Friedrich Dürrenmatt

Friedrich Dürrenmatt Descrierea acestei imagini, comentată și mai jos Friedrich Dürrenmatt în 1989. Date esentiale
Naștere 5 ianuarie 1921
Konolfingen , cantonul Berna , Elveția
Moarte 14 decembrie 1990
Neuchâtel , cantonul Neuchâtel , Elveția
Naţionalitate elvețian
Autor
Limbajul de scriere limba germana

Lucrări primare

Friedrich Dürrenmatt , născut la5 ianuarie 1921la Konolfingen , în cantonul Berna , și a murit la14 decembrie 1990în Neuchâtel , este scriitor , autor de roman de mister , dramaturg și pictor în limba elvețiană germană .

Biografie

Nepot al lui Ulrich Dürrenmatt , celebrul satirist bernez, poet și om politic, Friedrich Dürrenmatt își moștenește spiritul provocator, care va caracteriza lucrările sale ulterioare. De fapt, bunicul său l-a inspirat pe Dürrenmatt de-a lungul carierei sale. El va scrie: „Bunicul meu a fost trimis în închisoare timp de zece zile din cauza unei poezii pe care a scris-o. Nu am fost încă atât de onorat. Poate că e vina mea sau poate lumea a coborât atât de rău încât nu se mai simte jignită când este criticată aspru. "

După o adolescență turbulentă, a reușit în cele din urmă să treacă examenul de înmatriculare în 1941 și și-a continuat studiile la Universitatea din Berna . Acolo a studiat literatura germană și istoria artei , dar și științele naturii .

După o scurtă perioadă la Universitatea din Zurich , unde a studiat literatura și filozofia germană, Dürrenmatt și-a întrerupt studiile în 1946 și și-a încercat mâna la dramaturgie, inspirându-se din Brecht , Kafka și Lessing . În urma celui de-al doilea război mondial, la vârsta de 24 de ani, a scris prima sa piesă Este scris ( Es steht geschrieben ), o comedie lirică și apocaliptică care a provocat un scandal după premiera sa din 19 aprilie 1947, care l-a făcut celebru mult dincolo de granițele elvețiene. În 1946 ( 11 octombrie ), s-a căsătorit cu actrița Lotti Geissler , cu care a avut trei copii: Peter (1947), Barbara (1949) și Ruth (1951).

În următorii câțiva ani, s-a străduit să-și câștige existența ca scriitor și să depășească diabetul invalidant . A început să scrie nuvele, romane polițiste și piese radio pentru a supraviețui, dar nu a renunțat niciodată să scrie piese. În acești primi ani de creație a scris The Judge and his Executioner ( Der Richter und sein Henker ) și Le Soupçon ( Der Verdacht ), două romane polițiste care au apărut în formă de serie în ziare. A pătruns, în 1952 , în comedia Le Mariage de Monsieur Mississippi ( Die Ehe des Herrn Mississippi ) în care a început să-și formuleze propriul stil teatral, o obscuritate, o lume ireală populată de personaje care, deși înfricoșător de adevărate, sunt deseori denaturat de caricatură . Dramaturgul a găsit această comedie neagră pentru a fi cel mai eficient mod de a expune natura grotescă a condiției umane. Căsătoria domnului Mississippi a provocat reacții puternice din partea publicului lui Dürrenmatt și l-a consacrat drept unul dintre cei mai influenți dramaturgi europeni ai timpului său. Aceste lucrări timpurii conțin numeroase elemente groaznice și întunecate, care se ocupă de crimă, retribuție și moarte și adesea se termină într-un punct.

În 1956 , a ajuns la un public internațional pentru prima dată cu Vizita bătrânei doamne ( Der Besuch der alten Dame ). Piesa a fost pusă în scenă la New York , Roma , Londra și Paris , printre altele, și a primit numeroase premii, inclusiv Premiul Cercului Criticilor Dramatic și Premiul Schiller . Cu Dürrenmatt, societatea este acest loc în care justiția este doar o regulă arbitrară și abstractă, pe care o respectăm fără să ne punem vreodată problema legitimității. Ca o boală, corupția se răspândește în inimile tuturor, în ciuda câtorva luptători de rezistență - precum profesorul sau un cetățean - care, în ciuda presiunii din partea celorlalți, reprezintă o formă de speranță împotriva ravagiilor amoralității și lăcomiei. Toată puterea piesei constă în faptul că proiectul de răzbunare al lui Claire va fi inițiat de la sine, fără dificultăți. Dacă la început locuitorii îi refuză propunerea, fiecare își permite corupția încetul cu încetul, încercând să-și dea o conștiință curată.

