacristanul lui Gandercleugh.
- Paul Pattieson este fratele lui Peter. Cleishbotham are surpriza neplăcută să vadă într-o zi apărând acest „rapitor” , venind să-și afirme drepturile asupra publicării romanelor răposatului său frate. Cu o carcasă exterioară „granulată” . Un „mers lăudăros, în care ți-a prezentat platul piciorului, ca cricul de bâte” .
- Dorothea Cleishbotham este soția lui Jedediah.
Domeniul de intervenție
Cleishbotham însuși își prezintă universul său mic, inutil și nebun în „Introducere în poveștile gazdei mele” care, în ediția originală, precede The Black Dwarf , primul dintre Povești .
Găsim acest univers sub stiloul lui Pattieson, în primul capitol al fiecărui Poveste și , uneori, în concluzia sa. Pattieson urcă acolo pe scenă și vorbește despre Cleishbotham ca „prietenul și șeful său învățat”.
La începutul sau sfârșitul Tale, Cleishbotham are uneori grijă de un preambul, o perorație sau o trimitere. Acest lucru îi permite, de exemplu, la sfârșitul Inimii Midlothianului, să facă cunoscut faptul că predă limbile franceză și clasică la prețul modest de cinci șilingi pe termen.
În 1819 , la sfârșitul celei de-a treia serii, Scott consideră Poveștile gazdei mele ca fiind încheiate. Aruncă masca, anunțând că Cleishbotham s-a „ leșinat în aer” .
Doisprezece ani mai târziu, o a patra serie vine să completeze Poveștile gazdei mele. Acesta include Robert, contele de Paris și Le Château Perilleux . Cleishbotham reapare și dedică o introducere comună acestor două romane: îi spune cititorului despre certurile sale cu Paul Pattieson, fratele regretatului Peter. Ambelor romane le lipsește capitolul introductiv obișnuit în care s-a pus în scenă Peter Pattieson.
Bun venit critic
Potrivit unei note a editorului, criticii „au condamnat în masă introducerile la Poveștile din gazda mea ca fiind nesemnificative ” . Aceeași notă deplânge faptul că nu au făcut o excepție în favoarea primului capitol din Puritanii din Scoția (întâlnirea într-un cimitir abandonat din Pattieson și „Old Mortality”) și introducerea A Legend. De Montrose (plimbările din Pattieson și Sergentul More M'Alpin).
Note și referințe
-
„Jedediah Slamming Behind”. Yedidya (care, după Sfântul Ieronim , înseamnă „iubit de Dumnezeu”) apare o singură dată în Biblie , în a doua carte a lui Samuel , 12:25: este numele dat viitorului rege Solomon de profetul Natan . Henri Suhamy , Sir Walter Scott, Fallois, 1993, p. 235. Sylvère Monod , în Walter Scott , The Heart of Mid-Lothian: Edinburgh Prison , col. „Folio clasic”, Gallimard, 1998, p. 900 și 901, nota 1 la p. 42.
-
Și nu sacristan, așa cum anunță titlul primei traduceri franceze. Sacristanul lui Gandercleugh este John Duirward.
-
„Satul gâștei”. Unii au crezut că au recunoscut Lesmahago, un sat din județul Lanark . Alții cred că valea Gandercleugh nu este alta decât cea a Sainte-Catherine, lângă Edinburgh . Auguste-Jean-Baptiste Defauconpret , în „Introducere în poveștile gazdei mele”, Lucrările lui Walter Scott , Furne, 1830, t. VII, p. 5, nota 2 .
-
„Introducere în povești din gazda mea”, lucrări ale lui Walter Scott , ed. cit., t. VII, p. 9.
-
The Dwarf , în Lucrările lui Walter Scott , ed. cit, t. X, p. 5.
-
"Preambul", The Heart of Mid-Lothian , ed. cit., p. 42.
-
„Introducere în povești din gazda mea”, lucrări ale lui Walter Scott , ed. cit., t. VII, p. 7.
-
„Introducere în povești din gazda mea”, lucrări ale lui Walter Scott, ed. cit., t. VII, p. 10.
-
„Acestea nu sunt poveștile gazdei și nu este ușor să știți cui să le atribuiți.” " Articol publicat anonim de Scott în Revista trimestrială din ianuarie 1817 publicat în aprilie. Citat de Alain Jumeau, avizul piticului negru , în Walter Scott, Waverley și alte romane , col. „Biblioteca Pléiadei”, Gallimard, 2003, p. 1411.
-
Alain Jumeau, op. cit. , p. 1411 și 1412.
-
Denumire dată în Scoția județelor Roxburgh , Selkirk etc. Auguste-Jean-Baptiste Defauconpret, în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit., t. X, p. 2, nota 1 .
-
The Black Dwarf , cap. Eu .
-
Puritanii Scoției , cap. Eu .
-
(în) Walter Scott, „Introducere în vechea mortalitate” pe hn.psu.edu , Old Mortality, t. Eu, p. 24.
-
„Concluzie”, Puritanii din Scoția, în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit., t. VII, p. 497-501.
-
"Preambul", The Heart of Mid-Lothian, ed. cit., p. 43.
-
Inima Midlotianului, cap. Eu .
-
Mireasa lui Lammermoor , cap. Eu .
-
Apele din Saint-Ronan , t. XVI al lucrărilor lui Walter Scott , Furne, Pagnerre, Perrotin, 1857, p. 15, 34 și 35.
-
"Introducere", The Fortune Officer , în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit., t. X, p. 171-177.
-
„Introducere”, Le Comte Robert de Paris în Opere complete ale lui Walter Scott, Paris, Pourrat, 1838, t. VI, partea. II , p. vi și vii .
-
Când a fost publicat, Piticul Negru a fost primul din Poveștile gazdei mele . Dar ordinea de publicare nu este întotdeauna respectată în edițiile operelor complete ale lui Scott. Astfel, în ediția Furne din 1830 , „Introducerea în poveștile gazdei mele” se regăsește în volumul VII , precedând puritanii din Scoția ; în timp ce Le Nain este în Volumul X . Această introducere este anexată în Walter Scott, Waverley și alte romane , op. cit. , p. 1345-1350.
-
The Dwarf, în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit, t. X, p. 2.
-
The Heart of Mid-Lothian, ed. cit., p. 830.
-
"To the Reader", The Fortune Officer, în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit, t. X, p. 455.
-
Editor, „Introducere”, The Fortune Officer, în Lucrările lui Walter Scott, ed. cit, t. X, p. 177, nota 1 .
Articole similare