Bertrand Capmartin de Chaupy

Bertrand Capmartin de Chaupy Biografie
Naștere 14 septembrie 1720
Grenadă
Moarte 1798
Paris
Naţionalitate limba franceza
Activități Istoric , arheolog

Părintele Bertrand Capmartin de Chaupy , născut pe14 septembrie 1720în Grenade-sur-Garonne și a murit în 1798 la Paris, este un scriitor și arheolog francez , despre care se știe că a descoperit casa de la țară a lui Horace .

Biografie

Bertrand Capmartin de Chaupy s-a născut pe 14 septembrie 1720în Grenade-sur-Garonne . Este fiul unui procuror. Este hirotonit preot pe19 septembrie 1744în eparhia din Toulouse. Vine să locuiască la Paris. A publicat două scrieri polemice - una în 1754 împotriva Châteletului, subiectul Camerei Regale, iar cealaltă în 1756 împotriva Parlamentului, subiectul Marelui Consiliu - ceea ce l-a câștigat să fie interzis. Silit să părăsească Franța, a plecat în exil la Roma, unde a studiat Antichitatea și mai ales inscripțiile. În același timp, este construită o colecție importantă de monede vechi. Din 1767 până în 1769, a publicat Découverte de la maison de campagne d'Horace , o lucrare care a depășit cu mult subiectul și a fost un veritabil studiu topografic al Romei și al zonei rurale romane (ca în Frégelles ). Exilul său s-a încheiat în jurul anului 1776, s-a întors la Paris, cu colecțiile sale de antichități, medalii și cărți. În 1785, a făcut o călătorie în Champagne pentru a examina un oraș roman descoperit de Pierre-Clément Grignon în 1772, pe micul munte Châtelet , între Saint-Dizier și Joinville . În 1789-1790, a publicat anonim Philosophie des Lettres care ar fi putut salva totul . A murit în 1798 la Paris.

Lucrări

Un stareț al lui Capmartin Xaupy a compus, în secolul  al XVIII- lea, diverse manuscrise despre origini celtice (Biblio. Nat., Fr. 6493-6501). Este probabil aceeași persoană, cu o variantă de ortografie.

Bibliografie

Următoarea lucrare se referă la scrierea lui Capmartin de Chaupy care l-a adus în exil la Roma:

Rolul lui Capmartin de Chaupy în descoperirea casei de țară a lui Horace este menționat în următoarele lucrări:

Textul articolului

Pe malul drept al Teveronei ( Anio ), aproape echidistant de Subiaco ( Sublaqueum ) și Tibur, între cele două stânci încoronate de orașele Vicovaro ( Varia ) și Cantalupo ( Mandela ), se deschide valea mică a Licenței ( Digentia ) : se află în această vale, la aproximativ o ligă și jumătate de punctul în care râul se varsă în Anio și în apropierea micului sat Rocca Giovine, starețul Capmartin de Chaupy a găsit locul din Vila lui Horace. Vom căuta mult timp, după el, locul exact unde a fost amplasat: dar nu ne vom îndepărta niciodată de Rocca Giovine și Cantalupo. Pentru a fi convins de acest lucru, este suficient să citiți prefața lui Noël des Vergers la ediția Horace publicată de casa Didot. Prin urmare, bunul stareț a avut dreptate să-și numească cartea Descoperirea casei de la țară a lui Horace .

Cert este că Horace nu avea altă casă de țară. Indiferent cât de mult am schimba cronologia lucrărilor sale, care, de altfel, se pretează minunat tuturor acestor modificări, nu vom dovedi niciodată că a cumpărat sau a închiriat o vilă în Tibur la sfârșitul vieții sale și că camerele despre care vorbește reședința sa „tiburtină” este mult mai târzie decât cele în care a spus: „Nu mai vreau nimic”,

Satis beatus unicis Sabinis .

Părintele Capmartin a spus, în propria sa limbă: „Primul personaj pe care Horace îl dă campaniei sale este să fie unic”.