19 februarie 1962, în plin război rece , Friedrich Dürrenmatt a publicat piesa care avea să devină un mare clasic: „  Les Physiciens  ” ( Die Physiker ). În 1966 , a avut succes și cu o altă piesă: Le Météore ( Der Meteor ).

Lucrările lui Dürrenmatt sunt pline de critică socială, satiră și exagerări absurde. El credea că numai comedie poate depăși în continuare relațiile complicate și complexe ale XX - lea  secol și că „istoria este gândit până la sfârșit că , atunci când ea a luat“ cel mai rău posibil turn "(imprevizibilă și care apare doar din întâmplare)“. În anii 1970 și 1980 , Dürrenmatt a susținut numeroase prelegeri către un public internațional. A vizitat Statele Unite , Israel , Polonia și lagărul de concentrare de la Auschwitz .

Un dramaturg de renume mondial, Dürrenmatt este și pictor: „scrisul este profesia lui și pictarea pasiunii sale”. Mai mult, el se împrietenește cu pictorul Willy Guggenheim , spune Varlin, care îi face mai multe portrete.

În 1983 , soția sa Lotti a murit, iar în anul următor s-a căsătorit cu actrița, regizoarea și jurnalista Charlotte Kerr (1927-2011). 14 decembrie 1990Friedrich Dürrenmatt a murit pe proprietatea sa din Neuchâtel în urma unui infarct . În 2000 și în conformitate cu ultimele sale dorințe, Centrul Dürrenmatt Neuchâtel a fost creat pentru a expune nu numai opera sa literară, ci și opera sa picturală, mai puțin cunoscută publicului.

În iunie 2021, SonntagsZeitung a dezvăluit că Friedrich Dürrenmatt a fost supravegheat de serviciul secret elvețian de aproape cincizeci de ani, începând din 1941, din cauza angajamentelor sale politice, iar ziarul și-a publicat dosarul secret și 17 dosare. Într-un interviu din 1966, scriitorul a avertizat că Elveția riscă să devină „un stat de poliție cu fațadă democratică pe care orice fund care crede că are o autoritate oficială mă poate pune să ascult” . La sfârșitul anilor '80, scandalul dosarelor a fost făcut public, unde aproximativ 800.000 de oameni în timpul Războiului Rece , în principal cei care aveau contact cu grupuri de stânga sau care călătoreau în țările socialiste, erau supravegheați de autorități. Din acest caz al cărților, el ține un discurs în care compară Elveția cu „o închisoare [care] nu are nevoie de un zid, deoarece prizonierii sunt paznici și se păzesc singuri” . În timpul vieții sale, el nu va avea ocazia să-și consulte dosarul, spre deosebire de câteva sute de mii de persoane ulterior.

Lucrări de artă

Romane

Romane polițiste Alte romane și povești
  • Crăciun ( Weihnacht , 1943 ), prima poveste
  • Călăul ( Der Folterknecht , 1943 )
  • Cârnații ( Die Wurst , 1943 )
  • Fiul ( Der Sohn , 1943 )
  • Le Vieux ( Der Alte , 1945 , prima publicație apărută în cotidianul bernez Der Bund )
  • Imaginea lui Sisif ( Das Bild des Sisyphos , 1945 )
  • Regizorul teatrului ( Der Theaterdirektor , 1943 )
  • Capcana ( Die Falle , 1946 )
  • Pilat ( Pilatus , 1946 )
  • Orașul și alte proză ale tinereții ( Die Stadt , 1947 ), tradusă în franceză de Walter Weideli , Albin Michel, 1997.
  • Câinele ( Der Hund , 1951)
  • Tunelul ( Der Tunnel , 1952)
  • Greaca caută greacă ( Grieche sucht Griechin , 1955 )
  • La Panne ( Die Panne , 1956 ), tradus în franceză de Armel Guerne , Albin Michel, 1958.
  • Căderea lui A. ( Der Sturz , 1971 ), traducere de Walter Weideli , Albin Michel, 1975
  • Le Vallon de l'Ermitage ( Vallon de l'Ermitage , 1967-1987 ), Neuchâtel, Revue neuchâteloise, 1980
  • Balada Minotaurului ( Minotaurus , 1985 )
  • Val Pagaille ( Durcheinandertal , 1989 ), tradus în franceză de Etienne Barilier , Éditions de Fallois, L'Âge d'Homme, 1991.

