Coalgebra

În matematică , noțiunea de coalgebră este o noțiune duală a celei de algebră peste un inel sau peste un câmp. În mod informal, o algebră A este un spațiu vectorial (sau un -modul) care este suplimentar prevăzut cu o multiplicare, adică cu o hartă care compune două elemente din A pentru a construi un al treilea. O coalgebră C este deci un spațiu vectorial (sau un -modul) dotat cu o multiplicație , adică cu o hartă care ia un element de C și care returnează două .

Definiție formală

Fie K un câmp. O coalgebră C peste K este un spațiu K- vector dotat cu două hărți liniare K și astfel încât:

  1. .

Aplicația se numește coprodus și țară. Prima condiție se numește coasociativitate (noțiunea dublă de asociativitate în inele ), iar a doua este analogul relației pe care unitatea ( elementul neutru al multiplicării) o satisface într-un inel.

Relația cu algebrele

Noțiunea de coalgebra este dublă cu cea a algebrei, în sensul că liniar duală a spațiului vectorial subiacent un coalgebra C are o structură naturală coprodus algebra indusă C . Pentru lit. f , g două elemente ale dublă C . Stabilind pentru toți x din C , definim produsul de f și g de:

.

Faptul că este co-asociativ este exact condiția care garantează că este asociativ.

În schimb, dacă A este o algebră dimensională finită , atunci dualul lui A are o structură naturală de coalgebră. Într-adevăr, multiplicarea lui A poate fi văzută ca o aplicație . Prin trecerea la dual, obținem o aplicație definită de

.

Cu toate acestea, dacă A este de dimensiune finită, există un izomorfism natural , prin urmare definește un coprodus, co-asociativitatea rezultată din asociativitatea lui .

Exemplu

Bibliografie

Textele introductive

Vezi și tu

<img src="https://fr.wikipedia.org/wiki/Special:CentralAutoLogin/start?type=1x1" alt="" title="" width="1" height="1" style="border: none; position: absolute;">