Sura 26 a Coranului Poeții | ||||||||
Coranul , cartea sacră a Islamului . | ||||||||
Informații despre această sură | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Titlul original | سورة الشعراء, Ach-Chu'ara | |||||||
Titlu francez | Poeți | |||||||
Ordinea tradițională | 26 - lea sură | |||||||
Ordine cronologica | 47 - lea sură | |||||||
Perioada proclamării | Perioada mecanică | |||||||
Număr de versuri ( ayat ) | 227 | |||||||
Ordinea tradițională | ||||||||
| ||||||||
Ordine cronologica | ||||||||
| ||||||||
Ash-Chu'ara (în arabă : سورة الشعراء, în franceză : Poets ) este numele tradițional dat surei a 26- a a Coranului , cartea sacră a Islamului . Are 227 de versuri . Scrisă în arabă la fel ca restul lucrării religioase, a fost proclamată, conform tradiției musulmane, în perioada mecanică.
Deși titlul nu face parte direct din textul coranic, tradiția musulmană a dat această sură ca nume Poeții , citați în versetul 224. Potrivit Coranului, poeții și-au folosit artele pentru a se opune știrilor. Titlul provine din versetul 224.
Până în prezent, nu există surse istorice sau documente care să poată fi utilizate pentru a stabili ordinea cronologică a surelor din Coran. Cu toate acestea , conform cronologiei musulmane atribuite Ǧa'far al-Sadiq (secolul VIII) și distribuite pe scară largă în 1924 sub autoritatea Al-Azhar, această sură ocupă 47 - lea la fața locului. Ar fi fost proclamat în perioada Meccan , adică schematic în prima parte a istoriei lui Mahomet înainte de a părăsi Mecca . Provocată în secolul al XIX-lea de cercetările academice , această cronologie a fost revizuită de Nöldeke pentru care această Sura este a 56- a .
Diferențele stilistice și tematice dintre cele două părți care constituie această sură au făcut posibilă presupunerea existenței unor perioade diferite de elaborare a elementelor textului. Pentru Bell, a doua parte este ulterioară și a cunoscut, la fel ca prima, o rescriere cu revizuiri. Neuwirth distinge trei părți.
Interesat de contra-discursul acestui pasaj, Azaiez observă apropierea dintre cuvintele lui Noe și cele ale lui Mahomet în sura 7 (v.188). Pentru Ben Taïbi, „putem stabili o paralelă între dialogurile din trecut și dialogurile din prezent, care arată că acestea din urmă sunt construite prin anaforizarea datelor primelor”.
Grodzki remarcă faptul că dialogul dintre Noe și necredincioși evocă un eveniment cunoscut de toți și care nu este detaliat în sură. Noe este prezentat ca „profet al„ al-ardalūna ”, pe care Hawting îl traduce prin„ slab ”. Această idee se găsește în Sira lui Mahomet. Acest lucru evocă pentru Tengour „starea scăzută a partizanilor Mkkois din Muḥammad și chiar a lui Muḥammad însuși care nu aveau statutul pe care tradiția îi va da mai târziu. ".
Pentru Tengur, acest pasaj aparține temei negării, care este asociată mai întâi cu tribul Quraish care refuză mesajul lui Mahomed.