Teatru

Spectacol dramatic
  • Butonul ( Der Knopf , 1942 ); finalizat în 1943 sub titlul de Komödie ; a apărut abia în 1980 , sub titlul Untergang und neues Leben )
  • Les Anabaptistes (Les Fous de Dieu) ( Es steht geschrieben , 1947 ), tradus în franceză de Jean Lacroix, L'Age d'Homme, 1993
  • The Blind ( Der Blinde , 1948 )
  • Clădirea Turnului Babel ( Der Turmbau zu Babel 1948 , comedie distrusă de autor)
  • Romulus le Grand ( Romulus der Grosse , 1949 , versiune nouă, 1957), tradus în franceză de Claude Chenou , L'Age d'Homme, 1992.
  • Le Mariage de Monsieur Mississippi , Die Ehe des Herrn Mississippi ) ( 1952 ), tradus în franceză de Walter Weideli , Editions de l'Aire, 1979
  • Un înger vine la Babilon ( Ein Engel kommt nach Babylon , 1953 , versiune nouă, 1957)
  • Vizita bătrânei doamne ( Der Besuch der alten Dame , 1956 ), traducere și adaptare de Jean-Pierre Porret , Flammarion, 1988.
  • Frank V, operă dintr-o bancă privată ( Frank der Fünfte , 1959 ), tradusă în franceză de Jean-Pierre Porret , L'Avant-Scène 1066
  • Les Physiciens ( Die Physiker , 1962 ), tradus în franceză de Jean-Pierre Porret , L'Âge d'Homme, 1993.
  • Hercule și grajdurile Augean ( Herkules und der Stall des Augias , 1962 )
  • The Meteor ( Der Meteor , 1966 )
  • Urfaust , 1970
  • Anabaptiștii ( Die Wiedertäufer , 1967 ),
  • King John ( König Johann , 1968 , după Shakespeare )
  • Titus Andronicus ( Titus Andronicus , 1970 )
  • Joacă Strindberg ( Joacă Strindberg , 1969 ), tradus în franceză de Walter Weideli , Gallimard, 1973
  • Porträt eines Planeten , 1971
  • Der Mitmacher , 1973
  • Die Frist , 1975
  • Achterloo ( Achterloo , 1983-1988 ), tradus în franceză de Jean-Paul Clerc , L'Âge d'Homme, 1989.
  • Midas ( Midas oder die schwarze Leinwand , 1991 )
Piese de radio
  • Der Doppelgänger , 1946 , prima transmisie în 1961 )
  • Procesul pentru umbra măgarului ( Der Prozess um des Esels Schatten, 1951)
  • Interviu de noapte cu un om disprețuit ( Nächtliches Gespräch mit einem verachteten Menschen , 1952)
  • Stranitsky și eroul național ( Stranitsky und der Nationalheld 1952 )
  • Hercule și grajdurile Augean ( Herkules und der Stall des Augias , 1954 )
  • De Panne ( Die Panne , 1956 )
  • Seara de toamnă ( Abendstunde im Spätherbst , 1957)
  • Hercule și grajdurile Augean; Procesul pentru umbra măgarului; Compania Vega; Seara de toamnă: patru piese pentru radio , traducere de Jean-Pierre Porret, Éditions Rencontre, 1961.

Eseuri și discursuri

  • Theaterprobleme , 1955
  • Considerații personale asupra limbajului ( Persönliches über Sprache , 1967)
  • Eseu despre Israel - Postscript: Libertate, egalitate, fraternitate în iudaism, creștinism, islam, marxism și două mituri antice ( Zusammenhänge, Eseu über Israel , 1976 ), tradus în franceză de Etienne Barilier , Centre Dürrenmatt Neuchâtel , caiet nr. 5, 2002.
  • Tschechoslowakei 1968 , 1968
  • Fraze americane ( Sätze aus America , 1969)
  • Scrieri pe teatru ( Teatrul Schriften und Reden , 1970 )
  • Albert Einstein ( Albert Einstein: Ein Vortrag , 1979 ), tradus în franceză de Françoise Stokke , Éditions de l'Aire, 1982.
  • Litteratur und Kunst , 1980
  • Pentru Vaclav Havel ( Die Schweiz - ein Gefängnis , 1990 ), tradus în franceză de Gilbert Musy , Éditions Zoé, 1995.
  • Die Hoffnung, uns am eigenen Schopfe aus dem Untergang zu ziehen , 1990

