Dhātu pāṭha sau Dhātupāṭha (format din dhātu : धातु care înseamnă „element” sau „rădăcină verbală” și din pāṭha : पाठ care înseamnă „lectură”, „recitare” sau „lecție”) este o lucrare de gramatică sanscrită compusă de Pāṇini în IV lea lea î.Hr.. AD . Aceasta enumeră rădăcinile verbale ( dhatu ) indicând flexiunile și semnificațiile lor.