Dar cum să explicăm atunci acest text al lui Suetonius: „Horace a trăit cel mai adesea în retragerea sa din Sabine sau Tibur”? Trebuie admis că orașul Horace ar putea fi numit, ca și cel al lui Catullus, „sabine” sau „tiburtine”. Acest lucru poate fi explicat doar într-un fel: partea Sabinei cea mai apropiată de Tibur a primit și numele orașului. Aceasta este, s-a spus, o simplă confuzie, din cauza vecinătății orașului.

Adevărul este că terenul în care se afla vila lui Horace era atât terenul Sabine, cât și teritoriul Tibur.

Știm că fiecare oraș depindea de un teritoriu aproape întotdeauna considerabil, care a egalat sau chiar a depășit în măsură cel mai mare dintre districtele noastre. Denumirea oficială a acestui teritoriu este region, regio . Regiunea este definită ca „spațiul în care magistrații unei colonii sau ai unei municipalități își exercită autoritatea judiciară”. Într-un oraș important precum Tibur, erau necesare moșii mari. Cu toate acestea, teritoriul său era în mod necesar limitat, la sud de cele ale Romei și Préneste, la vest de cel al Fidènes. Regiunea Tibur nu putea fi stabilită decât cu ajutorul țării care se întindea spre nordul orașului, de-a lungul malului drept al Anio. Acum această țară era o țară sabină.

Pliniu, în ceea ce privește afluenții Tibrului, spune că cursul Anio „închidea Lazio din spate”; în altă parte, descriind Sabinul, vorbește despre Anio și despre curiozitățile prezentate de valea superioară a râului, de lacurile pe care le-a format lângă Subiaco. Astfel, potrivit lui Pliniu, Subiaco se afla în Sabine, care a ajuns pe malul drept al Anio, unde s-a oprit. Avem alte mărturii și mai serioase. Dionisie al Halicarnasului relatează că în anul Romei 249 romanii, în război cu sabinii, au venit să-și stabilească tabăra lângă Tibur, pe malul râului Anio, spune el, care, după ce a udat acest oraș, traversează campaniile lui Sabine și Lazio, pe care le separă una de alta. Catullus avea o casă foarte aproape de Tibur, care era adăpostită de toate vânturile, ceea ce a dus cu dreptate să presupunem că se afla pe cealaltă parte a Anio: este, de asemenea, imposibil să fie situată pe malul stâng, unde se afla Tibur, căci niciodată atunci proprietatea lui Catullus nu ar fi fost numită sabinum . Așa s-a întâmplat adesea, iar poetul glumește plăcut despre dublul nume pe care l-ar putea primi vila lui. Cei care nu voiau să-l enerveze îl numeau tiburtină  : oamenii din Tibur erau latini; dar prietenii răi au insistat cu orice preț că se află în țara Sabine; „Numele de sabin, comentează starețul lui Chaupy, a fost o insultă în gura agreabilului , pentru că au tratat severitatea sabinei ca fiind rustică”.

Astfel, Sabina s-a extins până la Subiaco, până la porțile Tiburului: valea Digentiei era sabină și vila lui Horace, ca și cea a lui Catullus, putea purta acest nume; dar Horace, spre deosebire de Catullus, nu l-a disprețuit.

Acum este vorba de a demonstra că toată porțiunea Sabinei care a udat Anio și afluenții săi de dreapta formau o porțiune a teritoriului Tibur.

Știm că întregul teritoriu al unui singur oraș a fost înscris în același trib. Cu ajutorul acestui principiu, editorii Corpus inscriptionum latinarum au reușit să delimiteze destul de exact teritoriul marilor orașe ale imperiului și, în special, să traseze granițele Italiei de pe partea Alpilor. Dar în ce trib a fost înregistrat Tibur?