Textele autobiografice

  • Implementarea ( Labyrinth , 1981 ), Lausanne, L'Âge d'homme, 1999
  • Clădirea ( Turmbau , 1990 ), Paris, Julliard / Lausanne, L'Âge d'homme, 1985

Conferințe

  • Vom Sinn der Dichtung in unserer Zeit , 1956
  • Israel Lebensrecht

Scenarii de film

  • Scenariu pentru filmul TV Judecătorul și călăul său - Der Richter und sein Henker , 1957
  • Poveste și scenariu pentru filmul Es geschah am hellichten Tag , 1958

Ediții bilingve franceză-germană

  • Le Chien / Le Tunnel / La Panne ( Der Hund / Der Tunnel / Die Panne ), traducere de Walter Weideli , Éditions Zoé, Carouge 1994
  • Amurgul poeților ( Dichterdämmerung , 19 .. ), ed. bilingv, Lausanne, universitate, Centrul de Traduceri Literare, 1999.

Corespondenţă

  • Max Frisch-Friedrich Dürrenmatt, Corespondență ( Briefwechsel ) ( 19 .. ), Carouge-Genève, Zoé, 1999

Fondul de manuscrise

În 1987, Dürrenmatt a lăsat moștenirea colecției sale manuscrise Confederației Elvețiene cu condiția ca aceasta din urmă să găsească Arhivele Literare Elvețiene . Acestea au fost create și inaugurate în 1991 în cadrul Bibliotecii Naționale Elvețiene .

Lucrare pictorială

Cataloage și cărți despre opera picturală
  • Țara în afiș ( Die Heimat im Plakat , 1963 )
  • Picturi și desene ( Bilder und Zeichnungen , 1978 )
  • Observații personale asupra picturilor și desenelor mele ( Persönliche Anmerkungen zu meinen Bilder und Zeichnungen , 1978 ), traduse în franceză de Etienne Barilier , Centre Dürrenmatt Neuchâtel , cahier nr. 1, 2000.
  • Desene Dürrenmatt , prefață de Paul Nizon, texte de Friedrich Dürrenmatt și Valère Bertrand, Éditions Buchet / Chastel, Centre Dürrenmatt Neuchâtel , 2006

Despre Dürrenmatt

Ediții germane
  • Elisabeth Brock-Sulzer, Friedrich Dürrenmatt , Stationen seines Werkes. Mit Fotos, Zeichnungen, Faksimiles
  • Über Friedrich Dürrenmatt ,
  • Herkules und Atlas , Lobreden und andere Versuche über Friedrich Dürrenmatt. Herausgegeben von Daniel Keel, Diogenes
  • Lucrare grafică / Das Zeichnerische Werk , Neuchâtel, Muzeul de Artă și Istorie, ( 1985 )
  • Friedrich Dürrenmatt, scriitor și pictor ( Friedrich Dürrenmatt, Schrifsteller und Maler ) ( 19 .. ), Katalolg zu den Ausstellungen im Schweizerischen Literaturarchiv Bern und im Kunsthaus Zürich

Premii importante

Adaptări de film

Vizita bătrânei doamne

  • Hienele în regia lui Djibril Diop Mambéty, 1992

Promisiunea ( Das Versprechen )

Greaca caută greaca

  • Grieche sucht Griechin , 1966

De Panne ( Die Panne )

  • La più bella serata della mia vita , 1972 (Cea mai frumoasă seară din viața mea) de Ettore Scola

Judecătorul și călăul său

Romulus der Grosse

Citate

  • În serialul american Criminal Minds sezonul 7 episodul 21 ( Ca un magnet ), un agent citează o propoziție din Friedrich Dürrenmatt: „Suntem sinceri doar în dragoste și crimă”.
  • O locomotivă a companiei de transport SBB care a fost pusă în funcțiune în 2000 îi poartă numele.
  • Durrenmatt a fost un susținător ferm al Grasshopper Club Zurich . El a spus în special: „După o pierdere a Grasshopper, îmi este imposibil să scriu o săptămână”.

