Al-Jumua

62 - lea  capitol al Coranului
Întâlnirea
Coranul, cartea sacră a Islamului.
Coranul , cartea sacră a Islamului .
Informații despre această sură
Titlul original الجمعة, Al-Jumua
Titlu francez Intalnirea
Ordinea tradițională 62 e  sura
Ordine cronologica 110 th  sură
Perioada proclamării Perioada Medina
Anul proclamării 624-627
Număr de versuri ( ayat ) 11
Ordinea tradițională
Anterior Sura 61: Rangul (As-Saff) Sura 63: Hipocritii (Al-Munafiqoon) ca urmare a
Ordine cronologica
Anterior Sura 61: Rangul (As-Saff) Sura 48: Victoria strălucitoare (Al-Fath) ca urmare a

Al-Jumua (în arabă  : الجمعة, în franceză  : La Reunion ) este numele dat în mod tradițional celei de-a 62 -a sură a Coranului , cartea sfântă a Islamului . Are 11 versuri . Scrisă în arabă ca și restul lucrărilor religioase, a fost proclamată, conform tradiției musulmane, în perioada Medinan.

Originea numelui

Deși titlul nu face parte direct din textul Coranic, tradiția musulmană a dat acestei sururi Reuniunea ca nume , cu referire la conținutul versetului 9: „Hei, cei care aderă, când chemăm la rugăciune, Ziua al Reuniunii, grăbește-te la Memoria lui Allah, abandonează toate vânzările, ar fi mai bine pentru tine. Ah, dacă ai ști! " .

Istoric

Până în prezent, nu există surse istorice sau documente care să poată fi utilizate pentru a stabili ordinea cronologică a surelor din Coran. Totuși potrivit cronologiei musulmane atribuite Ǧa'far al-Sadiq ( VIII - lea  secol) și larg distribuit în 1924 sub autoritatea Al-Azhar, această sură pe locul 110 - lea la fața locului. Ar fi fost proclamat în perioada Medinan , adică schematic în a doua parte a vieții lui Mahomed , după ce a părăsit Mecca . Provocată din secolul al XIX- lea de cercetările academice , această cronologie a fost revizuită de Nöldeke pentru care această Sura este cea de-a 94- a .

Potrivit lui Nöldeke și Schwally, această sura este un amestec de texte din două perioade diferite. În schimb, Blachère și Bell consideră că ilustrează viața lui Mahomed după pauza cu evreii din Medina.

Interpretări

Versetele 9-11: ordine asupra rugăciunii

Potrivit lui Bell, nu există nicio legătură între aceste versete și cele care preced. Acestea sunt interpretate de tradiția musulmană ca o trimitere la sosirea unei rulote la Medina într- o vineri, ceea ce ar fi perturbat rugăciunea. Această interpretare este posterioară și nu este în niciun fel justificată de textul coranic, care este aici mai mult o colecție de reguli concrete despre rugăciune.

Prima ordine este invocarea lui Dumnezeu. Utilizarea acestui termen evocă atât liturghia evreiască a lui Rosh Hashanah, cât și „ comemorările ”   creștine. Textul coranic specifică faptul că această rugăciune are loc în yawm al-jumu'a , „ziua întâlnirii” (de unde și numele „vineri” jumu'a ).

Luxenberg a observat că dicționarul arab al Lisanului , compilat în secolul  al XIII- lea, raportează că data era cunoscută, înainte de Islam , de yawm 'Aruba („ziua răsăritului”), care are o paralelă exactă în siriaci . Această expresie (care are un echivalent într-o variantă coranică), evocă Vinerea Mare , ziua în care, conform tradiției creștine, a avut loc o eclipsă .

Ordinea de a părăsi activitatea, prezentă în același verset, își găsește o paralelă în injuncțiunile Jacques de Sarug ( VI - lea  secol). O altă legătură cu acest autor se găsește în versetul următor, unde este recomandabil să-l chemăm pe Dumnezeu des.

Pentru Bell, versetul 11 ​​aparține unui alt context decât versetele anterioare. Ar trebui, probabil, să fie inserat după versetul 9. Se alătură Omiliei despre sfintele taine ale lui Iacov din Saroug .


Vezi și tu

Articole similare

Bibliografie

linkuri externe

Note și referințe

Note

  1. Islamologii au folosit mai multe abordări pentru a încerca să dateze diferitele surase ale Coranului . Paret și Neuwirth aparțin „școlii germane” care, după Nöldeke , se bazează pe cronologia tradițională și pe o narațiune „secularizată” a tradițiilor musulmane. Odată dominantă în studiile islamice , această paradigmă Nöldekien este doar „parțial prezentă”. Autorii Coranului istoricilor aparțin mai mult celuilalt curent (numit „sceptic”) care ia mai mult în considerare o critică a surselor tradiționale. Vezi: Historiografia Islamului și a Coranului
  2. În 2019, doar două lucrări pot fi considerate comentarii științifice și continue asupra textului coranic. Acestea sunt Comentariul asupra Coranului de Richard Bell publicat în 1991 (datat acum) și Coranul istoricilor publicat în 2019. Opera lui Paret, alături de cele ale lui Blachère , Khoury și Reynolds, se încadrează într-un pachet de traducere cu aparat critic . Vezi: Sura

Referințe

  1. A. Chouraqui, Le Coran , traducere și comentarii, 1990, p.  15 .
  2. A. Chouraqui, The Coran: The Appeal , Franța, Robert Laffont,1990, 625  p. ( ISBN  2221069641 )
  3. GS Reynolds, „Problema cronologiei Coranului”, Arabica 58, 2011, p.  477-502 .
  4. R. Blachère, Introducere în Coran , p.  244 .
  5. R. Blachère, Le Coran, 1966, p.  103 .
  6. M. Azaiez, „  Cronologia Apocalipsei  ”
  7. G. Dye "Coranul și contextul său Note despre o lucrare recentă", Oriens Christianus n o  95, 2011, p.  247-270 .
  8. E. Stefanidis, „Coranul făcut liniar: un studiu al reordonării cronologice a Geschichte des Qorâns”, Jurnalul de studii coranice , X, II, 2008, p.  13 .
  9. P. Neuenkirchen, "Sura 62", Le Coran des Historiens , t.2b, 2019, 1725 și următoarele.