Tibur a fost cu adevărat ghinionist și puține orașe au căzut pradă falsificatorilor ca acesta. Două inscripții publicate de Muratori îl plasează în tribul Quirina  : aceste două inscripții, a observat Grotefend, sunt leoriene. Cele pe care le citează pentru a demonstra că Tibur aparținea tribului Aniensis nu sunt mai bune. Dacă nu greșesc cu toții, cuvântul Aniensis se citește cu siguranță numai asupra celor în care nu ar trebui să avem încredere.

Domnul Kubitschek, într-o lucrare recent publicată, care este menită să completeze Grotefend, spune că nu se poate decide dacă Tibur depindea de tribul Aniensis sau de tribul Camilla . Nu există un caz puternic pentru prima opinie. Iată ce îl face pe al doilea destul de mult irefutabil.

Într-o listă a soldaților pretorieni, găsită pe Esquiline, citim că Sextus Caecilius Capitolinus, din tribul Camilla , era din Tibur. Un alt soldat, din prima cohortă pretoriană, Calpurnius, din același trib, a fost și Tiburtin. Pe o inscripție care se află chiar în Tibur, un cvartet din acest oraș este menționat ca fiind înscris în Camilla . La fel se întâmplă și cu C. Bicleius Priscus, „care a îndeplinit toate funcțiile municipiului său și a meritat binele lui Tibur”. Două inscripții care sunt încă în grădinile publice ale Tivoli, lângă cascade, completează dovada că Camilla trib a fost într - adevăr , că a orașului.

Cât de departe s-a extins teritoriul acestui trib? Nu trebuie să ne temem de confuzie, deoarece Préneste a fost de Menenia Tribe , Carseoli din Aniensis tribul .

Pe Via Valeria care se întindea de-a lungul malului nordic al Anio și, prin urmare, se afla în Sabina, la jumătatea distanței dintre Tibur și Varia (Vicovaro), am găsit inscripția unui magistrat, evident din Tibur, C. Maenius Bassus, care era înscris în Camilla trib . O inscripție păstrată în castelul Bolognetti din Vicovaro menționează un primipil, domnul Helvius Rufus, din tribul Camilla care a construit o baie publică pentru concetățenii săi și locuitorii locului: și această baie, subliniază starețul Capmartin de Chaupy situat chiar în locul în care se află castelul Bolognetti. Indiferent dacă expresia „concetățeni” se referă la oamenii din Tibur sau la cei din Varia, acest din urmă oraș depindea de Tibur.

S-ar părea că tribul Camilla nu s-a extins până la Sublaqueum. O inscripție de mormânt vorbește despre un L. Maenius din tribul Aniensis . Dar avem o mărturie pozitivă, care nu ne permite să ne îndoim că Sublaqueul a fost atașat teritoriului tiburtin. Știm că Nero deținea o vilă splendidă la Sublaqueum, lângă Stagna Simbruina . Cu toate acestea, într-o zi când coborâse acolo, un fulger a lovit casa și și-a doborât masa. Se credea că, prin aceasta, zeii l-au invitat pe Plautus să conspire împotriva prințului: pentru că Plautus era dintr-o familie tiburtină și evenimentul, spune Tacitus, a avut loc pe teritoriul Tibur.

Deci tribul Camilla și teritoriul Tibur s-au extins până la Sublaqueum. Este adevărat că valea Digentiei nu a oferit niciun alt monument epigrafiei decât celebra inscripție a Templului Victoriei, fanum Vacunae , pe care Vespasian a restaurat-o, o inscripție în care cu greu se putea pune problema Tiburului și a tribului său. Dar am văzut că Varia depindea, fără îndoială, de Tibur și de tribul Camilla . Cu toate acestea, vila lui Horace era situată în „cartierul” Varia. În zilele în care era necesar să se numească un magistrat, fie din sat, fie poate și din orașul Tibur, cei cinci boni patres care trăiau pe meleagurile poetului aveau să voteze în Varia: pentru a folosi expresii moderne, alegătorii care locuia pe moșia lui Horace erau înscriși în secția de votare a Varia , unul din colegiul din Tibur.