Bibliografie

  • Laurence Dahan-Gaïda, „Dürrenmatt și teatrul”, Coulisses , 13, 1996, 12-20.
  • „Vizite la Friedrich Dürrenmatt / Zu Besuch bei Friedrich Dürrenmatt”, Neuchâtel, în Nouvelle revue neuchâteloise , nr .  65, 2000
  • Friedrich Dürrenmatt, Schrifsteller und Maler (19 ..), Katalog zu den Ausstellungen im Schweizerischen Literaturarchiv Bern und im Kunsthaus Zürich
  • Ulrich Weber, Friedrich Dürrenmatt sau Dorința de a reinventa lumea , tradus în franceză de Étienne Barilier , Presses polytechniques et universitaire romandes, 2005.
  • Philippe Wellnitz, Teatrul lui Friedrich Dürrenmatt: De la satiră la grotesc, Presses Universitaires de Strasbourg 1999. 284 de pagini.
  • Philippe Wellnitz, „Parodie, Satire, Groteske“, în: U. Weber / A. Mauz / M. Stingelin (Hg.), Dürrenmatt-Handbuch, Stuttgart, JBMetzler 2020, S. 353-356.
  • Philippe Wellnitz, „Ieșirea din căile labirintului modern prin vocile lui Babel la Teatru? Câteva reflecții asupra limbajului dramatic al lui Friedrich Dürrenmatt și Botho Strauss ”, în Cahiers du CREL (Mulhouse) 2007, pp.207-212 (6 pagini cu coloană dublă).
  • Philippe Wellnitz, „Figurile impostorilor în Friedrich Dürrenmatt și Peter Weiss: a dublei imposturi în teatrul contemporan (teatrul din teatru)”, în: Germanica 35/2004, pp.39-50.
  • Philippe Wellnitz, „Modificarea dialogului și reconstrucția sa în teatrul lui Friedrich Dürrenmatt”, în: Cahiers d'Etudes Germaniques 47/2004, (Nr. „Dialoguri” coordonate de J. Ch. Margotton), pp. 83-98.
  • Philippe Wellnitz, „Le grotesque de Friedrich Dürrenmatt. Reflections on a complex notion between art and literature ”, în: Söring, Jürgen (ed) Proceedings of the Dürrenmatt Colloquium (Univ. Neuchâtel 2000), Berne: Lang 2004, pp. 45-61.
  • Philippe Wellnitz, „Teatrul lui Friedrich Dürrenmatt - Parodii ale miturilor?”, În: AGES / Univ. de Brest (eds.): Proceedings of the AGES 1998 Colloquium (Pastiche, Parodie et Paraphrase), pp. 243 - 250, Brest 1999.
  • Philippe Wellnitz, „„ Das Einmalige liegt in der Form ”Despre Max Frisch și Friedrich Dürrenmatt”, în: Wellnitz, Philippe (ed.) Max Frisch - La Suisse en question? [= Colecția Helvetica 1], Presses Universitaires de Strasbourg 1997, S. 93-106.
  • Philippe Wellnitz, „Limbi grotești în teatrul lui Friedrich Dürrenmatt”, în: CERAM (ed.): Visele rațiunii. Amestecuri oferite lui Dominique Iehl, pp. 191-206 [= Contacte, seria III, vol. 26], Berna: Peter Lang 1995.
  • Philippe Wellnitz, „Dürrenmatt und das europäische Theatre” [Fișier Friedrich Dürrenmatt], în: Schweizer Monatshefte (Zürich), iunie 1994, S. 18-22. (5 pagini cu coloană dublă).
  • Philippe Wellnitz, „Deutschsprachige Literatur des 20. Jahrhunderts (Canetti, Grass, Dürrenmatt) als Spiegelbild des Interkulturellen”, în: Germanistyka 11/1994 (Univ. Zielona Gora / Polen), S. 93-98.

Note și referințe

  1. „  Scene: Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt  ” , pe www.lintermede.com (accesat la 21 noiembrie 2017 )
  2. Scriitorul Friedrich Dürrenmatt urmărit de serviciile secrete elvețiene timp de cincizeci de ani , Le Figaro , 7 iunie 2021
  3. J @ cques Beaud and Partners , „  Le Portail Ferroviaire Suisse Swiss Federal Railways (SBB-CFF-FFS) RABDe 500 Lista flotei  ” , pe www.railsuisse.ch (accesat la 26 ianuarie 2018 )

Vezi și tu

Articole similare

linkuri externe