Când împăratul August a împărțit Italia în unsprezece regiuni, el a urmat cel mai adesea distribuțiile antice ale orașelor în rase sau popoare. Prin urmare, s-ar părea că Tibur, un oraș latin, ar fi trebuit plasat în prima regiune, care a inclus vechiul și noul Lazio și Campania. Nu s-a intamplat. Tibur a fost plasat în a patra regiune, cu orașele Sabine. Acest lucru se explică: teritoriul Tiburului era aproape în întregime format din ținuturi sabine. Granița Lazio a fost mai puțin deplasată prin mutarea înapoi pe această parte a zidurilor din Tibur decât prin avansarea până la Subiaco, până la porțile Carseoli și satele Marte. Când Sabinul s-a reunit mai târziu la Picenum, numele Picenum, care desemna noua provincie, s-a extins astfel la porțile Tiburului. Și această anomalie a fost consecința situației bizare a Tiburului, un oraș latin, capitala unui teritoriu sabin.

Note
  1. Am putea forma o întreagă bibliotecă cu cărțile scrise pe vilă; vezi nomenclatorul întocmit de Capmartin de Chaupy, t. III, și de CG Zumpt, Abhandlung über das Leben des Horatius (prefață la ediția Heindorf, revizuită de Wüstemann, Leipzig, 1843, in-8), p. 18 și s.
  2. Paris, 1857; cf. Rosa, Belli și Henzen, Bullettino dell'Instituto di corrispondenza archeologica , 1857, pp. 30, 105-110, 151-154.
  3. Roma, 1767-1769, 3 în-8. Părintele Capmartin de Chaupy părăsise Franța, unde fusese condamnată o carte pe care a publicat-o sub titlul Reflecții ale unui avocat cu privire la mustrările parlamentului din 27 noiembrie 1755 . Era un umanist excelent, dar un teolog foarte sărac, spun ei.
  4. Teuffel, Real-Encyclopädie de Pauly, IV, p. 1468. Am vrut chiar să găsim ruinele vilei sale din Tibur. Alții au spus că locuiește acolo cu Mécène.
  5. Predici , 2, 6, 4.
  6. Carmina , 2, 18, 14.
  7. I, p. 21.
  8. Suetonius, Fragmenta , ed. Roth, p. 298,22: Vixit plurimum in secessu ruris sui, Sabini aut Tïburtini, domusque ejus ostenditur circa Tiburni lucum.
  9. A se vedea în special CG Zumpt, p. 18.
  10. Sau chiar spus, în țările grecești ῥεγιών, C. i. gr., 3436.
  11. Siculus Flaccus, De conditionibus agrorum (Gromatici veteres , ed. Lachmann), p. 135; cf. Mommsen, Hermes , IV, p. 108, nr. 1; Marquardt, Roemische Staatsverwaltung , I ( ed. A 2- a , 1881), p. 16.
  12. Historia naturalis , 3, 5 (9), 54: Tiberis infra Tiniam and Clanim duobus and quadraginta fluviis augelur, praecipue autem Nare and Aniene, gui, and ipse navigabilis, Lazio include a tergo.
  13. Ist. nat. , 3, 12 (17), 109: Anio, in monte Trebulanorum ortus, lacus tres, amoenitate nobiles, qui nomen dedere Sublaqueo, defert in Tïberim. Infra Sabinos East Lazio .
  14. Dionisie, 5, 37: Οὺαλίριος ἐγγὺς τῶν πολεμἰων κατιστρατοπἰδενσι, παρἁ ποταμὁν Ἀνἰκνα, ὂς ἐκ πὁλεως μἐν Τιβὐρων καθ 'ὑψηλοὒ πολὐς ἱκχεἰται, φἰρἐται δἱ διἀ τἠς Σαβἰων καἰ' Ρωμαἱων πεδιἁδος, ὀριζων τὁν ἑκατἑραν χὠραν.
  15. Carmina, 44: 0 funde noster seu Sabine seu Tiburs, - (Nam te esse Tiburtem autumnant, quibus non est Cordi Catullum laedere: at quibus cordi est, Quovis Sabinum pignore esse contendunt), - Sed seu Sabine seu verius Tiburs , etc.
  16. II, p. 424.
  17. Cf. Vorbemerkungen of Grotefend, Imperium romanum tributim descriptum , Hanovra, 1863, in-8; carte excelentă, dar care are nevoie de o reeditare sau mai bine zis de o nouă ediție.
  18. Vezi C. il , V, prefațele lui M. Mommsen la diferitele grupuri de inscripții, din care au fost întocmite cele două hărți ale lui Kiepert care încheie volumul.
  19. 144, 4; 337, 4.
  20. P. 81.
  21. Orelli, 1817 (cf. Henzen, p. 160); Muratori, 76, 12; Orelli, 684 = Gruter, 192, 2 (cf. Henzen, p. 65).
  22. In Romanarum tribuum original ac propagatione , Viena, 1882. 8vo, p. 65, nr. 237.
  23. Aceasta este datoria mea foarte plăcut să -i mulțumesc cu privire la faptul că dl Hermann Dessau, care cu amabilitate mi permite să se consulte dosarele XIV - lea volum al corpusului și mă ghida în această cercetare. M. Dessau va publica acest volum, care va conține Ostia, Tibur, Préneste, tot Latium vetus .
  24. C. ea , VI, 3844, 4 th  gât, 12:. Sex. Caecilius., Sex. f., Cam., Capitolin, Tib.
  25. C. i. 1 , VI, 2427: L. Calpurnius, L. f., Cam., Memor., Tibur.
  26. C. i. l , I, 1119: L. Octavius, L. f., Cam., Vitulus, IIII vir jd
  27. Inscr. de Tibur, Henzen, 6994 : C. Bicleio, V. f., Cam., Prisco, omnibus honoribus functo, optime de republica Tïburtium merito, spq T. - Hic rempublicam Tib. ex asse heredem fecit.
  28. Henzen, 6065: T. Trebulano, T. f, Cam. , etc. ; Nibby, Analyzi della carta dei dintorni di Moma , III, p. 213: C. Sextilio, C. f., Cam.
  29. Grotefend, p. 71, p. 44.
  30. Orelli, 3434: C. Maenio, C. f., Cam., Basso aedili III viro , etc.
  31. Capmartin de Chaupy, III, 254 = Muratori, 476, 11: M. Helvius, M. f., Cam., Rufus Givica, prim. pil., balneum municipibus și incolis dedit .
  32. III, p. 255.
  33. Fabio Gori, ' Viaggio a Subiaeo , 11, p. 30.
  34. Annales , 14, 22: Auxit rumorem (from the conspiracy of Plautus) pari vanitate orta interpretatio fulguris, quia discumbentis Neronis apud Simbruina stagna, cui Sublaqueum nomen est, ictae dapes mensaque disjecta erat; idque finibus Tiburtum acciderat; unde paterna Plauto origo etc.
  35. Inscripție din palatul Rocca Giovine, Capmartin de Chaupy, III, p. 170.
  36. Așa cum nu a fost necesar să se aleagă magistrați romani care să vină să voteze la Roma, Suetonius, V. Aug. 46.
  37. Epistolae , 1, 14, 1-3.
  38. Pliniu, Hist. nat , 3, 12 (17), 107.
  39. Gruter, 1079, 1; Orelli, 1099, 3172; Liber coloniarum , p. 258 ( Gromatici veteres , ed. Lachmann).
 

Următoarele lucrări evocă viața lui Bertrand Capmartin de Chaupy:

Surse

Note

  1. Vânzarea proprietății sale a avut loc pe 11 Vendémiaire Anul VII, mănăstirea Notre-Dame.
  2. Acest catalog de cărți include un elogiu al părintelui Bertrand Capmartin de Chaupy. Un exemplar este păstrat la biblioteca Sainte-Geneviève sub numărul 8 ° Qb 369 INV 1018.

Anexe

Articole similare

linkuri externe